Prin plângerea înregistrată petentul P în contradictoriu cu intimata IPJ Galaţi – P R T a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. …………../……….2011.
Prin procesul verbal seria CC nr. …………/……….2011 petentul a fost sancţionat contravenţional cu 804 lei amendă contravenţională pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 101 alin 3 lit d şi 101 alin 1 pct.18 din OUG 195/2002 R constând în aceea că în data de 13.07.2011 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ………. pe str. 1 Decembrie 1918 din Tecuci a circulat pe sensul opus de mers prin încălcarea marcajului dublu continuu desparte sensul de mers şi nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Analizând legalitatea şi temeinicia procesului verbal , instanţa constată că, agentul constatator nu a aplicat amenda contravenţională în mod distinct pentru cele două contravenţii fiind încălcate prev. art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevăd obligativitatea aplicării de sancţiuni distincte pentru mai multe contravenţii
Instanţa mai are în vedere că, procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicţional. In ceea ce priveşte forţa probantă a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuşi puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară.
În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanţiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie, în domeniul contravenţional, precum si modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat prezumţia de nevinovaţie a petentului.
Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 şi suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzaţiei în materie penală. Această calificare impune pentru instanţă obligaţia de a asigura în proces funcţionarea efectivă a tuturor garanţiilor impuse de art. 6 din Convenţie, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum şi prezumţia de nevinovăţie care, fără a avea o valenţă absolută, este în strânsă legătură cu prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Aşadar, Curtea nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumţia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
În speţă , instanţa reţine că agentul constatator nu a formulat întâmpinare şi nici o altă probă prin care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a petentului, care încă de la data constatării întocmirii procesului verbal nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa , aspect consemnat la rubrica „ Alte menţiuni”.
Faţă de aceste considerente instanţa priveşte plângerea ca fiind întemeiată şi urmează să o admită ca atare şi să anuleze procesul verbal de contravenţie.
Judecătoria Tulcea
Plangere contraventionala
Judecătoria Brăila
CIRCULAŢIA RUTIERĂ
Judecătoria Tulcea
Plangere contraventionala
Judecătoria Balș
Plangere contraventionala
Judecătoria Bistrița
CIRCULAŢIA AUTOTURISMELOR PE DRUMURILE PUBLICE CU DEPĂŞIREA LIMITEI LEGALE DE VITEZĂ