Penal - ucidere din culpă (art.178 C.p.)

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Mures din 07.10.2010, emis in dosarul nr. 2700/P/2009  si inregistrat la Judecatoria Targu-Mures in urma sesizarii instantei sub nr. 13884/320/2010, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului MM, fiul lui Mihail si Irma, nascut la 20.03.1968 in Ludus, jud. Mures, CNP , domiciliat in com. Bogata, , jud. Mures, studii scoala profesionala, stagiul militar satisfacut, tapiter, fara antecedente penale, sub acuza savarsirii infractiunii  de ucidere din culpa, prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 Cod penal, constand in aceea ca in data de 31.03.2009, in jurul orelor 17,05, in timp ce conducea autoturismul Opel Kadett MS-03-DMJ pe DN 15 E 60 pe raza jud. Mures, com. Ogra, dinspre Ludus catre Targu-Mures, fiind neatent, a pierdut controlul volanului, a parasit partea carosabila si a intrat cu masina intr-un pod de beton de pe marginea dreapta a drumului raportat la sensul de delasare, in urma impactului sotia sa, pe care o transporta in calitate de pasager, suferind leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia.

 II. In ce priveste probatiunea, în faza de urmăarire penală a fost incheiat proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare din 13.01.2010, a fost efectuata cercetarea la fata locului, constatata prin procesul-verbal din 31.03.2009, insotit de schita locului acuzei de comitere a infractiunii si de fotografii judiciare ale acestuia, a fost audiat inculpatul, care a recunoscut acuza, audierea martorilor AI, CV si PG, a fost testat inculpatul cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ si a fost verificat cazierul judiciar al acestuia.

Deasemenea, a fost efectuata autopsia numitei ME, constatata prin raportul nr. 1141-1999/13.07.2009 emis de IML Targu-Mures.

In faza de judecată a fost audiat inculpatul, care si-a mentinut pozitia  de recunoastere a acuzei precum si  martorul ocular CV.

III. Analizand probele administrate in cauza in lumina actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:

In fapt, din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia este sesizata instanta:

Din punct de vedere al laturii obiective, in data de 31.03.2009, in jurul orelor 17,05, in timp ce conducea autoturismul Opel Kadett MS-03-DMJ pe DN 15 E 60 pe raza jud. Mures, com. Ogra, dinspre Ludus catre Targu-Mures, inculpatul MM si-a luat privirea de la drum pentru a indica sotiei sale, numita ME, care se afla in calitate de pasager pe scaunul din dreapta fata al vehiculului, unde se afla borseta de unde i se paruse ca suna telefonul si in urma acestor actiuni a pierdut controlul volanului, a parasit partea carosabila si a intrat cu masina intr-un pod de beton de pe marginea dreapta a drumului raportat la sensul de delasare, in urma impactului sotia sa suferind leziuni traumatice care au condus la deces.

Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate in faza urmaririi penale si in cea de judecata, instanta deduce, avand in vedere circumstantele reale ale savarsirii faptei, ca aceasta a fost savarsita de inculpat cu vinovatie in forma culpei prin imprudenta, in conditiile art. 19 alin. 2 lit.a Cod penal, acesta prevazand ca in urma neatentiei la drum pot aparea accidente, insa a socotit fara temei ca nu se va intampla acestlucru.

In drept, art. 35 din OUG nr. 195/2002 obliga participantii la trafic sa aiba un comportament care sa nu puna in pericol integritatea corporala a persoanelor iar art. 41 al aceluiasi act normativ obliga conducatorii de vehicule sa se deplaseze pe partea drepta a drumului public in sensul de circulatie, cat mai aproape de marginea partii carosabile.

In privinta incadrarii juridice,  instanta retine ca ulterior inceperii cercetarii judecatoresti in cauza a intrat in vigoare art. 3201 Cod de procedura penala, prin Legea nr. 202/2010, care prevede o cauza generala de reducere a pedepsei in cazul recunoasterii vinovatiei, implicand posibilitatea inculpatului ca inainte de inceperea cercetarii judecatoresti in cauza sa incheie o tranzactie judiciara cu statul avand ca si continut declaratia de recunoastere integrala a acuzei si renuntarea la dreptul de a solicita si a obtine audierea martorilor acuzarii sau si citarea si audierea de martori in aparare facute de inculpat, in schimbul obtinerii unei reduceri cu o treime a limitelor de pedeapsa - in cazul in care va fi gasit vinovat in conformitate cu acuza.

In acest context, instanta apreciaza ca art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala, desi in principal norma procedurala,  reprezinta totodata,  din punct de vedere al dreptului substantial, o lege mai favorabila pentru inculpatul care manifesta o pozitie subiectiva si de vointa concordanta cu exigentele prevazute de art. 3201 alin. 1 si 2 Cod de procedura penala, in sensul aptitudinii acesteia de a conduce la cercetarea acuzei pe calea procedurii simplificate, cu consecinta reducerii limitelor de pedeapsa, in conditiile in care ar fi fost exprimata inainte de inceperea cercetarii judecatoresti.

In acelasi sens, art. 13 Cod penal are in vedere o lege penala mai favorabila, fara a face distinctie in functie de titulatura acesteia sau de caracterul actului normativ care o contine - de  lege penala materiala sau procedurala.

In concluzie, o limitare a posibilitatii de tranzactie in cazul proceselor in curs de judecata la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 in functie de momentul inceperii cercetarii judecatoresti ar conduce la o aplicare discriminatorie a legii penale substantiale si totodata la o aplicare neprevizibila in sensul Conventiei EDO neunitara a legii penale, facand sa depinda un element a raportului juridic de raspundere penala de un element aleator, exterior acestuia.

In aceste conditii, instanta apreciaza ca in cauzele in cazul carora fusese inceputa cercetarea judecatoreasca la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 prevederile art. 3201 Cod de procedura penala se aplica direct – putand implica din punct de vedere procedural discutarea schimbarii incadrarii juridice a acuzei in sensul retinerii art. 13 Cod penal, in urma verificarii indeplinirii exigentelor formale ale acestuia pe calea reaudierii inculpatului

Altfel spus, deoarece in situatii identice (fapte penale identice, imputate de stat si recunoscute de inculpati la acelasi moment) se impun regimuri sanctionatorii identice, rezulta ca absolutizarea caracterului procedural al art. 3201 Cod de procedura penala ar conduce la incalcarea dreptului la aparare al inculpatului.

In sensul de mai sus, Curtea Constitutionala a avut o practica constanta in ce priveste o situatie asemanatoare, insa nu identica, respectiv privitor la cauzele de nepedepsire prevazuta de art. 10 alin.1 din Legea nr. 241/2005, care in esenta prevad ca repararea prejudiciului reclamat pana la primul termen de judecata conduce in functie de cuantumul acestuia la reducerea diferentiata a pedepsei sau la aplicarea unei sanctiuni administrative.

S-a apreciat ca faptuitorii care au comis o infractiune de evaziune fiscala, au achitat prejudiciul dupa primul termen de judecata si nu au beneficiat de cauzele de nepedepsire prevazute de art. 10 nu au fost discriminati in raport cu faptuitorii care au beneficiat, desi acestia din urma au comis infractiunea de evaziune fiscala si au achitat prejudiciul in acelasi timp cu primii, insa in cazul lor achitarea prejudiciului a avut loc inaintea  primului termen de judecata.

Motivarea a fost pe doua niveluri.

In primul rand, Parlamentul a fost considerat autoritatea competenta sa reglementeze infractiunile, pedepsele, pericolul social care justifica o anumita incriminare, cat si conditiile juridice ale raspunderii penale corespunzator incriminarii.

 In al doilea rand, s-a apreciat ca egalitatea in drepturi implica aplicarea aceluiasi regim juridic pentru situatii juridice identice si respectiv de regimuri juridice diferentiate corespunzator unor situatii juridice diferite si ca in concret elementul de diferenta l-a reprezentat acoperirea prejudiciului la momentul stabilit de lege - cu posibilitatea ca primul termen de judecata sa fie considerat cel imediat urmator intrarii in vigoare a Legii nr. 241/2005.

Mai mult decat atat, in timp ce inculpatul ce a indeplinit conditiile prevazute de procedura simplificata si a aratat ulterior inceperii cercetarii judecatoresti ca vrea sa i se aplice, nu ar beneficia de aceasta, inculpatul care achitase prejudiciul in faza de urmarire penala si anterior intrarii in vigoare a art. 10 din Legea nr. 241/2005 ar beneficia de cauza de reducere a pedepsei, chiar daca l-a achitat fara sa cunoasca consecintele legale ale faptei sale.

 In concluzie, interpretarea legii de procedura ca avand si caracter de drept substantial este preferabila din perspectiva teleologica, pentru a nu se ajunge la consecinta incalcarii unor principii fundamentale de drept (imprevizibilitatea legii penale) sau a unor drepturi fundamentale ale omului  (dreptul la egalitate in fata legii), asa cum a procedat si Curtea Constitutionala in mod similar in cazul art. 10 alin.1 din Legea nr. 241/2005.

In concret, intrucat inculpatul a recunoscut integral acuza inainte de intrarea in vigoare a legii nr. 202/2010, nu a contestat legalitatea procedurala a administrarii probelor din faza de urmarire penala si nu a formulat cereri in probatiune instanta apreciaza ca prevederile art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala reprezinta o lege mai favorabila pentru inculpat.

In concluzie, fapta inculpatului MM din data de 31.03.2009, cand, in jurul orelor 17,05, in timp ce conducea autoturismul Opel Kadett MS-03-DMJ pe DN 15 E 60 pe raza jud. Mures, com. Ogra, dinspre Ludus catre Targu-Mures, in urma nerespectarii regulilor de circulatie a pierdut controlul volanului, a intrat cu masina intr-un pod de beton de pe marginea dreapta a drumului raportat la sensul sau de deplasare, in urma impactului sotia sa, pe care o transporta in calitate de pasager, suferind leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

In concluzie, din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, instanta retine ca  fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista, constituie infractiunea de ucidere din culpa, prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal si a fost savarsita de inculpat, motiv pentru care, in temeiul art. 345 alin. 2 C.proc.pen, va condamna pe inculpat.

 In ce priveste individualizarea aplicarii pedepsei ce o va pronunta in privinta inculpatului, instanta va tine seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Apreciind in concret gradul de pericol social al faptei instanta retine un grad de pericol ridicat al acesteia, rezultat in special din  urmarea produsa,  respectiv decesul unei persoane.

In ce priveste persoana inculpatului, instanta apreciaza ca  savarsirea infractiunii de catre acesta reprezinta un incident izolat in viata sa,  acesta fiind integrat social: incadrat in munca, stagiul militar satisfacut si necunoscut cu antecedente penale, in conditiile in care  acuza  priveste savarsirea unei fapte din culpa.

In ce priveste imprejurarile ce atenueaza raspunderea penala a inculpatului, instanta va retine in temeiul art. 74 alin.1 lit a Cod penal, circumstanta atenuanta reprezentata de conduita buna a inculpatului inainte de savarsirea infractiunii, dedusa din lipsa antecedentelor sale penale si din faptul ca isi castiga existenta prin munca si in temeiul art. 74 alin.1 lit c Cod penal, circumstanta atenuanta reprezentata de atitudinea inculpatului dupa savarsirea infractiunii, dedusa din comportarea sincera pe care a avut-o in cursul procesului, acesta recunoscand si regretand savarsirea faptei.

Avand in vedere toate aspectele mai sus mentionate, luand in considerare si dispozitiile art. 76 alin1 lit. d Cod penal in raport de limitele de pedeapsa reduse in conformitate cu prevederile art. 3201 alin.7 Cod procedura penala, instanta apreciaza ca aplicarea in privinta inculpatului a pedepsei de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de de ucidere din culpa, prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 Cod penal este adecvata in concret tuturor exigentelor legii penale. 

In ce priveste individualizarea executarii  pedepsei rezultante ce se va aplica inculpatului in urma contopirii, avand in vedere ca aceasta este mai mica de 3 ani si ca inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii, instanta apreciaza ca scopul coercitiv si de prevenire a savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat  poate fi atins, in conditiile  art. 81 si 82 Cod penal, chiar fara executarea acesteia, apreciere dedusa din imprejurarea ca savarsirea infractiunii s-a produs din culpa.

IV. Pentru toate aceste motive instanta, in temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penala,  raportat la  art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod procedura penala, a art. 13 Cod penal si cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal si a art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, va condamna pe inculpatul MM, fiul lui Mihail si Irma, nascut la 20.03.1968 in Ludus, jud. Mures, CNP 1680320260027, domiciliat in com. Bogata, sat Bogata,  nr. 391, jud. Mures, studii scoala profesionala, stagiul militar satisfacut, tapiter, fara antecedente penale, la pedeapsa de 1 an  inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.

In temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Conventia EDO, va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

In temeiul art. 81 Cod penal, va suspenda conditionat executarea pedepselor aplicate, respectiv pedeapsa principala si pedeapsa accesorie, pe durata termenului de incercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

In temeiul art. 359 Cod procedura penala raportat la  art. 83 Cod penal, va atrage atentia inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de incercare poate atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, in acest caz urmand sa execute cu privare de libertate ambele pedepse cumulate aritmetic.

In baza 191 alin.1 Cod de procedura penala, va obliga inculpatul la plata sumei totale de 1590 lei  cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1150 lei este aferenta fazei de urmarire penala iar suma de 200 lei, reprezentand onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Mures.

Domenii speta

Spete similare