Pretentii

R O M Â N I ACod operator 3924

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

Dosar nr. 1194/317/2010

Sentinţa Civilă Nr. 1715

Şedinţa publică din 27 Mai 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier 

Pe rol judecarea acţiunii civile formulată de reclamantul … în contradictoriu cu pârâtul …, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns părţile şi martorul încuviinţat reclamantului, ….

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei că s-a executat mandatul de aducere a martorului …, după care a fost audiat martorul prezent, sub prestare de jurământ, cele declarate fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

 Având în vedere precizarea părţilor că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei reprezentând diferenţă de preţ neachitată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar, respectiv taxă de timbru şi contravaloarea zilelor în care s-a prezentat înaintea instanţei.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti la data de 11.03.2010, sub nr. 1194/317/2010, reclamantul a chemat in judecată pe pârâtul  , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei reprezentând diferenţa de preţ neachitată de pârât, precum şi dobânda aferentă acestei sume, ce va fi calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii efective.

În motivare, reclamantul a arătat că în data de 10.01.2010 a vândut pârâtului 5 (cinci) căruţe de lemn pentru foc, stabilind drept preţ suma de 400 lei. A mai arătat reclamantul că la data predării lemnelor pârâtul i-a plătit suma de 100 lei, părţile înţelegându-se ca diferenţa de preţ de 300 lei să fie achitată la data de 15.01.2010, când pârâtul urma să îşi încaseze pensia.

În continuarea motivării reclamantul a învederat că în nenumărate rânduri a solicitat pârâtului să îi plătească diferenţa de preţ, însă acesta din urmă a refuzat în mod repetat, motiv pentru care s-a impus promovarea prezentei acţiuni.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 31 lei (chitanţa – fila 5) şi timbru judiciar 1,50 lei.

La primul termen de judecată, din oficiu, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu interogatoriul pârâtului, acesta declarând că a cumpărat lemne de la reclamant, iar cu privire la suma de 300 lei solicitată de reclamant, a arătat că, în urma sesizării formulate de reclamant la poliţie, a achitat acestuia suma de 250 lei, rămânând un rest de achitat de 50 lei, declaraţia pârâtului fiind ataşată la dosarul cauzei (fila 7).

La solicitarea reclamantului, instanţa a încuviinţat proba testimonială, fiind audiaţi martorii …., depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei (filele 11 şi 18).

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă care face obiectul prezentului dosar reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei, reprezentând diferenţa de preţ neachitată, ca urmare a convenţiei de vânzare-cumpărare încheiate între părţi.

În raporturile juridice obligaţionale sarcina probei se repartizează între creditor şi debitor, după cum urmează: creditorul care pretinde executarea unei obligaţii trebuie să dovedească existenţa ei, iar debitorul, în măsura în care pretinde stingerea ei prin plată, va trebui să dovedească tocmai faptul efectuării plăţii.

În speţa dedusă judecăţii reclamantul a făcut dovada că în luna ianuarie 2010 între el şi pârâtul Mornea Dumitru Claudiu a intervenit o convenţie de vânzare-cumpărare, prin care reclamantul a vândut pârâtului cinci căruţe de lemn, stabilind drept preţ suma de 400 lei. Din suma stabilită drept preţ pârâtul a achitat, la momentul predării lemnelor, suma de 100 lei, stabilind părţile că diferenţa de preţ de 300 lei va fi achitată la data de 15.01.2010, în momentul în care pârâtul va încasa pensia lunară.

În acest sens sunt depoziţiile martorilor audiaţi de instanţă, care au declarat că au cunoştinţă despre convenţia părţilor şi au văzut pârâtul încărcând lemne din curtea reclamantului, precum şi interogatoriul pârâtului, care a recunoscut că a cumpărat lemne de la reclamant şi că îi datora acestuia o diferenţă de preţ de 300 lei.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtului că, în urma sesizării făcute de reclamant la poliţie, a achitat suma de 250 lei, rămânând de achitat doar suma de 50 lei, instanţa nu o poate reţine, având în vedere faptul că pârâtul debitor nu a probat în nici un mod această susţinere, iar potrivit art.1169 C.civ., cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Astfel, potrivit art. 1295 C.civ., vânzarea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător  îndată ce părţile s-au învoit asupra preţului şi asupra lucrului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat, contractul de vânzare având caracter consensual.

Instanţa constată că în data de 10.01.2010 părţile s-au înţeles asupra lucrului (cele 5 căruţe de lemn) şi asupra preţului (400 lei), că lucrul s-a predat de la vânzător către cumpărător, şi că, de asemenea, o parte din preţ a fost achitată.

Una din principalele obligaţii ale compărătorului este de a plăti preţul lucrului cumpărat la ziua si la locul determinat prin contract( art. 1361 C civ), obligaţie pe care pârâtul nu si-a îndeplinit-o .

In consecinţă, reţinând că între părţi a intervenit un contract de vânzare-cumpărare si ca pârâtul nu si-a îndeplinit obligaţia de plată a preţului la termenul stabilit, în baza art. 1361 C. civ. , instanţa va admite acţiunea si va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de  300 lei reprezentând diferenţă preţ neachitată.

In baza art. 274 C. pr. civ., reţinând culpa procesuală a pârâtului, instanţa îl va obliga să plătească reclamantului suma de 32,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbrajul aferent acţiunii. În ceea ce priveşte contravaloarea zilelor în care reclamantul s-a prezentat la termenele de judecată, instanţa reţine că această sumă nu poate fi acordată, întrucât reclamantul avea obligaţia procesuală de a urmări desfăşurarea litigiului în care este parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare de judecată .

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 lei, reprezentând diferenţă preţ, la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii efective.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 32,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.05.2010.

Preşedinte,

 Grefier

Domenii speta

Spete similare