Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 23.05.2007, sub nr. 4385/320/2007 , reclamantul TS, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Todea Lenuţa, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţă să dispună:
- partajarea bunurilor comune achiziţionate în timpul căsătoriei, fiind vorba de bunuri imobile apartamentul situat în Tg.-Mureş, str. 22 Decembrie, nr.42, ap.22 şi bunuri mobile, conform listei anexate;
- partajarea bunurilor prin atribuirea apartamentului care are o contribuţie la achiziţionarea acestuia iar cu privire la bunurile mobile urmează a se face o propunere pentru partajarea acestor bunuri;
- cu cheltuieli de judecată
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr.3868/12.10.2005, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi din culpă comună. După desfacerea căsătoriei au continuat să locuiască împreună până la evacuarea sa conform sentinţei de partaj înaintată de pârâtă. Mai arată că pârâta a solicitat partajarea numai a apartamentului fără a include şi alte bunuri mobile achiziţionate în timpul căsătoriei care a durat din data 29.08.1978. Susţine că apartamentul a fost cumpărat de reclamant în luna ianuarie 1977 şi a achitat ratele singur până în luna august 1978 data încheierii căsătoriei după care au fost achitate în comun motiv pentru care solicită atribuirea în natură a apartamentului cu plata unei sulte către pârâtă. Cu privire la bunurile mobile arată că va face o propunere de partajare care se va elucida cu ocazia interogatoriului ce se va lua pârâtei.
În drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 36 C.fam şi 274 din C. pr. civ.
Prin precizarea acţiunii civile introductive depusă de reclamant la termenul de judecată din data de 29.01.2008, a solicitat să se constate calitatea de bun propriu al apartamentului situat în Tg.-Mureş, str. 22 dec.1989, nr.42, ap.22, jud. Mureş, înscris în CF nr.37117 Tg.-Mureş, nr.2503/30 fiind achiziţionat anterior căsătoriei sale cu pârâta; a se dispune partajarea bunurilor mobile dobândite împreună cu pârâta şi enumerate în lista anexată prezentei acţiuni prin stabilirea a două loturi, de valori egale cu obligarea pârâtei să-i preade acele bunuri, iar, în caz de opoziţi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că în data de 10.02.1978 a încheiat contractul de vânzare cumpărare a apartamentului în litigiu cu suprafaţa utilă de 54,94 mp la preţul de 99.994 lei. Din acest preţ a achitat un avans de 34.969 lei, proveniţi din economiile sale personale, suma de 13.194 lei achitată prin chitanţa nr.4983098 din 01.02.1978, iar pentru diferenţa a încheiat contractul de împrumut nr.7195 la CEC. De asemenea pentru diferenţa de 64.000 lei a încheiat un contract de credit. Prin sentinţa civilă nr. 4194 pronunţată în dosarul nr.4257/2006 de Judecătoria Tg.-Mureş imobilul a fost considerat ca fiind bun comun supus împărţeli cu pârâta, atribuit acesteia şi obligată la plata unei sulte de 50.000 lei. În faţa instanţei de fond a fost viciată procedura de citare cu acesta neprimind nici o citaţie, deoarece erau sustrase de către reclamantă, dar recursul promovat împotriva acestei hotărâri a fost respins ca tardiv.
Pârâta a formulat întâmpinare la acţiunea formulată de reclamantul Todea Ştefan precum şi propunere de partajare a bunurilor mobile prin formarea a două loturi de valoare egală cu precizarea că masa şi calculatorul indicat la punctul 6 aliniatul 5 al listei bunurilor partajabile-anexă a precizării de acţiune formulate de reclamant nu pot face obiectul prezentului partaj, deoarece nu sunt bunuri comune acestea fiind achiziţionate de fiul lor din venituri proprii. Totodată a mai arătat că reclamantul a sustras din locuinţă următoarele bunuri mobile: 1 geam termopan cu 3 ochiuri nou-nouţ, 1 ladă de zestre sculptată, 2 scaune tip taburet noi nouţe, 2 buc. damigene de sticlă a câte 100 l, 2 buc. damigene de sticlă a câte 50 l, 1 buc. damigeană de sticlă de 20 l, 1 buc. bidon de nailon de 160 l, 1 buc. bidon de nailon de 60 l, borcane de murături.
În probaţiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr. 3868/12.10.2005 (f.10-11, 12-13), sentinţa civilă nr.4194/20.10.2006 (f.28-29), lista bunurilor de partajare (f.31), contract de împrumut n.7195 (f.31,34), contract de construire (f.33), extras CF nr.37117/XXII Tg.-Mureş (f.35), adresa nr.1168/24.01.1978 (f.36), decizia civilă nr.525/09.10.2007 (f.41-42), cerere (f.4,50), fişa individuală de retribuţie (f.52), titular (f.53), extras CF 37117 Tg.-Mureş (f.54), certificat de căsătorie (f.55), notificare şi somaţie (f.61). S-a administrat proba testimonială fiind audiaţi martorii Todoran Ana, Kis Iuliana, Cotârlă Dănuţi Simion (f. 72-74).
La termenul de judecată din data de 29.01.2008 s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la petitul de partajare a imobilului şi, în temeiul art. 165 C. pr. civ., s-a disjuns acest petit, dispunându-se formarea unui nou dosar în vederea soluţionării excepţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3868/12.10.2005 pronunţată de Judecătoria Tîrgu-Mureş în dosarul nr. 3784/2005, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi păstrarea de către pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie.
Având în vedere că între părţi nu s-a realizat o învoială cu privire la împărţeala bunurilor comune mobile, urmează ca instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 6735 Cod procedură civilă, să stabilească bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietari a părţilor, cota-parte ce se cuvine fiecăruia, precum şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care proprietarii o au unii faţă de alţii.
Privitor la calitatea bunurilor supuse împărţelii de a fi comune sau nu, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 30 alin. 1 şi 3 Codul familiei care instituie o prezumţie relativă de comunitate în privinţa bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei. Pentru a fi aplicabilă aceasta prezumţie este necesar să fie întrunite două condiţii, respectiv oricare dintre soţi să fi dobândit un bun (adică să fi devenit titularul unui drept real sau de creanţă prin intermediul unor acte sau fapte juridice ori în puterea legii), iar acest lucru să fi avut loc în timpul căsătoriei (adică în intervalul cuprins între momentul încheierii sale şi data încetării sau desfacerii căsătoriei). Sarcina probei întrunirii celor două cerinţe, care reprezintă elementul vecin şi conex pe care se sprijină prezumţia legală, revine celui care pretinde existenţa acestuia, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 1202 alin. 1 Cod civil.
Astfel, din recunoaşterile reciproce efectuate de către părţi pe parcursul soluţionării cauzei (f. 31, 45), având în vedere şi dispoziţiile art. 6733 C. pr. civ. care permit instanţei să ia act de recunoaşterile şi acordul părţilor cu privire la existenţa bunurilor, locul unde se află şi valoarea lor, rezultă că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu titlu de bunuri comune, instanţa urmând a constata că fac parte din masa partajabilă următoarele bunuri: mobilă de dormitor formată din dulap cu trei uşi, pat dublu cu două noptiere, comodă pentru haine cu două uşi, toaletă cu două uşi, trei oglinzi şi taburet în valoare de 800 lei; mobilier cameră format din dulap cu două uşi, bufet cu trei uşi cu vitrină, masă extensibilă cu şase scaune, canapea extensibilă de două locuri în valoare de 550 lei; mobilier bucătărie format din dulap cu două uşi, bufet cu două uşi, vitrină cu patru sertare şi trei uşi, mască chiuvetă, vitrină suspendată, masă şi doi tabureţi în valoare de 150 lei, două fotolii în valoare de 35 lei, o masă de birou cu două uşi şi un sertar în valoare de 80 lei, scaun tip două locuri în valoare de 15 lei, cuier haine cu două corpuri în valoare de 15 lei, un covor persan 3x4 m în valoare de 200 lei, un covor persan 2,50x1,70 m în valoare de 100 lei, un covor persan 3x0,95 m în valoare de 30 lei, un covor persan 2,80x1,10 m în valoare de 50 lei, o maşină de spălat automată în valoare de 600 lei, un frigider Arctic în valoare de 60 lei, un aragaz cu trei ochiuri şi cuptor în valoare de 150 lei, o hotă de aluminiu în valoare de 50 lei, masă şi calculator în valoare de 300 lei, un autoturism Dacia 1310 în valoare de 900 lei, un televizor color în valoare de 30 lei, două covoare de lână în valoare de 100 lei, două plapume şi lenjerie în valoare de 100 lei, oale şi servicii de vase în valoare de 150 lei, un serviciu de pahare de rubin în valoare de 150 lei, un serviciu de cafea şi condimente în valoare de 100 lei, masa partajabilă având o valoare totală de 4.715 lei.
Prin aplicarea dispoziţiilor art. 30 C.fam. care instituie prezumţia de comunitate, se va reţine contribuţia egală a foştilor soţi, de 50 % la dobândirea acestor bunuri.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei potrivit cu care bunurile mobile reprezentând masă şi calculator indicate de către reclamant nu ar face parte din masa partajabilă deoarece nu au fost dobândite de soţi, instanţa nu o poate reţine câtă vreme nu s-a făcut dovada în acest sens potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., mai mult, la termenul de judecată din data de 7.10.2008 pârâta fiind de acord cu partajarea acestora, atitudinea procesuală echivalând cu o recunoaştere implicită. În privinţa bunurilor mobile enumerate la fila 45, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor aceluiaşi articol, 1169 C. civ., existenţa acestora nefiind probată, sens în care nu se vor include în masa partajabilă.
În temeiul art. 728 C.civ şi art. 36 alin. 1 C.fam. instanţa va dispune sistarea stării de codevălmăşie.
La formarea loturilor instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 741 C.civ. şi art. 673 ind. 9 C.pr.civ., urmând a ţine seama de acordul părţilor, respectiv, propunerea reclamantului de la fila 47 verso acceptată de către pârâtă la termenul de judecată din data de 7.10.2008, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia, precum şi posesia bunurilor astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. Aspra aspectului privitor la posesia bunurilor mobile supuse partajării, instanţa reţine din înscrisurile reprezentând somaţie adresată reclamantului de la fila 61, listă întocmită de către pârâtă de la fila 71, precum şi din declaraţiile martorilor Todoran Ana şi Kis Iuliana că o parte din masa partajabilă ce se afla în posesia pârâtei a fost scoasă din imobilul în care se afla şi abandonată în faţa acestuia. Având în vedere această situaţie de fapt, cererea reclamantului depusă prin serviciul de registratură al instanţei la data de 11.03.2009 (f. 6-68), precum şi prevederile art. 1075 C. civ., instanţa va dispune ca în situaţia în care pârâta nu mai are posesia bunurilor mobile ce vor fi atribuite reclamantului, să plătească acestuia contravaloarea lor, reţinând că acţiunea acesteia de abandonare a bunurilor nu este sprijinită de niciun temei legal, aflându-se în culpă în eventualitatea pierderii acestora.
Pentru egalizarea loturilor va obliga reclamantul la plata sumei de 372,5 lei către pârâtă.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.500 dolari USD, instanţa o va respinge ca neîntemeiată deoarece nu rezultă din probatoriul administrat că acea sumă a fost dobândită cu titlu de bun propriu al reclamantului şi nici că ar fi fost folosită de către pârâtă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ. instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1019,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial (f. 3-4), timbru judiciar şi taxă judiciară de timbru datorată potrivit Legii nr. 146/1997.
Judecătoria Buhuși
Ieşire din indiviziune
Tribunalul Gorj
Partaj judiciar
Tribunalul Gorj
Partaj. Încheiere de admitere în principiu . Art 261c.p.civ. Lipsa motivării IAP
Curtea de Apel Timișoara
Teoria impreviziunii, principiul echităţii şi justiţia comutativă. Aplicarea lor în procesele de partaj ca urmare a devalorizării bunurilor imobile
Judecătoria Târgu Mureș
Civil - pretenţii