Respingerea plangerii petentelor, aprecierea corecta a probelor administrate si a neintrunirii elementelor constitutive ale infractiunii reclamate - infractiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.p. fata de persoanele acuzate prin plangerea ad...

Respingerea plangerii petentelor, aprecierea corecta a probelor administrate si a neintrunirii elementelor constitutive ale infractiunii reclamate - infractiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.p. fata de persoanele acuzate prin plangerea adresata organelor de urmarire penala. Inadmisibilitatea plangerii adresata direct instantei de judecata in temeiul art.278/1C.p.p. cu privire la o persoana fata de care nu s-a formulat plangerea penala initiala si nu s-a solicitat pe tot parcursul efectuarii cercetarilor antrenarea raspunderii penale.

Prin sentinta penala nr.121/08.02.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 10145/311/2007 in baza art.278/1 alin.8 lit.a C.p.p. s-a dispus respingerea plangerii formulata de petentele N. M. si T. I. impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina nr.1400/P/2007 din 05.10.2007 prin care s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de neincepere a urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 C.p. fata de faptuitorii B.M.,V.V.,V.E. si T.G., confirmata prin rezolutia prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina nr.2029/II/2/2007 din 16.11.2007, ca nefondata si respingerea ca inadmisibila a plangerii formulata de petente impotriva aceleiasi rezolutii cu referire la intimatul V. V.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Slatina nr.1400/P/2007/5.10.2007 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 C.p. fata de faptuitorii B.M., V. V., V.E. si T.G., solutie apreciata ca fiind legala si temeinica .

S-a aratat ca potrivit dispoz. art.217 C.p. distrugerea este o infractiune contra patrimoniului ce consta in nimicirea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia sau impiedicarea luarii masurii de conservare ori de salvare a unui astfel de bun precum si inlaturarea masurilor luate, obiectul material al infractiunii reprezentandu-l bunurile mobile sau imobile asupra carora se exercita distrugerea iar in varianta simpla bunul distrus este al altei persoane decat faptuitorul.

S-a precizat ca in cauza potrivit deciziei nr.677/13.09.2005 pronuntata de Tribunalul Olt, definitiva prin decizia nr.170/17.01.2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova s-a atribuit faptuitorului B.M. suprafata de 994 mp vie, astfel ca activitatea acestuia de defrisare a vitei de vie s-a referit la un bun al sau si nu al petentelor pentru a se putea vorbi despre o fapta penala in sensul art.217 C.p. Faptul ca pe rolul instantelor exista o cerere de revizuire formulata impotriva deciziei nr.677/13.09.2005 s-a apreciat ca nu are relevanta sub aspectul calificarii activitatii de defrisare a faptuitorului B.M. intr-o infractiune de distrugere intrucit revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare si nesuspensiva de executare.

Referitor la faptuitorii V.V.,V.E. si T.G., prima instanta a  retinut ca nici activitatea acestora nu se poate circumscrie elementului material al infractiunii de distrugere intrucat primii doi fiind administratorii imobilului din comuna Verguleasa ce apartine lui B.M., au asistat la defrisarea suprafetei de 0,10 ha plantata cu vita de vie, iar T.G.conform declaratiei sale neinfirmata de probele administrate, nu a participat la aceasta operatiune.

Fata de aceste considerente, prima instanta a respins ca nefondata plangerea formulata de petente impotriva rezolutiei Parchetului de pe langa judecatoria Slatina nr.1400/P/2007,iar in ceea ce priveste plangerea formulata de petente impotriva numitului V.V. a dispus respingerea ca inadmisibila, retinand ca plangerea impotriva solutiei de netrimitere in judecata nu poate viza decat aspecte de nelegalitate si netemeinicie cu privire la cercetarile efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul in plangerea initiala adresata organelor de urmarire penala.  In acest sens s-a aratat ca in plangerea initiala petentele N.M. si T.I. au sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina pentru cercetarea sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere a faptuitorilor B.M.,V.V.,V. E. si T.G. fara a face referire si la V.V., iar plangerea intemeiata pe dispoz. art.278/1 C.p.p., constituie o cale de atac impotriva solutiei de netrimitere in judecata in cuprinsul careia nu se poate extinde cadrul procesual cu privire la alta persoana ca petentele au posibilitatea sa formuleze separat o alta plangere in temeiul careia s-ar putea face cercetari de catre organul de urmarire penala in conditiile prevazute de lege.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs  petentele T.I. si N.M., criticand sentinta sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei; au formulat in scris motive de recurs la data de 15.02.2008, sustinand ca instanta de fond nu a  apreciat corect probele administrate,solicitand casarea sentintei instantei de fond, admiterea plangerii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.

Prin decizia penala nr.159/24 aprilie 2008  pronuntata de Tribunalul Olt s-a apreciat ca recursurile declarate de petente sunt nefondate.

 Pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs a retinut ca prima instanta a analizat temeinic plangerea petentelor, conform art.278/1 pct.7 C.p.p. pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a tuturor probelor administrate potrivit dispoz. legale si a apreciat just ca nu poate fi antrenata raspunderea penala a persoanelor acuzate,ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca rezolutia procurorului prin care s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de numitii B.M.,V.V.,V.E. si T.G. nefiind retinuta vinovatia acestora pentru infractiunea prev.de art.217 alin.1 C.p., este legala si temeinica, iar plangerea petentelor este neintemeiata intrucat nu sunt realizate cerintele impuse de textul legal care incrimineaza aceasta infractiune.

Toate elementele constitutive ale unei infractiuni trebuie dovedite si acestea se impune sa fie intrunite in  mod cumulativ pentru a fi antrenata raspunderea penala a persoanei acuzate, astfel cum prevad expres si dispoz. art.345 alin.2 C.p.p.

Cerintele prevazute de textul legal incriminator pentru existenta  infractiunii reclamate s-a apreciat ca nu se regasesc in cauza avand in vedere probele administrate, examinate in ansamblu potrivit art.63 alin.2 C.p.p.-declaratiile partilor si inscrisurile detinute de acestea, respectiv decizia nr.677/13.09.2005 pronuntata de Tribunalul Olt in cauza avand ca obiect partaj succesoral  prin care suprafata de 994 m.p. vita de vie la care fac referire petentele a fost inclusa in lotul nr.2 atribuit faptuitorului B.M, decizia fiind irevocabila prin decizia nr.170/17.01.2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins recursul declarat de cele doua petente  ca nefondat, adresa nr.3317/20.07.2007 emisa de primaria com.Verguleasa din care rezulta ca faptuitorul B.M. este mentionat si in titlul de proprietate nr.15103/1/12.12.2001 unde este inscrisa la pozitia VII suprafata de 994 m.p. vie care potrivit deciziei 677 pronuntata de Tribunalul Olt i-a fost atribuita acestuia, iar conform registrului agricol tip 2 vol I al satului Verguleasa  numitul B.I M. este inscris la pozitia de rol nr.15 cu vie hibrida in suprafata de 994 m.p., copia registrului agricol–fila 49ds.cercetare penala si adresa nr.833/07.06.2007 emisa de Primaria com.Verguleasa.

In raport de acestea s-a aratat  ca in mod corect s-a retinut de organele de urmarire penala si prima instanta ca  terenul in cauza cultivat cu vita-de-vie  apartine faptuitorului B.M.,iar probele care demonstreaza aceasta nu ar putea fi inlaturate in baza unor depozitii de martori asa cum au solicitat recurentele petente avand in vedere ca exista si o hotarare judecatoreasca irevocabila referitoare la terenul in litigiu precum si  registrul agricol si nu exista nici proba care sa demonstreze dreptul de proprietate al vreuneia dintre cele doua recurente petente asupra acestei suprafete de teren.

S-a mai retinut ca instanta de fond a apreciat just ca in raport de textul legal incriminator al infractiunii de  distrugere prev. de art.217 alin.1 C.p. pentru care s-au efectuat cercetari, distrugerea consta in nimicirea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia sau impiedicarea luarii masurii de conservare ori de salvare a unui astfel de bun precum si inlaturarea masurilor luate, impunandu-se ca pentru existenta acestei infractiuni, obiectul material reprezentandu-l bunurile mobile sau imobile asupra carora se exercita distrugerea, sa fie ale altei persoane decat faptuitorul. Ori in cauza dedusa judecatii a rezultat ca terenul in litigiu, cultivat cu vita-de-vie apartine chiar faptuitorului B.M.si nu petentelor.

Prin urmare s-a  apreciat just ca in cauza, actiunea faptuitorului B.M. nu se circumscrie cerintelor impuse pentru existenta infractiunii prev. de art.217alin.1C.p., iar referitor la faptuitorii V.V.,V.E. si T.G., ca nici activitatea acestora nu se poate circumscrie elementului material al infractiunii de distrugere intrucat primii doi-cumnatul,respectiv sora faptuitorului B.M.fiind administratorii imobilului din comuna Verguleasa ce apartine lui B. M. conform procurii autentificate sub.nr.2032/10 mai 2002, au asistat la defrisarea suprafetei de  aprox.0,10 ha plantata cu vita-de-vie, iar T.G. conform declaratiei sale neinfirmata de probele administrate, nu a participat la aceasta operatiune.

Pe de alta parte dispoz.art.5/2 C.p.p. reglementeaza prezumtia de nevinovatie, iar art. 66alin.1C.p.p. prevede expres ca ”invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia”, sarcina probei revenind celui care acuza potrivit principiului „actori incumbit probatio”.

 S-a retinut ca aceasta  prezumtie de nevinovatie prevazuta de  dispozitiile legale mentionate dar si de art.23 alin.11 din Constitutia Romaniei si art. 6  paragraf 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce o reglementeaza ca pe o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil nu a fost rasturnata prin probe concludente de natura a inlatura orice urma de indoiala care potrivit principiului "in dubio pro raeo" profita persoanei acuzate si opereaza in favoarea  acesteia.

In ceea ce priveste plangerea formulata de petente impotriva numitului V.V. s-a apreciat ca in mod corect prima instanta a dispus respingerea ca inadmisibila, retinand ca plangerea impotriva solutiei de netrimitere in judecata nu poate viza decat aspecte de nelegalitate si netemeinicie cu privire la cercetarile efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul in plangerea adresata organelor de urmarire penala, constatandu-se in acest sens ca atat in plangerea initiala in care petentele N.M. si T.I. au sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina pentru cercetarea sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere a faptuitorilor B.M.,V.V.,V.E. si T.G. nu au facut nicio referire si la V.V., dar si in cuprinsul declaratiei  date de petenta N.M. pe parcursul cercetarilor nu a facut de asemenea nicio referire la numitul V.V., ci numai la faptuitorii mentionati in cuprinsul plangerii penale; plangerea intemeiata pe dispoz. art.278/1 C.p.p. constituie o cale de atac impotriva solutiei de netrimitere in judecata dispusa de procuror in cuprinsul careia nu se poate extinde cadrul procesual cu privire la alta persoana pentru care nu s-a formulat plangere, nu s-au efectuat cercetari si nu s-a dispus nici o solutie si nu s-a constatat ca fiind incidente dispoz. art.238 C.p.p. privind extinderea cercetarilor penale.

In consecinta Tribunalul pentru toate argumentele expuse, a apreciat ca motivele de recurs invocate de petente in scris dar si oral prin intermediul aparatorului ales in sensul netemeiniciei sentintei instantei de fond si a solutiei de netrimitere in judecata a persoanelor reclamate pentru comiterea infractiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.p. sunt neintemeiate, iar in cauza nu s-a  constatat incidenta  niciunui motiv care sa atraga nulitatea sentintei recurate si care sa poata fi invocat de catre instanta din oficiu si prin urmare in baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. a dispus respingerea recursurilor declarate de recurentele petente N.M. si T.I. impotriva sentintei penale nr.121/08.02.2008 pronuntata de Judecatoria  Slatina  in dosarul nr.10145/311/2007, ca nefondate.

Data publicarii pe portal : 17.06.2008

Domenii speta

Spete similare