Plangere contraventionala

Sentinţa civilă 311

Sedinţă publică din 02.02.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …….. sub dosar nr………, petentul …………., în contradictoriu cu intimatul ……….., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria ………. nr…., precum şi exonerarea de plata amenzii aplicate prin procesul-verbal.

În fapt, petentul a învederat că la data de ……… a luat la cunoştinţă de procesul-verbal contestat în cauză de la tatăl său, numitul …………, care a găsit acest act fixat în uşa locuinţei sale, nefiind expediat prin poştă cu confirmare de primire sau înmânat vreunei persoane.

Totodată, a mai arătat petentul că la data de ………. a fost căutat la cabinetul veterinar situat în Tulcea, ……….., de un agent de poliţie, însă, din cauza faptului că se afla în mijlocul unei operaţii, nu a putut discuta cu acesta, neexistând nici un control.

A mai precizat petentul că agentul constatator nu a ţinut cont de faptul că a luat o serie de măsuri antiefracţie prevăzute prin enumerare de Legea nr.333/2003 art.3 al.3, respectiv a asigurat accesul cu încuietori sigure şi iluminat de securitate, contactând şi o societate autorizată pentru a instala şi un sistem electronic de alarmă, dar care, din cauza comenzilor foarte mari nu a putut fi instalat până la data întocmirii procesului-verbal, existând în prezent.

Petentul a mai învederat că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art.19 al.1 din OG nr.2/2001 şi art.3 al.1 din Legea nr.333/2003, organele de poliţie neaducându-i la cunoştinţă faptul că măsurile antiefracţie luate de către el nu sunt suficiente.

Tot astfel, a mai arătat petentul că procesul-verbal de contravenţie nu s-a realizat în termenul legal de o lună, conform art.25 al.2 din OG nr.2/2001.

În drept petentul nu şi-a motivat plângerea.

Potrivit dispoziţiilor art.36 din OG nr.2/2001 şi art.15 lit. i din Legea nr.146/1997, plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: ………..

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, depunând la dosar, la solicitarea instanţei de judecată, următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (f.7-8); proces-verbal încheiat la data de 02.04.2008 (f.9).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ………… nr……………, petentul ……………. a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 3 al.1-3 din Legea nr.333/2003 raportat la art.61 lit.b din acelaşi act normativ.

S-a reţinut în procesul-verbal de contravenţie că petentul, în calitate de administrator al ………………, nu a luat măsura asigurării antiefracţie cu sistem electronic de alarmă sau pază clasică proprie sau specializată a unităţii pe care o administrează.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanţa analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat de către petent, şi anume întocmirea procesului-verbal de contravenţie cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 al.1 din OG nr.2/2001, instanţa apreciază că acesta nu este de natură a duce la anularea procesului-verbal pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.19 al.1 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. Nefiind prevăzută în mod expres sub sancţiunea nulităţii, încălcarea acestor dispoziţii poate duce la anularea procesului-verbal în condiţiile art. 105 al.2 din Codul de procedură civilă, respectiv numai în situaţia în care se dovedeşte de către petent că această nerespectare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, probă pe care petentul nu a făcut-o.

Din interpretarea dispoziţiilor art.19 al.1 din OG nr.2/2001, rezultă că rolul martorului este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal. Or, având în vedere că petentul nu a contestat încheierea procesului-verbal în lipsa sa, instanţa apreciază că nemenţionarea numelui şi adresei unui martor în procesul-verbal de către agentul constatator nu i-a produs petentului nicio vătămare.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului potrivit căreia procesul verbal nu i-a fost comunicat în termenul de o lună, instanţa apreciază că aceasta este o problemă ce ţine de executarea sancţiunii, urmând a fi analizată cu ocazia unei eventuale contestaţii la executare, instanţa fiind învestită, potrivit art.34 din OG nr.2/2001, numai cu analiza legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa apreciază că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal corespunde realităţii.

Potrivit art. 2 din Legea nr.333/2003 ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu,  sunt obligate să asigure paza acestora,  răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu revenind conducătorilor acestor unităţi.

Scopul instituirii acestor măsuri este acela de a asigura siguranţa obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea.

Totodată, instanţa mai reţine că, potrivit art.3 al.3 din Legea nr.333/2003, la unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei şi integrităţii bunurilor.

Din procesul-verbal depus la fila 9 din dosar rezultă că la data de 02.04.2008 organele de poliţie i-au adus la cunoştinţă petentului principalele sarcini ce îi revin, conform legii nr.333/2003, privind paza bunurilor şi valorilor, procesul-verbal fiind semnat de către petent.

Deşi a contestat situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către agentul constatator, petentul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, deşi potrivit dispoziţiilor art. 1169 Cod civil şi art. 129 al.1 teza finală, această sarcină îi revenea.

Astfel, deşi a menţionat în plângere că a asigurat accesul cu încuietori sigure şi iluminat de securitate, precizând totodată că societatea este dotată cu sistem electronic de alarmă montat de o firmă autorizată, aceste afirmaţii nu sunt susţinute de nici o probă.

Instanţa nu va reţine nici apărarea petentului potrivit căreia a contactat o societate autorizată pentru a instala un sistem electronic de alarmă, acest lucru nerealizându-se din cauza comenzilor mari ale societăţii respective, întrucât de la data la care i-au fost aduse la cunoştinţă sarcinile ce îi revin privind paza şi protecţia bunurilor, respectiv data de 02.04.2008 şi până la data controlului, respectiv 10.11.2008, s-a scurs un interval de timp de 7 luni, timp în care petentul putea şi trebuia să depună diligenţe în vederea contactării unei alte firme autorizate.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie contestat în cauză a fost întocmit în mod legal şi temeinic.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, având în vedere pe de o parte criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, iar pe de altă parte că petentul a fost sancţionat cu minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta reţinută în sarcina sa, instanţa apreciază că sancţiunea a fost corect individualizată, neimpunându-se o reindividualizare a acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge plângerea contravenţională ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare