Exercitarea autorităţii părinteşti

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. …. la data de …., reclamanta …. a chemat în judecata pârâtul …., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna ca autoritatea parinteasca asupra minorului …., nascut la ….. sa fie exercitata în comun de catre ambii parinti; stabilirea domiciliului copilului la domiciliul tatalui; încuviintarea de catre instanta ca reclamanta sa aiba legaturi personale cu minorul la domiciliul acesteia dupa urmatorul program: lunar, în primul si al treilea sfârsit de saptamâna, de vineri orele 16,00 pâna duminica orela 19,00; în anii impari: prima jumatate din vacanta de vara si vacanta de iarna; sarbatoarea Craciunului; ziua de nastere a minorului iar în anii pari, a doua jumatate din vacanta de vara si vacanta de iarna si sarbatoarea Pastelui, în temeiul disp.art. 496 alin. 5 Cod civil.

În motivarea în fapt a actiunii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. …….. din ….., definitiva si irevocabila, Judecatoria Sector 5 s-a pronuntat asupra desfacerii casatoriei partilor prin divort din culpa comuna si i-a încredintat minorul ……., nascut la ……. spre crestere si educare. Reclamanta arata ca, profitând de faptul ca a fost nevoita sa plece la munca în strainatate, pârâtul, fara acordul reclamantei, a schimbat locuinta minorului la locuinta sa. Arata reclamanta ca, revenind în tara, a constatat ca pârâtul i-a interzis sa vada copilul si de asemenea profitând de aceasta situatie creata, îi interzice si minorului sa ia legatura cu reclamanta amenintându-l ca-l va lipsi de orice sprijin daca va îndrazni sa o vada pe reclamanta.

În drept s-au invocat disp. art. 397, 483 alin. 3, 484, 496 alin. 2 si alin. 5 Cod civil iar în dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, martori si interogatoriul pârâtului.

Cererea legal timbrata a fost însotita de copia sentintei civile nr. …… a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, copie certificat de nastere minor, copie act de identitate pârât.

În cauza s-a efectuat ancheta sociala de catre autoritatea tutelara- Primaria Sector 6 Bucuresti.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauza, s-a prezentat în fata instantei declarând ca nu este de acord cu exercitarea în comun a autoritatii parintesti, a solicitat verbal ca aceasta autoritate sa fie exercitata exclusive de catre pârât si s-a declarat de acord cu cererea referitoar la stabilirea domiciliului copilului la domiciliul sau; în privinta cererii de stabilire program de vizitare pârâtul a învederat ca nu se opune mentinerii relatiilor personale mama/minor , ca minorul comunica neîngradit cu mama sa si stabilesc de comun acord când se întâlnesc .

În aparare pârâtului i s-a încuviintat administrarea probei cu înscrisuri si proba testimoniala cu doi martori; la acest termen de judecata pârâtul a fost decazut din dreptul de a mai administra proba testimoniala, neasigurând prezenta martorilor în vederea audierii si neindicând numele si adresele acestora înn vederea citarii;

Instanta retine deasemnea ca desi i-a pus în vedere pârâtului ca cererea sa de exercitare exclusiva a autoritatii parintesti urmeaza a se adresa în forma scrisa (art. 82 cod.proc.civ.) pârâtul nu s-a conformat acestei obligatii, nemaiprezentându-se în fata instantei dupa încuviintarea probatoriului si neasigurând nici prezenta minorului în vederea audierii.

Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele: minorul ….. , s-a nascut la ….,în timpul casatoriei partilor; prin sentinta civila nr. ……. a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, dispunându-se desfacerea casatoriei partilor, s-au dispus si masurile referitoare la persoana copilului, respectiv: minorul a fost încredintat spre crestere si educare mamei; s-a stabilit o pensie de întretinere în sarcina tatalui si în favoarea minorului, în cuantum de 100 lei lunar si s-a stabilit un program de vizitare a minorului de catre tata;

Potrivit sustinerilor ambelor parti si potrivit constatarilor reprezentantului autoritatii tutelare, începând cu martie 2009 mama minorului s-a stabilit în Italia , minorul nu a acceptat a fi îngrijit de bunicii materni , din acel moment responsabilitatea parinteasca a fost asumata de catre pârât iar minorul s-a stabilit la domiciliul tatalui, ramânând în îngrijirea efectiva a acestuia.

Rezulta ca de la momentul pronuntarii sentintei civile nr. ….. a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti pâna în prezent, împrejurarile ajute în vedere de instanta la momentul luarii masurilor referitoare la persoana copilului s-au modificat , în prezent minorul aflându-se sub ocrotirea efectiva a celuilalt parinte decât cel caruia i-a fost încredintat spre crestere si educare.

Fata de modificarea acestor împrejurari se impune reanalizarea masurilor referitoare la persoana copilului, prin raportare la noile împrejurari.

Sub aspectul exercitarii autoritatii parintesti potrivit actualei reglementari instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 397 Cod civil si art. 503 Cod civil regula în materie este ca autoritatea parinteasca asupra copilului se exercita de catre ambii parinti, sub acest aspect fiind consacrat principiul egalitatii parintilor ; în mod exceptional autoritatea parinteasca poate fi exercitata în conditiile art. 398 sau 399 Cod civil dar aceste situatii de exceptie ( care deroga de la principiul egalitatii si de la regula exercitarii autoritatii parintesti de catre ambii parinti) nu pot fi retinute de instanta doar pe baza sustinerilor uneia dintre parinti sau a unui acord între parinti si trebuie sa fie argumentate si probate ( art. 398 are ca situatie premisa „ pentru motive temeinice” iar art. 507 Cod civil mentioneaza cazurile în care autoritatea parinteasca se poate exercita de catre un singur parinte ). În cauza nici macar nu s-a invocat un motiv ce ar determina luarea unei astfel de masuri ( ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre un singur parinte - pârât în cazul de fata ), pârâtul argumentând cererea în sensul ca ea este în masura a oferi copilului conditii optime de crestere si educare însa nu a prezentat argumentul pentru care s-ar impune degrevarea reclamantei de responsabilitatea parinteasca , nemaipunându-se problema probarii în instanta a situatiei ce impune luarea masurii.

Fata de principiile sus enuntate ( decurgând din dispozitiile art. 397 Cod civil si art. 503 Cod civil) instanta urmeaza a retine ca interesului copilului ( de a fi ocrotit de ambii parinti) impune a ca ambii parinti sa-si asume aceasta responsabilitate si va admite cererea formulata urmând a dispune ca autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata de ambii parinti;

Sub aspectul cererii având ca obiect stabilirea domiciliului minorului instanta retine ca învoiala partilor pe acest capat de cerere este în concordanta cu interesul minorului astfel ca fata de dispozitiile art. 263 si art. 396 teza finala Cod civil instanta va lua act de aceasta învoiala.

Sub aspectul cererii având ca obiect stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de întretinere a minorului instanta, retinând principiul egalitatii parintilor în drepturile si obligatiile asupra copiilor si constatând ca reclamanta nu a prezentat dovezi referitoare la veniturile sale ( singurele dovezi privind veniturile sunt cele rezultând din ancheta sociala, conform careia pârâtul realizeaza venituri din munca de 1100 lei lunar) urmeaza a stabili o contributie egala a acestora, de 275,00 lei lunar ( calculata la limita a ¼ din venitul net lunar realizat de pârât) .

Asupra cererii având ca obiect stabilire program de vizitare instanta retine ca prin pozitia exprimata în fata instantei parintii minorului nu întâmpina dificultati în exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu copilul; întrucât eventualele neîntelegeri ce se pot ivi în viitor urmeaza a fi abordate cu responsabilitatea necesara de catre ambii parinti, în scopul urmaririi interesului copilului de a avea relatii personale cu parintele de care este separat si având în vedere ca dreptul de a avea relatii personale cu copilul este un drept izvorât din lege ( nu acordat prin hotarâre judecatoreasca) , pentru a carui realizare nu este necesara calea actiunii în justitie ( art. 401 alin. 2 - stabileste ca instanta de tutela va decide asupra modalitatii de exercitare a drepturilor personale doar când parintii nu se înteleg asupra acestui aspect ) instanta apreciaza ca interesul copilului impune ca exercitarea drepturilor personale sa fie apreciate de catre parinti prin raportare la împrejurarile concrete în care se afla minorul si parintii; aceste împrejurari sunt diferite în momente diferite ale vietii copilului si sunt practic imposibil de prevazut ( nici parintii si nici instanta nu pot aprecia daca în viitorul apropiat sau îndepartat poate sa apara o împrejurare care sa reclame prezenta ambilor parinti lânga copil si sa „dimensioneze” un program de vizita care sa corespunda unei nevoi necunoscute , inexistente la momentul luarii deciziei) . Suspiciunile parintilor – ca în viitor pot sa apara neîntelegeri referitoare la desfasurarea acestor relatii personale - sau lipsa de colaborare dintre parinti , uneori chiar „confortul” urmarit de parinti ( în sensul ca parându-le dificil sa stabileasca ei însisi un program adaptat de fiecare data nevoilor copilului, prefera sa se conformeze unui program prestabilit dispus de o institutie a statului chiar daca „pretul” acestui confort reprezinta în esenta o interventie a statului în viata de familie a partilor fara ca o astfel de interventie sa fie justificata de necesitatea ocrotirii unui interes ci doar de asigurarea „confortului” parintilor ) nu pot argumenta solutia solicitata de reclamanta , ca legaturile personale dintre copil si unul dinte parinti sa se desfasoare conform unui program de vizita prestabilit de catre instanta, chiar daca acest program ar fi convenit de parinti. În esenta, responsabilitatea parinteasca impune ca ambii parinti sa analizeze interesul copilului lor în fiecare moment al vietii copilului si sa actioneze conform acestui interes;

Retinând ca interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract si ca pentru viitor acest interes este determinat de împrejurarile concrete în care copilul îsi desfasoara viata instanta va respinge ca nefiind în interesul copilului cererea având ca obiect desfasurarea relatiilor personale mama/minor conform unui program de vizita prestabilit urmând a mentine neîngradit dreptul minorului de a avea relatii personale cu mama ( prin stabilirea unui program practic s-ar aduce limitari acestui drept ce ar urma sa se desfasoare conform programului) si va lasa posibilitatea reala parintilor de a stabili împreuna modalitatea în care se va exercita acest drept astfel ca, numai în situatia în care în exercitarea dreptului apar neîntelegeri grave între parinti ( art. 401 alin. 2 Cod civil) instanta sa aprecieze asupra oportunitatii interventiei instantei în viata privata a parintilor urmarindu-se astfel asigurarea respectarii drepturilor copilului.

Domenii speta

Spete similare