Stabilire domiciliu

Stabilire domiciliu

Data publicare portal: 23.11.2012

Prin sentinţa civila nr. 8544/23.10.2012 pronunţata in cauza nr. 8359/311/2012 Judecătoria Slatina a admis acţiunea civilă având ca obiect stabilire locuinţă şi exercitarea autorităţii părinteşti formulată de reclamanta pârâtă BEF împotriva pârâtului reclamant DMA şi în consecinţă,stabileşte locuinţa efectivă a minorului DMV, născut la data de 19.10.2011 la domiciliul reclamantei pârâte BEF  respectiv la mamă.

S-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului DMV  născut la data de 19.10.2011  să se facă în comun de ambii părinţi  până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta.

Au fost obligati ambii părinţi să ofere întreţinere  minorului după cum urmează: mama va presta întreţinerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum si a cheltuielilor pentru educare, învăţătură si pregătire profesională, iar tatăl  va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de  175  lei lunar , începând cu data de 22.08.2012 si până la data finalizării studiilor, acestuia ,dar nu mai târziu de 26 de ani.

S-a dispus poprire  la cerere.

S-a admis în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant la data de 18.09.2012 cu precizarea din data de 17.10.2012 şi în consecinţă încuviinţează acestuia să aibă legături personale cu minorul DMV  născut la data de 19.10.2011 în prima şi a treia săptămână din fiecare lună ,în week –and ,de vineri după amiază de la orele 16,00  până duminică la orele 17,00 la domiciliul acestuia.

S-a luat act de declaraţia reclamantei pârâte că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.8359/311/2012 reclamanta BEF a chemat în judecată pe pârâtul DMA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună stabilirea domiciliul minorului DMV născut la data de 19.10.2011, la domiciliul său din S.; exercitarea in comun a autorităţii părinteşti asupra minorului; obligarea paratului la plata unei contribuţii sub forma de bani in favoarea minorului, in funcţie de venitul minim pe economie.

In motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că a fost căsătorita cu paratul, iar prin certificatul de divorţ nr 7303/27.10.2011 emis, de Consiliul Local al Municipiului S. s-a dispus desfacerea căsătoriei. Din relaţia de căsătorie s-a născut minorul DMA.

Minorul s-a născut când erau deja despărţiţi, insa paratul nu a venit niciodată sa-l viziteze. De la naştere si in prezent reclamanta este cea care ii asigura creşterea si îngrijirea necesara, ajutata fiind de mama sa, paratul aşa cum a precizat si mai sus nu a venit nici măcar sa-l viziteze, cu atât mai puţin nu a contribuit material la creşterea si îngrijirea acestuia.

Reclamanta solicită încredinţarea minorului întrucât acesta se află în întreţinerea sa de când s-a născut şi are o vârstă fragedă.

De asemenea reclamanta precizează că are condiţii materiale corespunzătoare pentru creşterea şi îngrijirea copilului.

In drept au fost invocate dispoz.art.396-397 şi 402 C.civ.

In susţinere reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: certificatul de divorţ nr. 7303/27.10.2011, copie carte de identitate, certificat de naştere minor, certificat de căsătorie.

Instanţa din oficiu a dispus a se emite adresă către autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Slatina în vederea efectuării anchetei sociale la domiciliul reclamantei şi al pârâtului, anchetă socială dispusă în cauză şi depusă la dosar.

La data de 18.09.2012 pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a învederat că este de acord în parte cu cererea formulată de reclamanta B. E-F, în sensul: exercitării în comun a autorităţii părinteşti asupra minorului D.M-V, născut la data de 19.10.2011; stabilirea domiciliului minorului la mamă; obligarea sa la plata unei pensii de întreţinere, însă în natură, întrucât, conform adeverinţei pe care o anexează nu realizează venituri.

Pârâtul precizează faptul că, a dorit de nenumărate ori să ia legătura cu minorul, să-1 viziteze, însă atât reclamanta, cât şi părinţii săi (cu care locuieşte aceasta) i-au interzis acest lucru.

Pe cale de cerere reconvenţională pârâtul a solicitat să poată avea legături personale cu minorul D.M-V, conform prevederilor legale şi a practicii judiciare în materie.

 In drept au fost invocate dispoz. art.115-119 C.p.civ.

 La data de 17.10.2012 pârâtul a depus la dosar precizare prin care a învederat că doreşte să aibă legături personale cu minorul D.M-V după cum urmează: în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, în week-end, de vineri după amiază până duminică după amiază, în vacanta de iarnă o săptămână, în vacanta de vară o lună, respectiv luna august.

In dovedire reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei şi proba testimonială cu martorul Z. C.A.

Având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, susţinerile părţilor, instanţa apreciază că acţiunea promovată de  reclamant având ca obiect  stabilire domiciliu minoră este  întemeiată  pentru următoarele considerente :

Potrivit  art.  496 din noul cod civil  ,copilul minor locuieşte la părinţii săi.

Dacă părinţii nu locuiesc împreună aceştia vor stabili de comun acord locuinţa copilului .

 Potrivit dispoziţiilor  art. 496 alin.3, în caz de neînţelegeri între părţi instanţa de tutelă hotărăşte locuinţa copilului având în vedere concluziile raportului de anchetă psihosocială, ascultându-i pe părinţi, dar mai ales potrivit interesului superior al copilului.

Instanţa constată că în speţă reclamanta a fost căsătorită cu paratul, iar prin certificatul de divorţ nr. 7303/27.10.2011 emis, de Consiliul Local al Municipiului S s-a dispus desfacerea căsătoriei. Din relaţia de căsătorie s-a născut minorul DMA.

Minorul s-a născut însă când erau deja despărţiţi, insa paratul nu a venit niciodată sa-l viziteze. De la naştere si in prezent reclamanta este cea care ii asigura creşterea si îngrijirea necesara, ajutata fiind de mama sa, paratul aşa cum a precizat si mai sus nu a venit nici măcar sa-l viziteze, cu atât mai puţin nu a contribuit material la creşterea si îngrijirea acestuia.

Astfel, instanţa  apreciază că în situaţia în  care se  pune  problema stabilirii locuinţei minorului trebuie  să se  aibă în  vedere  condiţiile care în ansamblu determină  stabilirea locuinţei  minorului unuia dintre  părinţi  şi care îşi  găseşte  justificarea şi poate fi luată  numai atunci când se stabileşte că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire  se  află nu-i mai poate a sigura  condiţiile necesare  pentru o dezvoltare corespunzătoare.

La stabilirea locuinţei  copiilor  trebuie să se ţină seama de interesul lor, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de ataşament faţă de copil, situaţia lor materială, posibilităţile concrete de a se

ocupa efectiv de minor, precum şi afecţiunea manifestată de acesta faţă de unul sau altul dintre părinţi.

Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanţei pentru a conchide, în raport cu ansamblul criteriilor respective, morale şi materiale, care dintre părinţi poate oferi condiţii mai bune pentru creşterea şi educarea copilului.

Potrivit noilor reglementări cuprinse în legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului în art.2 din lege se menţionează că orice reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Astfel, potrivit legii copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, ambii părinţi fiind responsabili pentru creşterea şi educarea copiilor lor.

In măsura în care însă există neînţelegeri între părinţi, instanţa judecătorească trebuie să se pronunţe cu privire la exercitarea acestor drepturi şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.

In consecinţă, interesul superior al copilului în accepţiunea Legii nr. 272/2004 şi care se regăseşte în egală măsură în Codul Civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viaţa de familie drept afirmat şi prin art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aşa fiind în această analiză ,acolo unde interesele părinţilor sunt în conflict drepturile şi interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate de disp.art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ,drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinţii ci şi copilul.

 În consecinţă aşa cum rezultă din referatul  întocmit de către  Autoritatea Tutelară de la domiciliul reclamantului şi al pârâtei şi în raport de probele administrate în cauză, respectiv în raport de răspunsurile pârâtului la interogatoriul propus de reclamantă şi declaraţia martorului audiat, instanţa în conformitate cu dispoz art.403 din noul cod civil va admite acţiunea formulată de reclamanta BEF şi în consecinţă va stabili locuinţa efectivă a minorului DMV, născut la data de 19.10.2011 la domiciliul reclamantei pârâte BEF  respectiv la mamă, în Mun.S.  jud. O.

Se va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului DMV  născut la data de 19.10.2011 să se facă în comun de ambii părinţi  până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către acesta  în deplină concordanţă  cu dispoziţiile art.503 C. civil.

In ceea ce priveşte durata ocrotirii părinteşti, aceasta se acordă copiilor pe tot timpul minorităţii.

În ceea ce priveşte pensia de întreţinere , instanţa reţine că potrivit art. 499 al.1 Cod civil, „tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.”

Alin 2 al aceluiaşi articol stabileşte că „dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea si pregătirea sa profesională.”

Potrivit art.525 al.1 Cod Civil „minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa chiar dacă ar avea bunuri”.

Relativ la cuantumul obligaţiei de întreţinere, se au în vedere  dispoziţiile art. 529 Cod civil, potrivit cărora  întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, trebuind totodată să fie respectate limitele întreţinerii ce urmează a fi acordată  de părinte  din venitul sau din muncă.

 Aşa fiind  în temeiul dispoz art.402 C. civil, instanţa va obliga ambii părinţi să ofere întreţinere minorului, după cum urmează: mama va presta întreţinerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum si a cheltuielilor pentru educare, învăţătură si pregătire profesională, iar tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de  175  lei lunar , începând cu data de 22.08.2012 si până la data finalizării studiilor, acestuia ,dar nu mai târziu de 26 de ani , ţinându-se seama de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata stabilit prin HG nr. 1193/2010. 

Se va înfiinţa poprire la cerere. 

În ceea ce priveşte  cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant la data de 18.09.2012 cu precizarea din data de 17.10.2012 instanţa în conformitate cu disp. art.401 alin. l şi 2 din noul cod civil potrivit cărora părintele sau după caz părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta  va încuviinţa  pârâtului reclamant  să aibă legături personale  cu minorul DMV  născut la data de 19.10.2011 în prima şi a treia săptămână din fiecare lună ,în week –and ,de vineri după amiază de la orele 16,00  până duminică la orele 17,00 la domiciliul acestuia.

Se va lua act de declaraţia reclamantei pârâte că nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare