Taxa poluare. competenţa de soluţionare a cererii de restituire

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de …., reclamantul ……. a chemat în judecata pe pârâtii Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Administratia Finantelor Publice sector 6, solicitând instantei sa dispuna obligarea pârâtilor la restituirea sumei de 15.647 lei, reprezentând contravaloarea taxei speciale de poluare a autoturismului sau marca Mercedes Benz Viano 2,2 cdi, nr. de identificare ……., data primei înmatriculari 02.12.2010, Categorie-auto, Norme poluare E3, achizitionat din Germania. 

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a solicitat înmatricularea autoturismului fara a achita taxa de poluare, taxa impusa de OUG 50/2008, însa cererea a fost respinsa, înmatricularea efectuându-se dupa ce reclamantul a achitat suma respectiva.

Reclamantul a mentionat ca autoturismul a fost cumparat din Comunitatea Europeana, apreciind ca este esential ca taxa speciala sa nu fie perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind perceputa doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, dupa aducerea acestora în tara.

S-a apreciat ca diferenta de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din comunitatea Europeana în scopul reînmatricularii lor în România, în situatia în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de provenienta, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzarii ulterioare.

Reclamantul a citat dispozitiile art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, subliniind ca acest articol tinde sa asigure completa neutralitate a impozitarii interne sub raportul concurentei între produsele care se afla deja pe piata nationala si produsele importate. Invocându-se jurisprudenta în materie, s-a mentionat ca  art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate. S-a precizat ca dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecarui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferentieri între anumite produse chiar daca este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratat în baza unor criterii obiective cum ar fi provenienta materiilor prime folosite sau procesul de productie aplicat. Totusi, o asemenea diferentiere este compatibila cu dreptul comunitar numai daca urmareste obiective care sunt ele însele compatibile cu cerintele Tratatului si ale legislatiei comunitare secundare si daca regulile sunt de natura sa evite orice forma de discriminare, directa sau indirecta, îndreptata împotriva importurilor din alte state membre sau orice alta forma de protectie a produselor nationale concurente. (cauza Outokumpu).

S-a subliniat principiul prioritatii dreptului comunitar fata de cel national decurgând din art. 11, 148 alin. 2 si art. 148 alin 4 din Constitutie si Lg. 157/2005, precizându-se, totodata, ca principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul României prezinta relevanta sub dublu aspect, în primul rând în ceea ce priveste existenta, integrarea si functionabilitatea directa a dreptului comunitar pe teritoriul României si în beneficiul cetatenilor români, iar în al doilea rând în sensul ca judecatorul national însarcinat sa aplice în cadrul competentei sale dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lasând, daca se impune, pe propria raspundere, neaplicata, orice dispozitie contrara din legislatia nationala, chiar ulterioara, fara a solicita sau astepta realizarea prealabila a acestuia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu institutional.

Reclamantul a precizat ca întrucât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturisme produse si înmatriculate în tara, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România dupa aducerea acestora în tara, se constata o diferenta de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozitiilor Tratatului CEE, care se opun unei taxe speciale pentru achizitiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul national, încalcându-se astfel principiul liberei circulatii a marfurilor, fiind dezavantajate masinile din alte tari membre UE în competitia cu produsele similare autohtone.

S-a apreciat ca desi taxa de poluare nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România si cele de provenienta straina, este evident caracterul sau de echivalent al unei taxe vamale.

În drept, s-au invocat disp.  art.16, 148 al. 2 din Constitutia României, art.25, 28, 90 din Tratatul CE.

La data de 27.05.2011, legal citata, pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 6 a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, având în vedere ca actiunea formulata de petent este de competenta Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal având în vedere ca obiectul cererii este restituirea taxei de poluare.

În drept, a invocat disp. art.115 din C.p.c.

Analizând actele si lucrarile dosarului cu prioritate sub aspectul exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, instanta retine urmatoarele:

Potrivit art.10 din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pâna la 500.000 de lei se solutioneaza în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza în fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.

Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul pârâtului (art.10 alin.3 din legea nr.554/2004).

În cauza de fata, reclamantul a contestat taxa de poluare de care a fost conditionata înmatricularea autoturismului sau marca Mercedes Benz Viano, cu numarul de identificare ……, achizitionat din Germania, solicitând restituirea acestei taxe, în cuantum de 15.674 de lei.

Pe cale de consecinta, întrucât instanta a fost învestita cu un litigiu privind o taxa, în baza art.10 din Legea 554/2004, raportat la art. 159 Cod proc.civ., instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei sector 6 Bucuresti, si va declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti-Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, instanta în a carei raza teritoriala îsi are domiciliul reclamantul.

Domenii speta

Spete similare