Revendicare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-C.

TG-C.

Sentinţa civilă Nr. 244/2014

Şedinţa publică de la 07 Februarie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.

Grefier F.D.

Pe rol fiind pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamantul D.O., domiciliat în  comuna B., sat L., judeţul G., şi pe pârâţii  L.Nşi L.M, domiciliaţi în comuna B., sat L., judeţul G., având ca obiect acţiune în revendicare.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 24.01.2014, fiind consemnate în Incheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea la 31.01.2014 şi apoi, pentru aceleaşi motive, la termenul de azi.

I N S T A N T A

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-C. la data de 07.12. 2012, reclamantul D.O.  a chemat în judecată pe pârâţii L.Nşi L.M, solicitând obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate şi liniştită folosinţă un teren în suprafaţă de 1200 mp , cu lăţimea de 20 m şi lungimea de 60 m, situat în punctul P. T.(B. – Dos) cu vecinii :  N.- S.I., S.- D.D., V.- drumul vechi, E.- drumul  nou (actual), să-i plătească  suma de 600 lei reprezentând contravaloarea producţiei  de iarbă - fân obţinută pe terenul individualizat pe ultimi 3 ani şi să-i plătească cheltuielile de judecată.

 În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului revendicat, acesta fiind moştenit de la bunicul său, I. Gh S. D., proprietar conform actului de vânzare  cumpărare  încheiat la Tribunalul G., sub nr. 3430 din 11. 12. 1907, iar pârâţii, din anul 2000, i-au ocupat o suprafaţă de circa 150 m  iar în următorii ani până în anul 2012 i-au ocupat întreaga suprafaţă .

A arătat că terenul în litigiu nu a fost  înscris în CAP, iar terenurile ce le deţine provin  de la autorii săi şi în anul 2002 a mai formulat o acţiune  de revendicare  şi restituirea uzului fruct de către reclamanţi instanţa i-a respins  acţiunea pe motiv că acţiunea nu a fost formulată de toţi moştenitori.

În drept acţiunea  a fost întemeiată pe dispoziţiile  art. 563 şi următoarele .

În dovedirea acţiunii, reclamantul a ataşat cererii de chemare în judecată copie  de pe  Decizia nr. 2844/18.09.2003, pronunţată  de  Curtea  de  Apel C., în  dosarul nr.  3694/civ/2003,  cu menţiunea că este  Irevocabilă, copie  de  pe  Decizia  nr.  499A/31.03.2003, pronunţată  de Tribunalul  G. în  dosarul nr.  370/2003 şi  copie  de pe  sentinţa  civilă nr.  4337/08.11.2002, pronunţată de  Judecătoria Tg C.  în  dosarul nr.  3997/2002 şi  dovada  achitării  taxei  judiciare  de timbru .

Pe parcursul litigiului, reclamantul a mai depus copii de pe următoarele înscrisuri: Încheierea pronunţată  de  Notariatul  de  Stat  Raional  G. –Regiunea Oltenia  la data de  17  iulie  1973, în  dosarul  nr. 242/963, copie  de  pe  actul  de  vânzare încheiat  la  data  de 11.12.1907, procesul verbal nr. 15249/11.12/1907 (p. 27 – 31), S.C. nr. 3139/12.11.2003 (p.41).

La termenul din data de 18. 01. 2013  s-a ataşat dosarul civil nr. 3997/2002 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4337 din 08.11.2002 şi au fost luate intrigatorii pârâţilor răspunsurile acestora fiind consemnate în declaraţiile ataşate la dosarul cauzei (filele 14 şi 15), când au fost solicitate de părţi şi proba cu înscrisuri, martori şi expertiză tehnică, fiind admise probele cu înscrisuri şi câte doi martori, fiind prorogată punerea în discuţie a probei cu expertiză după administrarea celorlalte probe.

La termenul din 15.02.2013, reclamantul a precizat că pârâţii îi ocupă numai terenul dintre drumul vechi şi drumul nou, acesta din urmă fiind constituit ca urmare a unei deplasări de teren, fără a ocupa şi teren amplasat dincolo de drumul nou.

La acelaşi termen, pârâţii au depus  la  dosar  o notă  de  şedinţă  şi schiţa  terenului  întocmită în  dosarul nr.  843/317/2011.

Prin Nota de şedinţă, pârâţii au arătat că nu ocupă teren de la reclamant, folosind doar terenul cumpărat de la familia P., conform actului sub semnătură privată din 01.02.1986, deci nu este îndeplinită condiţia ocupaţiunii fără drept a terenului.

Au mai arătat pârâţii că, întrucât folosesc terenul din pct.”Dos”, lat de 26 m, încă din anul 1986, posedând continuu, public, paşnic, neîntrerupt şi sub nume de proprietar, opun reclamantului, ca şi mod de dobândire a dreptului de proprietate, prescripţia achizitivă de lungă durată. Prin aceeaşi notă de şedinţă, pârâţii au indicat şi obiectivele la raportul de expertiză.

In cauză, au fost  ascultaţi martorii F. V.  şi  V.  C., (filele 43-45) S.I. (fila 46), P. E.  (fila 69, declaraţiile  fiind  consemnate  şi ataşate  la  dosarul cauzei.

Martorii audiaţi la cererea reclamantului, V.C.şi F.V., au arătat, în esenţă, că, în localitate, a avut loc o deplasare a terenului, aceasta determinând şi mutarea unui drum vechi pe un alt amplasament,  reducându-se lungimea terenului reclamantului cu cca. 60 m, că drumul nou s-a format şi cu ajutorul buldozerului, ocupând, în acest mod, mult teren din proprietatea reclamantului, ocuparea făcându-se de pârâţi, că pârâţii au mai mult teren decât aveau până în drumul vechi, ocupaţiunea făcându-se în timp şi având ca obiect terenul dintre drumul vechi şi cel nou, teren care, în întregime, a aparţinut reclamantului.

Martorul pârâţilor, S.I., după ce a arătat că nu are nimic de declarat în plus faţă de cele arătate în dosarul anterior, a revenit şi a arătat că drumul dintre proprietăţile părţilor este pe acelaşi loc de când se ştie, că pârâţii au dobândit terenul de la P.I.. Martorul a revenit şi asupra acestor susţineri, arătând că, de fapt, s-a făcut un drum nou, cum a venit pământul de sus în jos, dar pârâţii nu muncesc terenul poziţionat între drumul vechi şi drumul nou.

Martorul pârâţilor, P.E, a declarat că a avut loc o deplasare de teren, că terenul pârâţilor nu a fost afectat de această deplasare, după cum a auzit în sat, iar terenul vândut de familia sa pârâţilor mergea din pădure până în drumul vechi. A mai arătat martorul că nu a mai fost la locul în litigiu din tinereţe.

La termenul din 08.03.2013, reclamantul a depus obiectivele pentru expertiza tehnică.

La data de 13.03.2013, pârâţii au depus cerere de recuzare a preşedintelui completului, acesta fiind respinsă prin Incheierea din nr.13/15.03.2013, dar şi o notă de şedinţă, denumită Intâmpinare, prin care au reiterat susţinerile anterioare, susţinând, totodată, că terenul stăpânit de ei nu a avut nicio deplasare, fiind apărat de pădure.

Prin încheierea de şedinţă din data de  22. 03. 2013 s-a  numit în cauză expert G.L. care a fost înlocuit, motivat, prin încheierea de şedinţă din data de 26. 04. 2013 cu expertul  L.I.G..

In cadrul obiectivelor la  expertiză, pe lângă cele propuse de părţi, instanţa, din oficiu, a dispus ca expertul să stabilească, în cazul în care va constata existenţa unei suprapuneri între terenurile părţilor, dacă suprapunerea se datorează deplasării de teren sau, dacă nu există suprapunere, dacă pârâţii ocupă vreo bucată de teren din cel aflat în proprietatea reclamantului.

La data de 17.04.2013, reclamantul a depus notă de şedinţă, prin care a arătat că pârâţii ocupă mult mai mult teren decât cel cumpărat cu act sub semnătură privată de la P.I., acela de 1543 mp, surplusul deţinându-l de la el, prin ocupare treptată cu începere din anul 2000, ultima ocupaţiune făcând-o în luna octombrie 2012, când l-au şi lovit, fiind necesar să se interneze, astfel că nu se justifică prescripţia achizitivă pe care au invocat-o pârâţii.

A mai arătat reclamantul că terenul pe care pârâţii au arătat în litigiile anterioare că l-ar fi dobândit de la numita H. E., în suprafaţă de 3645 mp, în fapt şi drept aparţine lui F.M. T. ş.a., aşa cum rezultă din S.C. 3139/12.11.2003, pârâţii având doar terenul de  1543 mp, dobândit de la P.I., dar şi acesta în mod nelegal, actul sub semnătură privată fiind lovit de nulitate absolută, terenul neputând fi dobândit prin act sub semnătură privată.

La data de  08.10.2013 a fost depus la dosar raportul de  expertiză tehnică  întocmit de  expert tehnic  ing. L.I.G., în esenţă, concluziile sale fiind următoarele: terenul în litigiu are o suprafaţă de 2156 mp, acesta rezultând din deplasarea prin alunecarea terenului din zonă, dinspre est spre vest cu cca. 60-70 m; terenul de 1543 mp dobândit de pârâţi de la P.I. se întinde doar până în drumul vechi; terenul pe care susţin pârâţii că l-ar fi dobândit de la H. E. nu are legătură cu terenul din litigiu; terenul ocupat în plus de pârâţi, faţă de cel de 1543 mp, este de 2156 mp, acesta fiind din proprietatea reclamantului şi comoştenitorilor; terenul de 2156 mp, ocupat de pârâţi în plus faţă de cel de 1543 mp, se situează între drumul vechi şi drumul nou, a aparţinut autorului reclamantului şi s-a ocupat ca urmare a deplasării de teren prin alunecare.

Expertul şi-a transpus concluziile şi pe cele 5 schiţe  anexate la raport.

Impotriva raportului de expertiză,  pârâţii au formulat obiecţiuni, acestea fiind admise la termenul din 15.11.2013.

 La data 18. 11. 2013 reclamantul a depus la dosar note de şedinţă, prin care reclamantul a arătat că expertul a răspuns corect la toate obiectivele, că alunecările de teren au început încă din anul 1965, continuând în fiecare an, însă pârâţii au început ocuparea terenului său din anul 2000 când ocupaseră doar 275 mp, după cum rezultă din raportul de expertiză realizat în Dosarul nr. 3997/2002, când tatăl reclamantului i-a chemat în judecat, ultima ocupaţiune având loc în anul 2012.

La data  de 09. 12.2013 a fost depus la dosar răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de  expertiză întocmit de  expert tehnic  ing. L. I. – G., acesta concluzionând că : părţile au arătat că terenul de 3645 mp nu este în litigiu, situaţie în care nu avea cum să-l identifice singur; drumul vechi s-a identificat conform celor arătate de reclamant,  ca urmare a faptului că unele urme se pot constata în teren şi azi, dar  şi conform celor arătate de primăria B. în adresa nr. 3219/2011; A mai arătat expertul că şi în actul sub semnătură privată din 1986, prin care pârâţii au dobândit terenul de 1543 mp, în partea de apus este învecinat cu „şoseaua veche a satului”, că, în fapt, expertul a măsurat terenul de 1543 mp, diferenţa ocupată de pârâţi constituind terenul în litigiu.

La data de 06.01.2014, pârâţii au depus notă de şedinţă prin care au criticat răspunsul la obiecţiuni, solicitând efectuarea unei noi expertize, cererea fiind respinsă la termenul din 24.01.2014.

La termenul din 24.01.2014, reclamantul a declarat că renunţă la proba cu expertiza agricolă cât şi la judecata cererii având ca obiect obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Examinând acţiunea în raport cu probele administrate,  cu dispoziţiile legale în materie şi cu declaraţia reclamantului privind renunţarea la judecata cererii având ca obiect obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în litigiu, instanţa apreciază că este întemeiată în parte, motivat de următoarele considerente:

Potrivit art. 563 alin.1 C.civ., acţiunea în revendicare reprezintă acţiunea în justiţie aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deţine bunul respectiv, fără drept. Autorul reclamantului, D. I., a mai formulat o acţiune în revendicare împotriva pârâtului L. N., aceasta formând obiectul dosarului nr. 3997/2002, dar aceasta a fost respinsă prin Sentinţa Civilă nr.4337/08.11.2002, motivat de faptul că cererea nu a fost formulată de toţi coproprietarii terenului, valorizându-se, deci, regula unanimităţii.

Într-o manieră pragmatică, noul Cod Civil rezolvă problema tuturor acţiunilor în justiţie privitoare la coproprietate, arătând că acestea pot fi formulate de fiecare coproprietar singur (art. 643 alin. 1 NCC). Pentru a curma orice controversă în această privinţă, textul citat include expres acţiunea în revendicare în categoria acţiunilor ce pot fi formulate şi de un singur coproprietar.”

Intr-o astfel de situaţie, instanţa nu are a se mai pronunţa cu privire la calitatea unui singur coproprietar de a formula acţiunea în revendicare şi, deci, nici asupra vreunei cote care s-ar cuveni reclamantului din bunul revendicat.

In speţă, terenul din care, aşa cum susţine reclamantul, face parte şi cel revendicat, a aparţinut familiei reclamantului încă din anul 1907, fiind dobândit de bunicul reclamantului, Ion Gh. S. D., prin actul de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Judeţului G. prin Procesul verbal nr. 15249/3430/11.12.1907.

In localitatea de amplasament al terenului nu a fost C.A.P., astfel că acest teren a fost transmis prin moştenire de la bunicul la tatăl reclamantului şi comoştenitorii săi, aşa cum rezultă şi din Dosarul nr. 242/1963 al Notariatului al de Stat al raionului G., şi apoi la reclamant şi comoştenitori.

Din probele administrate, înscrisuri, martori şi expertiză tehnică, rezultă că, în zonă, au existat deplasări de teren care au determinat şi mutarea drumului care despărţea terenul reclamantului de cel dobândit de pârâţi de la numita P.I. prin actul sub semnătură privată din anul 1986.

In partea de est a terenului deţinut de pârâţi este amplasată pădure de salcâmi, astfel că aceasta nu s-a deplasat peste terenul pârâţilor, deci terenul lor agricol şi-a păstrat lungimea dobândită iniţial prin actul sub semnătură privată, fiind nejustificată ocuparea altui teren în partea de vest, din terenul proprietatea familiei reclamantului.

Fiind cunoscută separarea celor două terenuri de un drum, după deplasarea terenului şi constituirea unui nou drum, pârâţii şi-au extins în mod treptat lungimea terenului lor până au ajuns în anul 2012 să ocupe şi să muncească tot terenul cuprins între drumul vechi şi drumul nou, prin această ocupaţiune afectând întinderea dreptului reclamantului cu suprafaţa de 2156 mp., aşa cum rezultă din raportul de expertiză şi schiţele anexe.

Aşa cum rezultă din acelaşi raport de expertiză, din actul sub semnătură privată  dar şi din declaraţiile tuturor  martorilor, este cert că terenul dobândit de pârâţi se învecinează la vest cu şoseaua veche a satului, deci ocuparea terenului dintre această şosea veche şi drumul nou creat nu are niciun  temei legal.

In aceste condiţii, se concluzionează că acţiunea în revendicare este întemeiată, reclamantul, ca şi proprietar sau coproprietar al terenului, fiind îndreptăţit să solicite terenul deţinut de pârâţi fără drept.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 563 rap. la art. 643 C.civ., dar şi ale art. 406 C.pr.civ., instanţa va admite în parte acţiunea, va obliga pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul agricol în suprafaţă de 2156 mp, amplasat în comuna B., sat L., T. 29, extravilan,  cu dimensiunile şi vecinătăţile următoare: N – S.I., pe lungimea de 102 m; E – L. N., pe lăţimea de 24,50 m; S – D.O., pe lungimea de 27,5 m, şi D. I. D., pe lungimea de 54,00 m; V – drumul nou pe o lăţime de 22,50 m, aşa cum  a fost identificat prin raportul de expertiză realizat de expertul L.I.G., urmând, totodată, să ia act că reclamantul a renunţat la judecata cererii având ca obiect obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în litigiu.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin.1 C.pr.civ., se va dispune obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi, în limita în care acestea au fost dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte cererea formulată de  reclamantul D.O., domiciliat în  comuna B., sat L., judeţul G., În contradictoriu  pârâţii  L.Nşi L.M, domiciliaţi în comuna B., sat L., judeţul G..

Obligă pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul agricol în suprafaţă de 2156 mp, amplasat în comuna B., sat L., T. 29, extravilan,  cu dimensiunile şi vecinătăţile următoare: N – S.I., pe lungimea de 102 m; E – L. N., pe lăţimea de 24,50 m; S – D.O., pe lungimea de 27,5 m, şi D. I. D., pe lungimea de 54,00 m; V – drumul nou pe o lăţime de 22,50 m, aşa cum  a fost identificat prin raportul de expertiză realizat de expertul L.I.G..

Ia act că reclamantul a renunţat la judecata cererii având ca obiect obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului în litigiu.

Obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1220 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din  07.02.2014.

Preşedinte,

M.R.

Grefier,

F.D.

Domenii speta

Spete similare