Lipsa citării intimatului. Cui aparţine calitatea de a o invoca.

Prin sentinţa penală nr.  610/06.05.2008 pronunţată de Judecătoria Targu-Mures, în dosar nr. 7814/320/2007, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta E.ON GAZ DISTRIBUŢIE ,  conform prevederilor art. 278 ind.1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, împotriva Ordonanţei Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg-Mureş, dată la 27.06.2007 în dosar nr. 27/P/2006, menţinuta prin Ordonanţa Procurorului Şef al Serviciului Teritorial Tg-Mureş din cadrul DNA dată la 22.08.2007 in Dos nr. 750/II-2/2007, a fost menţinută soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii XX, XX, XX şi XX  şi s-a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1000 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Ordonanţanr. 27/P/2006 din  27.06.2007 emisă de DNA- Serviciul Teritorial Tg-Mureş s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii XX, XX, XX şi XX pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art.248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cp, precum şi infracţiunea prev. de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 modificată şi s-a declinat competenţa în favoarea  Parchetului de pe lângă judecătoria Tg.Mureş pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.249 Cod penal.

În fapt s-a reţinut că, referitor la raportul de inspecţie fiscală nr.8630/6.09.2004 petenta nu a făcut dovada că executarea sumelor a fost abuzivă şi nelegală, iar executarea silită s-a făcut în temeiul unei hotărâri judecătoreşti,  deoarece suma a fost încasată după emiterea deciziei civile nr.309/21.04.2005 a Tribunalului Bacău, decizie care a respins cererea de suspendare a executării silite.

Referitor la Raportul de inspecţie fiscală din 15.02.2005 prin care s-au stabilit obligaţii fiscale în sumă de 98.372.234.730 ron, s-a constatat că suma a fost încasată în perioada 8.07.2005-15.07.2005, astfel că prin sentinţa civilă nr.2845/13.07.2005 Judecătoria Piatra Neamţ a respins  ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială  pentru suspendarea executării silite pornite în baza titlului executoriu nr.6454/E /2005.

În  ceea ce priveşte raportul de inspecţie fiscală nr.2383/D/26.01.2006 s-a constatat că sumele au fost încasate în urma respingerii acţiunii SC E On gaz de suspendare provizorie a executării silite prin încheierea din 4.05.2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ.

Faţă de cele prezentate instanţa de fond s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta  SC E.ON GAZ România.

Recursul a fost motivate doar oral, invocându-se nulitatea hotărârii atacate, pe considerentul că prima instanţă nu a procedat la citarea intimaţilor, necompetenta materială a Serviciului Teritorial Tg-Mureş, iar pe fond, netemeinicia soluţiei date de procuror. Se solicită admiterea  recursului, casarea hotărârii atacate, desfiinţarea rezoluţiei şi ordonanţei şi dispunerea redeschiderii urmăririi penale.

S-au depus înscrisuri (filele 56, 60-66).

Părţile au fost reprezentate/asistate de apărători aleşi.

La termenul din 25.08.2008 (fila 18) s-a dispus înaintarea dosarului la Judecătoria Tg-Mureş pentru a se comunica sentinţa şi celor patru intimaţi.

Examinând recursul promovat, prin prisma dispoziţiilor art. 385 ind. 6 alin. 3, art.385 ind. 8, art. 385 ind. 9 şi art. 385 ind. 14 C. pr. pen., instanţa de control judiciar constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte legalitatea sentinţei penale recurate, nu s-a evidenţiat nici o încălcare a dispoziţiilor legale care asigură garanţiile procesuale ale petentei în cursul procesului penal, nesubzistând în cauză nici un motiv de nulitate absolută, faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă.

Sub aspectul materialului probator administrat, hotărârea primei instanţe este la adăpost de orice critici, fiind temeinică şi legală.

Instanţa a examinat plângerea petentei pe baza actelor aflate la dosar, conform prevederilor art.278 ind.1 alin.7 Cod procedură penală şi a înscrisurilor depuse la dosar în cursul judecăţii. Din aceste acte nu s-a putut stabili că petenţii ar fi  vinovaţi de comiterea faptelor pentru care s-a formulat plângerea penală, respectiv infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în formă calificată, prev de art 246 şi art 248 ind 1 C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, precum şi infracţiunea prev de art 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 modificată.

Analizând fiecare dintre motivele de recurs, tribunalul le găseşte nefondate, pentru următoarele considerente:

S-a invocat în primul rând incidenţa motivului de casare prev de art 385 ind 9 pct 21 C pr pen, constând în aceea că în faţa instanţei de fond, judecarea plângerii s-a făcut fără citarea legală a intimaţilor.

Este adevărat că intimaţii nu au fost citaţi la nici un termen şi nici nu au fost prezenţi în faţa primei instanţe.

Însă, o asemenea încălcare a dispoziţiilor legale privind citarea unei părţi nu este sancţionată cu nulitatea absolută, nefiind prevăzută printre dispoziţiile relative expres şi limitativ cuprinse în disp art 197 alin 2 C pr pen.

Natura nulităţii pe care o creează judecarea cauzei în lipsa părţii cu procedura de citare nelegal îndeplinită, este una relativă, care nu operează de îndată şi în mod automat prin simpla încălcare a legii; pentru a-şi produce efectele ea trebuie, în primul rând, să fie invocată de cel care, lipsind la judecată, a fost vătămat în interesele sale procesuale.

Ori, petenta nu poate invoca, în susţinerea propriului recurs, nelegala citare a intimaţilor la instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât aceştia au precizat că nu înţeleg să invoce o asemenea neregularitate.

Pe cale de consecinţă, acest prim motiv de recurs  este nefondat.

În ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Serviciului Teritorial Tg-Mureş, cu motivarea că prejudiciul ar depăşi un milion de euro, trebuie observat că OUG 43/04.04.2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în M Of nr. 244/11.04.2002, în Cap 3 reglementa competenţa materială a structurii centrale şi a structurilor teritoriale din cadrul PNA.

Însă, prin OUG 134/29.09.2005, publicată în M Of nr. 899/07.10.2005, s-a modificat OUG 43/2002 nu numai în ce priveşte denumirea, respective din PNA în DNA ci, printre altele, şi în ce priveşte competenţa.

La art 5 din OUG 43/2002 modificată şi intrată în vigoare la 07.10.2005, este reglementată competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precizându-se expres că în cadrul DNA se pot înfiinţa Servicii Teritoriale, fără a se mai face diferenţă între competenţa materială a structurii centrale şi a serviciilor teritoriale. Dealtfel, noţiunea de “structură centrală” nici nu se mai regăseşte în noua formă a ordonanţei.

Competenţa stabilită la art 13 alin 1 ind 2 din OUG 43/2002 modificată, raportată la prejudiciul de un milion euro în echivalent lei, nu se referă la structurile teritoriale sau centrală din cadrul DNA, ci la competenţa DNA de a efectua urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art 215 alin 1, 2, 3 şi 5, art 246, art 247, art 248 şi art 248 ind 1 C pen, în cazul în care s-a cauzat o pagubă materială mai mare de un milion euro.

Per a contrario, în cazul unei pagube de sub un milion euro echivalent în lei ca urmare a săvârşirii vreunei infracţiuni dintre cele enumerate la art 13 alin 1 ind 2, competenţa efectuării urmăririi penale aparţine parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti şi nu DNA.

Din interpretarea disp art 13 alin 1 ind 2 rap la art 5 alin 2 din OUG 43/2002 modificată şi intrată în vigoare la 07.10.2005, tribunalul constată că Serviciul Teritorial Tg-Mureş are competenţa materială de a fi efectuat cercetările în prezenta cauză, ţinând seama şi la perioada activităţii făptuitorilor pentru care s-a formulat plângerea, respective anii 2004-2006.

Împrejurarea că prin Rezoluţia din 01.10.2008 dată în Dos nr. 209/P/2007, Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul DNA, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de intimaţii din prezenta cauză, pentru fapte presupus similare săvârşite în perioada anilor 2001-2003, nu este de natură să confirme motivul de recurs invocat, acela al lipsei competenţei materiale a Serviciului Teritorial Tg-Mureş DNA, în instrumentarea dosarului în care s-a dat rezoluţia atacată.

Pe fondul cauzei, în mod corect a constatat procurorul şi a reţinut prima instanţă că executarea debitelor în perioadele precizate nu a fost abuzivă şi nelegală, faptele nu au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege ca element constitutive al infracţiunilor pentru care s-a formulat plângerea, ţinând seama şi de hotărârile judecătoreşti pronunţate cu ocazia executărilor silite.

În mod corect a procedat procurorul prin trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş, căruia îi revine competenţa de a continua efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev de art 249 C pen.

Conform prevederilor art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul petentei apare ca nefondat şi va fi respins ca atare, urmând a se face şi aplicaţiunea art.192 alin.2 Cod procedură penală, în sensul obligării acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare