Somatie de plata

Sentinţă civilă 577 din 23.02.2009


Sentinţa civilă nr.577

Sedinţă publică din 23.02.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …. sub dosar nr……, creditoarea …… a chemat în judecată pe debitoarea ……, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea debitoarei la plata sumei totale de …….. lei reprezentând contravaloare chirie ………… prima de asigurare şi penalităţi de întârziere, precum şi la plata penalităţilor de întârziere calculate până la data plăţii efective conform art.5.4 din contractul nr………; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, creditoarea a învederat că între părţi s-a încheiat contractul nr…….. având ca obiect închirierea pontonului dană plutitoare ……… Deşi potrivit art.4.1 din contract debitoarea avea obligaţia de a plăti o chirie lunară de ….. de euro fără TVA, la cursul BNR din data facturării, începând cu luna octombrie 2006, aceasta nu a mai achitat contravaloarea facturilor emise.

A mai precizat creditoarea că s-a încercat în mai multe rânduri soluţionarea amiabilă a litigiului, la data de …….încheindu-se procesul-verbal nr….. prin care debitoarea şi-a luat angajamentul de a achita debitul începând cu acea dată, în patru tranşe, până la data de ……, angajament pe care însă nu l-a respectat.

Creditoarea a mai arătat că prin adresa nr…… debitoarea i-a transmis preavizul de încetare a contractului având ca obiect închirierea ……………”, predarea pontonului având loc la data de …….

S-a mai precizat în cerere de către creditoare că, deşi debitoarea a fost invitată la conciliere prin adresa nr……, cât şi în luna octombrie 2008, aceasta nu s-a prezentat.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr.5/2001.

În dovedirea cererii sale, creditoarea a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: …...

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar de 0,30 lei.

Debitoarea, deşi legal citată nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, depunând însă la dosar o cerere prin care a invocat prescripţia dreptului la acţiune conform art.954 Cod comercial.

Instanţa a încuviinţat în cauză, în temeiul art.167 al.1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de …… între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr.5980 având ca obiect închirierea de către creditoare, în calitate de locator, debitoarei, în calitate de locatar, a pontonului dană plutitoare ….. debitoarei incumbându-i obligaţia de a plăti o chirie lunară de ……de euro, cu TVA inclus.

În temeiul contractului încheiat între părţi, creditoarea a emis facturile fiscale depuse la dosar.

Având în vedere dispoziţiile art.137 Cod procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de către debitoare, întemeiată pe dispoziţiile art.954 Cod comercial.

Instanţa reţine că potrivit art.954 Cod comercial, „acţiunile rezultând din contractele de închiriere al unui vas se prescriu în termen de 1 an de la împlinirea călătoriilor”.

Analizând contractul de închiriere încheiat între părţi instanţa constată că acesta are ca obiect închirierea pontonului dană plutitoare ……

Instanţa apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.954 Cod comercial, şi implicit termenul de prescripţie de un an, întrucât pontonul nu poate fi asimilat unui vas, astfel cum se prevede în acest articol.

Potrivit Regulamentului Navigaţiei pe Dunăre, termenul de navă desemnează navele de navigaţie interioară, inclusiv ambarcaţiunile mici şi bacurile, precum şi aparatele plutitoare şi navele maritime.

Fiind un mijloc de legătură între uscat şi apă, ce deserveşte staţionării navelor, precum şi încărcării şi descărcării mărfurilor, pontonul ar putea fi mai degrabă asimilat instalaţiei plutitoare, care, potrivit regulamentului menţionat anterior, desemnează orice ansamblu de construcţii plutitoare care în mod normal  nu este destinat pentru a fi deplasat.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa apreciază că în cauză termenul de prescripţie este termenul general de 3 ani, prevăzut în Decretul nr.167/1958, dispoziţiile art.954 Cod comercial nefiind incidente în cauză.

Constatând că cererea de chemare în judecată a fost introdusă înainte ca termenul de prescripţie să se împlinească, instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte fondul cauzel, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ., creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puţin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.. Creanţa este exigibilă (scadentă) dacă termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condiţiile legii - art. 263 si art. 382 C.pr.civ. - debitorul este decăzut din beneficiul termenului.

În cauza dedusă judecăţii instanţa constată caracterul cert al creanţei în valoare totală de numai …… lei.

Analizând facturile fiscale emise de către creditoare şi depuse la dosarul cauzei instanţa constată că acestea nu au fost însuşite în mod expres de către debitoare, nefiind semnate de către aceasta.

Deşi confirmările de primire depuse la dosarul cauzei poartă semnătura şi ştampila debitoarei, aceasta semnifică numai primirea facturilor de către debitoare, neputându-se conchide că reprezintă o acceptare a acestor facturi.

În ceea ce priveşte contravaloarea chiriei pontonului dană plutitoare …..”, cu toate că facturile fiscale nu poartă semnătura şi ştampila debitoarei, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei rezultă din contractul de închiriere nr….. încheiat între părţi, însuşit de către debitoare prin semnarea acestuia.

Astfel, în capitolul IV din contract se prevede că locatarul va plăti locatorului o chirie lunară în cuantum de ….. euro, cu TVA inclus, plata urmând a se efectua în lei, la cursul BNR din data facturării, în termen de 5 zile calendaristice de la emiterea facturii.

Totodată, instanţa constată caracterul cert, lichid şi exigibil şi în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere aferente debitului constând în contravaloarea chiriei.

Potrivit capitolului V, pct.5.4 din contract, în situaţia în care debitoarea nu efectuează plata contravalorii prestaţiei în 30 de zile, aceasta este de drept în întârziere, stabilindu-se în sarcina ei obligaţia de a plăti penalităţi de întârziere în cuantum de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere de la data scadentă.

În ceea ce priveşte însă primele de asigurare, instanţa constată următoarele:

Conform pct.7.1 lit.h din contract, debitoarei îi incumba obligaţia de a achita pe bază de factură emisă de către creditoare contravaloarea primei de asigurare pentru utilajul pus la dispoziţie, conform contractului de asigurare şi a poliţei emise de către asigurător, documente care vor fi remise xeroxat debitoarei.

Având în vedere că facturile emise de către creditoare nu au fost acceptate în mod expres de către debitoare, în lipsa contractului de asigurare şi a poliţelor de asigurare de la dosarul cauzei, instanţa nu poate reţine caracterul cert, lichid şi exigibil al acestei creanţe.

Cu toate acestea, constatând că prin procesul-verbal de conciliere din data de 02.08.2007 debitoarea a recunoscut debitul în cuantum de ….. lei, reprezentând chirie, poliţe de asigurare şi penalităţi de întârziere aferente, instanţa va obliga debitoarea la plata către creditoare a contravalorii primelor de asigurare şi a penalităţilor aferente acestora incluse în acest debit.

În ceea ce priveşte însă primele de asigurare şi penalităţile aferente acestora, pentru care au fost emise facturi începând cu luna ……, instanţa nu va soma debitoarea la plata acestora.

Faţă de cele expuse mai sus, constatând că pretenţiile creditoarei sunt întemeiate numai în ceea ce priveşte suma  de …… lei reprezentând contravaloare chirie ponton dană plutitoare „2338”, primă de asigurare şi penalităţi de întârziere.

Totodată, în temeiul art.5.4 din contractul nr……, instanţa va obliga debitoarea în favoarea creditoarei la plata penalităţilor de întârziere, calculate prin aplicarea cotei procentuale de 0,15% /zi asupra debitului de ……... lei, începând cu data de 01.09.2008 şi până la data plăţii efective a debitului.

În conformitate cu dispoziţiile art.6 al.2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, instanţa va fixa un termen de plată de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar achitate în cauză.

Domenii speta