Civil - succesiune - partaj succesoral

 Prin cererea formulată şi înregistrată la această instanţă la data de 24.04.2003 sub nr. 3128/2003, reclamanţii TED, TD, TE jr., şi TV au solicitat în contradictoriu cu pârâţii TG, GE, TI, SE, BTK, BS, KE H, TE, TF, TA, TL, pronunţarea unei hotărâri care să dispună:

- să se constate că defuncţii Tollas Iosif, Tollas Carol Gavril, TE şi TA sunt moştenitorii legali, descendenţi de gradul I în linie dreaptă, ai defunctului Tollas Ferencz, decedat în anul 1926, cu cotele de ¼ din întregul masei succesorale fiecare.

- să se constate că, la data de 29.04.1943 prin act de partaj încheiat la notariatul de Stat între defuncta Tollas Katalina şi fiii acesteia şi a defunctului Tollas Ferencz, defuncţii Tollas Iosif, Tollas Carol Gavril, TE şi TA, au revenit în proprietatea defuncţilor Tolass Katalina (cota de 17/32 din întreg dobândită prin cumpărare în anul 1919, 16/32 sistarea indiviziunii cu defunctul Tollas Ferencz prin decesul acestuia şi 1/32 prin partaj din 1943 cu Tollas Iosif), Tollas Carol Gavril (cota de 5/32 din întreg, 4/32 prin moştenire după defunctul Tollas Ferencz şi 1/32 prin partajul cu Tollas Iosif), TE (cota de 5/32 din întreg, 4/32 prin moştenire după defunctul Tollas Ferencz şi 1/32 prin partajul cu Tollas Iosif) şi TA (cota de 5/32 din întreg, 4/32 prin moştenire după defunctul Tollas Ferencz şi 1/32 prin partajul cu Tollas Iosif), imobilele intravilane identificate în CF nr.941 şi 993 Văleni (imobilul din C.F. nr.993 fiind apoi înstrăinat în anul 1946 exclusiv de către TA (Oaia).

- să se constate că naţionalizarea la data de 23.06.1953 a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român asupra imobilului intravilan din CF nr.941-Văleni, nr. top.,3/2, 4 şi 5 s-a făcut din proprietatea defuncţilor Tollas Katalin, Tollas Carol Gavril,TE şi TA, conform cotelor descrise mai sus.

- să se constate că prin contractul de vânzare cumpărare provizoriu sub semnătură privată intervenit la data de 04.04.1994 defunctul TA a înstrăinat reclamantei Stich Edith-Dzidra cota sa de 5/32 parte din imobilul identificat în CF nr.941-Văleni, nr.top, 3/2, 4 şi 5 şi să se dispună obligarea moştenitorilor acestuia la încheierea actului autentic de înstrăinare, în caz contrar, hotărârea care se va pronunţa urmând să ţină loc de act autentic apt de intabulare a dreptului de proprietate asupra cotei din imobil.

- să se constate că, potrivit testamentului autentic nr.1441/1996 (recunoscut şi necontestat de defuncţii Tollas Carol şi Arpad), defunctul TE a fost desemnat legatar universal al întregii averi a defunctei Tollas Katalin, mama , sa, devenind moştenitor exclusiv al acesteia.

- să se constate că, potrivit celor de mai sus, reclamanţii deţin cota de 27/32 părţi din imobilul identificat în CF nr.941-Văleni, nr. top., 3/2, 4 şi 5 (22/32 dobândite prin succesiune legală după TE care dobândise la rândul său cota de 17/32 prin succesiune, ca legatar al defunctei Tollas Katali şi cota de 5/32 prin succesiune după TF şi partaj cu Tollas Iosif, respectiv cota de 5/32 prin cumpărare-cesionare de la defunctul TA în favoarea reclamantei Stich Edith-Dzidra), iar pârâţii de rând 2, moştenitori ai defunctului Tollas Carol Gavril, cota de 5/32 din imobil.

- sistarea proprietăţii comune pe cote părţi a reclamanţilor cu pârâţii de rând 2 asupra imobilului identificat în CF nr.941 Văleni, nr. top., 3/2, 4 şi 5 prin partajarea acestuia în natură, conform cotelor de 27/32 părţi deţinute de reclamanţi şi 5/32 parte deţinute de pârâţii de rând 2, cu obligarea la eventuale sulte pentru echivalarea loturilor.

-  să se dispună intabularea în CF a drepturilor de proprietate exclusivă dobândite conform celor de mai sus.

- cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziţie.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că  imobilul identificat în CF 941 Văleni nr. top., 3/2, 4 şi 5 a fost dobândit în cote egale de către de către antecesorii săi Tollas Francis şi Katalin. La succesiunea deschisă după TF au participat doar fii acestuia, defuncţii Tollas Ioasif, Tollas Carol, TE şi TA, dobândind cota de ½ din imobil în cote egale, având acelaşi grad de rudenie cu defunctul şi fiind din aceeaşi clasă de moştenitori cu acesta. Masa succesorală rămasă după defunctul TF se compunea din mai multe bunuri imobile deţinute ca bunuri proprii sau ca bunuri comune cu soţia sa Katalina. În anul 1943 la solicitarea defunctului Tollas Iosif, între acesta pe de o parte şi mama sa şi fraţii săi, pe de altă parte a intervenit un partaj voluntar, potrivit căruia, Tollas Iosif, dobândind în proprietate exclusivă alte imobile deţinute pe cote părţi de acelaşi persoane, renunţa la cota sa deţinută din imobilul identificat în Cf nr.941 Văleni în favoarea celorlalţi coproprietari Tollas Katalina, Carol, Eugen şi Arpad. Faţă de aceea situaţie, deşi  datorită condiţiilor socio-politice partajul intervenit nu a mai fost operat în CF, constatându-se că în anul 1949, atunci când imobilul a fost naţionalizat, acesta era deţinut de către Tollas Katalina, Tollas Carol, TE şi Arpad, naţionalizarea făcându-se direct de la aceştia. În anul 1996, printr-un legat cu sarcină de întreţinere confirmat de Tollas Carol şi Arpad, Tollas Katalina şi-a desemnat ca unic legatar universal al averii sale pe fiul său, defunctul TE. De asemenea mai arată că în data de 04.04.1994 TA a înstrăinat în favoarea reclamantei Stich Edith-Dzidra cota sa  parte deţinută din imobilul ce face obiectul cauzei, ca bun viitor, ce va fi redobândit în condiţiile legale. La apariţia Legilor nr.112/1995 şi nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului a fost solicitată de către moştenitorii-pârâţi de rând 2 din ramura lui Tollas Carol şi reclamanţi ca moştenitori ai defunctului TE.

În drept şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480, 650 şi urm.,728, 841, 868 şi urm., 887 şi urm., 894, 1073-1077 din C.civ., şi ale art.111, 274, 657-667 şi 673 indice 1-14 C.pr. civ., D.L. 115/1938.

Pârâţii Bardoşi Sara, TG, TL, moştenitori legali al defunctului Tollas Iosif, au formulat întâmpinare (f.57-59), prin care au arătat că nu sunt de acord cu admiterea acţiunii.

Au arătat că la întrunirea familiei pentru formularea cererilor pentru restituirea terenurilor au fost prezenţi proprietari şi moştenitorii proprietarilor decedaţi precum şi reclamanta Stich Edit, care au acceptat dreptul de proprietate a fiecăruia aşa cum a fost stabilită şi trecută în cartea funciară la data de 03.10.1947. De comun acord au fost întocmite cererile pentru retrocedarea terenurilor stabilind şi parcelele pentru fiecare în parte.  Cererile au fost depuse, aprobate şi eliberate titlurile de proprietate pentru fiecare în parte, nefiind nici o contestaţie în termen.

 Pârâţii  TI, Gabor Eniko, Bereczi Tolas Katalin şi Szabo Erzsebet au formulat întâmpinare (f.89-90) pin care au solicitat admiterea în parte a acţiunii, în sensul că sunt de acord cu petitele 1 şi 5 şi respingerea acţiunii ca nefondată şi neîntemeiată, referitor la petitele 2,3,4,6,7,8 şi 9, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că pretenţia reclamantei este nefondată şi neîntemeiată şi a invocat în acest sens autoritatea de lucru judecat, invocând sentinţa civilă nr.486/2003 al Judecătoriei Tg.-Mureş pronunţată în dosarul nr.406/2002. De asemenea au mai arătat că la apariţia Legii 112/1995 reclamanta a depus cerere pentru a i se restitui întregul imobil înscris în Cf 941 Văleni, cerere respinsă conform hotărârii nr.1165 din 13.09.1999. La apariţia Legii 10/2001 reclamanta singură fără ceilalţi moştenitori după TE a depus o nouă notificare solicitând şi de aceea dată restituirea imobilului, cererea fiind respinsă prin dispoziţia nr.32/11.02.2002 cu motivaţiile de drept. Totodată au mai arătat că între reclamantă, pârâţi şi Primăria comunei Acăţari, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 112/1995, Prefectura Judeţului Mureş există pe rolul instanţelor de judecată mai multe dosare în majoritatea lor suspendate tocmai din lipsă de temei legal cert şi probe concludente.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu următoarele înscrisuri: arborele genealogic (f.7), cerere (f.8-9), declaraţie extrajudiciară (f.10, 402), copie fidelă a CF nr. 941 Văleni (f. 11, 228-229, 407-409), extras CF nr. 941 Văleni (f.12, 60), acte de stare civilă (f. 14,16, 374-380, 401, 403), testament (f.15, 18, 404), certificat de calitate de moştenitor  nr.113/1999 întocmit de BNP Onea Victor (f. 17), certificat de moştenitor nr. 1204/1987 întocmit de Notariatul de Stat Judeţean Mureş (f. 19), traduceri din limba maghiară (f. 20-22, 25, 418-419), copie fidelă a CF 993 Văleni (f. 23-24), înscris sub semnătură privată din 4 aprilie 1994 intitulat contract de vânzare-cumpărare (f. 26), extras CF nr. 937 Oaia (f. 61), extras CF nr. 1009 Oaia (f. 62), extras CF nr. 1002 Oaia (f. 63), adresa nr. 1649/23.05.2003 a Primăriei Acăţari (f.67), planşe foto (f.68), înscrisuri în limba maghiară (f. 104, 105, 106), Dispoziţia nr. 193/28.12.2001 a Primarului comunei Acăţari (f. 162, 231), Dispoziţia nr. 183 din 3 decembrie 2001 a Primarului comunei Acăţari (f. 161, 232), Dispoziţia nr. 32 din 11 februarie 2002 a Primarului comunei Acăţari (f. 230),  extras CF 941 Văleni din 13.06.2005 (f. 239), încheiere din data de 25.06.2003 pronunţată în dosar nr. 2897/2003 (f. 240), încheiere OCPI Mureş nr. 11726/24.05.2005 (f. 252), adresa nr. 5832/05.02.2008 a Primăriei comunei Acăţari şi înscrisurile anexate (f. 383-386), cerere (f.389), adresa nr. 1034/29.04.2008 a Primăriei comunei Acăţari şi înscrisurile anexate acesteia (f. 398-447), Titlu de proprietate nr.86990/05.09.1996 (f. 450), Titlu de proprietate nr.808/03.09.1996 (f. 453), Titlul de proprietate nr.155911/02.05.2006 (f. 454), adresa (f.451,455), centralizator cărţilor funciare Văleni (Oaia) (f.452), sentinţa civilă nr.6371/28.10.2004 (f.463-464), încheiere nr.28870 CF Tg.-Mureş (f.538), extras CF nr.50115 Văleni (f.539-541,551-553). În cauză a fost încuviinţată şi s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului TF (f. 448) şi al pârâtului TA (f. 449). Totodată s-a administrat proba cu efectuarea unei expertize criminalistice fiind întocmit raportul de expertiză criminalistică nr. 1 din 5 ianuarie 2009 de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj (f. 499-506), precum şi proba cu efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, cadastru şi cartografie fiind întocmit raportul de expertiză tehnică de la filele 560-568.

S-au ataşat spre studiu dosarele nr. 2897/928/2003, nr. 3493/2000, nr. 3131/1226/2002 ale Tribunalului Mureş.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine  următoarele:

Astfel cum reiese din copia fidelă a CF nr. 941 a localităţii Văleni şi din copia sentinţei civile nr. 225 din 25 noiembrie 1952 a Tribunalului Popular al Oraşului Tîrgu-Mureş, proprietatea asupra imobilul cu nr. top. 3/2, 4 şi 5 a trecut în baza hotărârii amintite pronunţate în baza Decretului nr. 111/1951 în favoarea statului român, anterior proprietatea asupra imobilului aparţinând numiţilor Tollas Katalin, Tollas Carol, TA şi TE, acesta din urmă fiind tatăl reclamanţilor.

Reclamanţii din prezenta cauză solicită instanţei prin prezentul demers judiciar stabilirea cotelor de proprietate ce le revin tuturor părţilor, pârâţii în calitate de moştenitori ai celorlalte persoane de la care s-a efectuat preluarea, cu privire la imobilul identificat în CF nr.941-Văleni, nr. top., 3/2, 4 şi 5. Totodată, instanţa reţine că acest imobil face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv de statul român fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, în acest sens fiind emise în privinţa lui Dispoziţiile nr. 183 din 3 decembrie 2001, nr. 193/28.12.2001 şi nr. 32 din 11 februarie 2002 ale Primarului comunei Acăţari prin care au fost admise cererile de restituire a imobilului formulate de către reclamanta Tollas (fostă Stich) Edith Dzidra şi de către pârâtele TI, Gabos Eniko, Berecki Tollas Hatalina, Szabo Erzsebet, precum şi de către autoarea pârâţilor TF şi TA, respectiv Tollas Maria, stabilindu-se în acelaşi timp şi cotele de proprietate ce le reveneau acestora, avându-se în vedere cotele de proprietate ale coproprietarilor de la care a fost preluat imobilul.

Ca lege specială de reparaţie, Legea nr. 10/2001 cuprinde mai multe dispoziţii noi care derogă de la dreptul comun, în scopul de a facilita repararea abuzurilor săvârşite în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, din formularea art. 4 alin. 1 din lege se poate reţine că este admisibilă cererea formulată separat de mai multe persoane îndreptăţite, urmând ca dreptul de proprietate să se stabilească pe cote-părţi ideale prin aplicarea principiilor generale ale devoluţiunii succesorale.

Întrucât legiuitorul a adoptat o lege specială de reparaţie, care este Legea nr. 10/2001, în cazul în care imobilul în litigiu face obiectul acesteia, reclamanţii trebuie să urmeze procedura pe care ea o prevede.

Procedându-se astfel, nu se încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale, privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Numai că reclamanţii trebuie să parcurgă etapele procedurale prevăzute de Legea nr. 10/2001, lucru care nu înseamnă că ei nu au acces la justiţie şi la un proces echitabil.

Reclamanta Tollas Edith Dzidra a uzat de procedura administrativă prealabilă instituită de Legea 10/2001 fiind emise Dispoziţia primarului nr. 193/28.12.2001 şi nr. 32/11.02.2002, iar potrivit celor de rezultă din cercetarea actelor dosarului nr. 3131/1226/2002 al Tribunalului Mureş a formulat contestaţie împotriva acesteia din urmă invocând aceleaşi motive ca în cauza dedusă prezentei judecăţi, contestaţia formulată nefiind încă soluţionată.

Potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 (art. 23 în forma legii în vigoare la data introducerii acţiunii) „decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară”.

Prin urmare, în condiţiile în care dispoziţia nr. 32/2002 a primarului comunei Acăţari este în vigoare nefiind modificată în cadrul procedurii instituite în mod expres de lege, pronunţarea unei soluţii în sensul celor solicitate prin prezenta cerere ar echivala cu o puternică perturbare a ordinii juridice prin coexistenţa a două acte juridice cu aceeaşi valoare şi forţă probantă – înscrisuri autentice – şi cu conţinut juridic diferit, ireconciliabil.

Pe de altă parte, caracterul neîntemeiat al prezentei acţiuni în raport cu ceilalţi reclamanţi care nu au formulat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 rezultă din aceea că în condiţiile legii speciale în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii pentru imobilele ce fac obiectul legii nu este suficientă calitatea de moştenitor fiind necesară o condiţie suplimentară, aceea a formulării unei notificări, a unei cereri de restituire.

Practic prevederile Legii 10/2001, dat fiind specificul retrocedării imobilelor preluate abuziv, stabilesc indirect o distincţie între bunurile ca fac parte din masa succesorală – pe de o parte bunurile care aflându-se în patrimoniul defunctului la data decesului s-au transmis ope legis către moştenitorii legali sau testamentari acceptanţi în condiţiile dreptului comun, iar pe de altă parte bunurile care neputând fi transmise ca atare întrucât au fost preluate abuziv, bunuri care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. Cu privire la aceste bunuri, se recunoaşte practic în patrimoniul defunctului o vocaţie la reconstituire, vocaţie de care beneficiază şi moştenitorii, dar, doar în condiţiile în care îşi manifestă voinţa în acest sens în condiţiile şi termenele prevăzute de legile speciale.

Astfel, este posibil ca prin excepţie de la principiul indivizibilităţii opţiunii succesorale ca un moştenitor să accepte bunurile din patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, dar în acelaşi timp să nu aibă şi calitatea de moştenitor legal în ceea ce priveşte bunurile reconstituite în condiţiile legilor de reparaţie tocmai întrucât moştenitorul are vocaţie la reconstituire şi nu bunul imobil ca atare, fiind necesară o manifestare de voinţă în acest sens. Articolul 4 alin. 4 din Legea 10/2001 stabileşte că „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire”. Astfel, în situaţia în care numai o parte dintre moştenitorii proprietarilor deposedaţi de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr. 10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale. Succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul la restituire, ci ca moştenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcţionarii dreptului de acrescământ.

Faţă de cele ce preced instanţa reţine că în fapt reclamanţii TD, TE şi Tollas Vladis cu nu a făcut în condiţiile art. 1169 C.civ dovada faptului că a formulat cerere de restituire a imobilului. De asemenea, instanţa reţine că disponibilitatea reclamantei Tollas Edith Dzidra de a permite ca de cota ce i s-ar fi cuvenit antecesorului comun al reclamanţilor să beneficieze şi ceilalţi reclamanţi, disponibilitate ce reiese din modul de formulare a cererii de chemare în judecată, nu poate determina o eludare a regulilor privind calitatea de moştenitor acceptant în raport de dispoziţiile legii speciale. Intenţia reclamantei poate îmbrăca forma unor acte juridice ulterioare judecăţii şi străine de regulile transmisiunii succesorale şi ale legilor de reparaţie.

Astfel, după cum s-a arătat mai sus, reclamanţii se prevalează de calitatea de succesori ai defunctului TE ce a decedat însă la data 2 septembrie 1998, dată la care imobilul nu se afla în proprietatea acestuia, ca atare, prin deschiderea succesiunii nu avea cum să se transmită dreptul de proprietate asupra imobilului către reclamanţi. De altfel, acţiunea în revendicare formulată de către reclamanta Tollas Stich Dzidra a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 27 din 25.05.2000 pronunţată în dosar nr. 3493/2000 de Tribunalul Mureş rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2449 din 11.05.2001 pronunţată în dosar nr. 6216/2000 de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia civilă. Asupra acţiunii în revendicare a reclamantei această din urmă instanţă a reţinut printre altele că reclamanta nu întruneşte calitatea de proprietar, element esenţial pentru admiterea unei acţiuni în revendicare, în înţelesul art. 480 C. civ., concluzie valabilă în prezent în privinţa reclamanţilor ce nu au formulat cererea de restituire a imobilului. 

Având în vedere toate considerentele reţinute mai sus apare ca neîntemeiată solicitarea reclamanţilor ca instanţa să constate că părţile din cauză sunt coproprietare în cotele indicate şi drept consecinţă de a proceda la partajarea imobilului în natură, conform cotelor de 27/32 părţi deţinute de reclamanţi şi 5/32 parte deţinute de pârâţii de rând 2, cu obligarea la eventuale sulte pentru echivalarea loturilor, iar în condiţiile în care procedura prevăzută de Legea 10/2001 nici nu a fost finalizată în privinţa imobilului ce face obiectul cauzei, judecata în dosarul nr. 3131/1226/2002 al Tribunalului Mureş fiind suspendată, nefiind stabilite în mod cert cotele de proprietate ale părţilor ce au formulat cereri de reconstituire, partajarea este imposibilă în prezent.

Asupra cererii pârâtelor TI, Gabos Eniko, BTK şi Szabo Erzsebet  de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că nu s-a făcut dovada suportării unor atare cheltuieli, instanţa o va respinge ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare