Penal - plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.) - rejudecare

Prin plângerea împotriva Ordonanţei din data de 16.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş şi a rezoluţiei din data de 12.06.2006 a Prim – procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, pronunţate în dosarul nr.710/P/2005, respectiv 739/VIII/II/2/2006, petiţionara SC Patex SRL a solicitat desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de numita CR pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă,  prev. şi ped. de art. 214 alin.1 Cod penal, şi începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare şi neglijenţă în serviciu prev. de art.215 ind.1 alin.1 şi 249 Cod penal.

În motivarea plângerii petiţionara arată că soluţiile de scoatere de sub urmărire penală, respectiv  de neînceperea urmăririi penale sunt netemeinice si nelegale.

Astfel, în privinţa infracţiunii de gestiune frauduloasă, deşi s-a reţinut că existenta acestei infracţiuni presupune existenţa dovedită a unor acte comisive sau omisive ale învinuitei, cu o contribuţie directă la producere a prejudiciului, nu s-a ţinut cont de faptul că, sub aspectul laturii obiective există astfel de acte ale învinuitei, pe care chiar aceasta însăşi le-a recunoscut în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a aceleiaşi infracţiuni s-a considerat că cele reţinute de către procuror sunt nelegale, în condiţiile în care, săvârşirea faptei sub forma de vinovăţie, a intenţiei rezultă din materialul de urmărire penală, şi că susţinerile procurorului potrivit cărora nu ar exista această formă a vinovăţiei întrucât învinuita nu a recunoscut fapta, sunt lipsite de relevanţă.

În privinţa infracţiunilor de delapidare şi neglijenţă în serviciu se arată, că soluţia procurorului nu este corectă, în conditiile în care, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că, învinuita a preluat gestiunea magazinului la data de 3.07.2003 pe bază de proces verbal de predare primire, care a constatat o lipsă în gestiune, la acea dată de 3541,3 lei, iar la data de 04.01.2005, când s-a efectuat un nou inventar s-a constatat o nouă diferenţă între soldul faptic si scriptic de 2021 lei, şi că aceasta a recunoscut, că şi-a însuşit lipsa din gestiune.

 Prin sentinţa penală nr.1548/05.10.2007 a Judecătoriei Târgu-Mureş  pronunţată în dosar nr.6747/1244/2006, în baza art.278 ind. 1 alin. 8 lit.b, s-a admis în parte plângerea formulată de petiţionara SC Patex SRL, împotriva ordonanţei din data de 16.05.2006 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş emisă în dosarul nr. 710/P/2006 şi a rezoluţiei Prim-procurorului din 12.06.2006, pronunţată în dosar nr.739/VIII/II/2/2006, şi în consecinţă acestea au fost desfiinţată în parte, şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infractiunii de delapidare şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 215 ind.1 şi 249 Cod penal.

A fost mentinută soluţia de scoatere de sub urmărire penală cu privire la infracţiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş.

Prin decizia nr.184/R/05.03.2007 pronunţată în dosar nr.248/102/2007 Tribunalul Mureş a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş,a casat integral sentinta atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, primei instanţe, Judecătoria Târgu-Mureş.

Dosarul a fost înregistrat în rejudecare, sub nr.3269/R/320/2007 la data de 20.04.2007.

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul nr.710/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş.

Procedând la rejudecarea cauzei instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa din data de 16.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei CR de sub acuza săvârşirii infractiunii de gestiune frauduloasă prev. de art.214 alin.1 Cod penal, şi neînceperea urmăriri penale pentru infractiunea de delapidare şi neglijenţă în serviciu, fapte prev. şi ped. de art. 215 ind.1 alin.1 Cod penal şi 249 Cod penal.

În motivarea soluţiei se arată că învinuita a preluat gestiunea magazinului aparţinând petiţionarei, la data de 03.07.2003, şi că deşi a recunoscut, că şi-a însuşit lipsa din gestiune constatată la data de 05.01.2005, în cauză nu poate fi vorba de existenţa infracţiunii de gestiune frauduloasă, întrucât nu s-a făcut dovada unor acte omisive sau comisive ale acesteia, care au determinat producerea prejudiciului.

De asemenea, se mai arată că în dreptul penal operează prezumţia de nevinovăţie a făptuitorului, nu şi prezumţia că existenta unei lipse la inventar trebuie imputată direct gestionarului, şi că aceasta ar consta în acte comise cu intenţie, de către aceasta, lipsind astfel latura subiectivă a infracţiunii. Declaraţia învinuitei făcută în faţa administratorului în urma inventarului din 04.01.2005 nu este suficientă pentru a se retine vinovăţia, în condiţiile în care prin ea se recunoaşte existenţa prejudiciului, iar nu modul în care acest prejudiciu s-a produs.

Aceleaşi aspecte sunt retinute de către procuror şi cu privire la infracţiunea de delapidare.

Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petiţionara SC Patex SRL, în temeiul art. 278 Cod procedură penală, care a fost respinsă ca neîntemeiată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş prin rezoluţia din data de 12.06.2006, pronunţată în dosarul nr.739/VIII/II/2/2006.

În motivare, se arată că, în privinţa infracţiunilor de delapidare si gestiune frauduloasă nu se mai pot administra probe concludente pentru a se stabili fără dubii modalitatea de comitere a faptei sub aspectul laturii subiective.

În ce priveste infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada că învinuita a încălcat vreo îndatorire de serviciu care să fi condus la lipsa din gestiune constatată, iar pe de altă parte, că lipseşte conditia esenţială, în ce priveşte latura obiectivă a acestei infractiuni, respectiv nu s-a făcut dovada unei vătămări importante a intereselor legitime ale petentei.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa apreciază că soluţia procurorului este temeinică şi legală doar în parte, în ceea ce priveste infractiunea de gestiune frauduloasă, în formă continuată, prev, şi ped. de art. 214 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, însă argumentele pentru fundamentarea acesteia, sunt altele decât cele retinute.

Astfel, în ce priveste continutul constitutiv al infractiunii de gestiune frauduloasă instanta apreciază că în cauză, nu există situatie premisă, respectiv existenta unui raport juridic între părţi, cu privire la administrarea unei universalităţi de bunuri.

Din probele administrate în cauză, coroborate cu declaraţiile intimatei, rezultă că, în perioada 03.07.2003 – 16.01.2005 între intimată şi petentă au existat raporturi izvorâte dintr-un contract individual de muncă (proces verbal de predare primire, anexă la contractul individual de muncă – fila 24, şi contract individual de muncă fila 25), intimata preluând gestiunea unui magazin alimentar, având calitatea de salariat cu toate drepturile şi obligaţiile decurgând din această activitate.

Potrivit clauzelor contractuale, şi a fişei postului, anexă la contractul individual de muncă, intimata avea obligaţia să lucreze corect la casa de marcat, să întocmească zilnic raportul de gestiune, să completeze corect monetarul zilnic, să verifice completarea corectă a tuturor documentelor ce priveau gestiunea, să respecte programul de lucru conform orarului stabilit, să asigure curăţenia, ordinea, aranjarea mărfurilor, să verifice termenele de valabilitate ale produselor, să răspundă pentru controalele efectuate de organele abilitate, să respecte contractul de muncă, actul accesoriu la contractul de muncă şi procesul verbal de predare primire din data de 03.06.2003.

Pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 Cod penal, administrarea sau conservarea bunurilor se face în baza unui contract de mandat, ceea ce nu este cazul în speţă, intimata având calitatea de funcţionar cu atribuţii de gestiune.

Faţă de cele arătate, soluţia de scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă în formă continuată apare firească.

În ceea ce priveşte neînceperea urmăriri penale pentru infracţiunea de delapidare, instanţa apreciază că organele de urmărire penală nu au strâns probele necesare pentru aflarea adevărului, şi lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea unei juste soluţionări a acesteia.

Astfel, organele de urmărire penală nu au stabilit mai presus de orice îndoială, dacă în cauză există sau nu o lipsă în gestiunea intimatei, în condiţiile în care pe de o parte valoarea sumei lipsă din gestiune constatată cu ocazia efectuării inventarului din data de 04.01.2005 sunt contestate de către intimată şi contradictorii, iar pe de altă parte în cauză nu s-a efectuat vreo expertiză contabilă pentru înlăturarea oricăror controverse.

În acest sens, este de remarcat faptul că în declaraţia dată în data de 15.01.2005 administratorului, intimata a recunoscut că există o lipsă în gestiune, iar în declaraţia din 10.03.2006 aceasta arată, că a recunoscut lipsa de teamă să nu-şi piardă locul de muncă.

Lipsa unor sume din gestiune, cu ocazia inventarului nu reprezintă, prin ea însăşi, infractiunea de delapidare, însă reprezintă condiţia, în lipsa căreia, nu se poate analiza existenţa laturii obiective a acestei infractiuni.

Tocmai pentru a se stabili cu certitudine, dacă există o lipsă în gestiunea intimatei, instanta apreciază că se impune efectuarea unei expertize contabile care să stabilească fără echivoc - cuantumul lipsei din gestiune la momentul preluării gestiunii de către intimată, dacă pe parcursul exercitării funcţiei de gestionar, cuantumul lipsei din gestiune s-a majorat, iar în caz afirmativ cu ce sumă, şi în funcţie de concluziile acesteia,  să se analizeze dacă există sau nu latura obiectivă a infractiunii de delapidare, şi forma de vinovăţie a intimatei.

În ceea ce priveste infractiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 Cod penal, instanţa apreciază că nici în acest caz organele de urmărire penală nu au administrat suficiente probe pentru a se stabili dacă intimata a încălcat sau nu vreo îndatorire de serviciu, care să fi condus la producerea unei vătămări importante a intereselor legitime ale petentei, şi care ar putea consta în însăşi ipsa din gestiune.

Pentru a se stabili aceste elemente instanţa apreciază că se impune audierea unor martori cu privire la modul în care intimata îşi desfăşura activitatea de gestionar, aceasta cu atât mai mult cu cât din declaratia administratorului petentei rezultă că efectuarea inventarului s-a efectuat ca urmare a unor zvonuri care circulau prin localitate.

Din materialul de urmărire penală, nu reiese că organele de urmărire penală au administrat probe cu privire la infractiunea de neglijenţă în serviciu, astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale cu privire la această infracţiune apare, ca fiind netemeinică.

Pentru motivele arătate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit.b Cod procedură penală instanţa va admite în parte plângerea formulată de către petiţionară SC Patex SRL, cu consecinţa desfiinţării în parte a ordonanţei din data de 16.05.2006 şi a rezoluţiei din 12.06.2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, cu privire la soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de delapidare şi neglijenţă în serviciu.

Va trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, pentru a se stabilii pe baza unei expertize contabile dacă există sau nu lipsurilor din gestiunea intimatei, şi în urma audierii unor martori modul în care, aceasta îşi desfăşura activitatea de gestionar.

Va mentine solutia de scoatere de sub urmărire penală a intimatei, de sub acuza săvârşirii infracţiunii de gestiune frauduloasă, în formă continuată, prev. de art.214 alin.1 Cod penal, cu aplicarea prev. art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Suma de 40 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Mureş.

Domenii speta

Spete similare