Schimbarea pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr. 85/2006 de către creditorul ce deține 50% din totalul creanțelor debitorului a lichidatorului judiciar deja confirmat de către adunarea generală a creditorilor. Inadmisibilitate

Schimbarea pe  temeiul  art.19 alin.2 indice 1  din  Legea nr. 85/2006  de  către  creditorul  ce deține 50%  din totalul  creanțelor  debitorului a lichidatorului  judiciar deja  confirmat  de  către  adunarea generală a  creditorilor. Inadmisibilitate.

Rezultă în mod expres din textul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 faptul că obiect  al posibilităţii creditorului ce deţine cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor de desemnare a unui administrator/lichidator judiciar este administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, respectiv acela numit de către  lichidatorul judiciar în condiţiile art.19 alin.1 din lege iar nu administratorul/lichidatorul judiciar deja  desemnat în cauză de către adunarea creditorilor în condiţiile art.19 alin.2 din lege ori, în aceeaşi măsură de către un creditor deţinând cel puţin 50 % din valoarea din valoarea creanţelor debitorului în condiţiile art.19 alin.2 indice 1 din acelaşi act normativ.

Practicianul în insolvenţă astfel desemnat nu va mai putea fi înlocuit decât pentru motive temeinice, în condiţiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Raţiunea imposibilităţii de înlocuire a practicianului în insolvenţă odată desemnat în condiţiile mai sus menţionate (desemnarea poate avea loc şi sub forma confirmării administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu de către judecătorul sindic în condiţiile art.19 alin.1 din lege) constă în necesitatea unei relative stabilităţi a raporturilor juridice privind administrarea procedurii de insolvenţă, fiind total neproductivă pentru procedură posibilitatea înlocuirii intempestiv a persoanei oficial desemnate pentru administrarea şi lichidarea acesteia altfel decât pentru motive ce ţin de atitudinea sa culpabilă( motive temeinice).

Secția  a II-a civilă – Decizia nr.131/31  martie 2015

Prin sentinţa nr.100/C/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr.2206/85/2009/a10 al Tribunalului Sibiu s-a respins contestaţia creditoarei P.B.R. SA prin care aceasta a solicitat anularea deciziei de desemnare de către creditorul D.O.  a lichidatorului judiciar al SC G. SRL  în persoana C.I.I. B.I.  în locul lichidatorului judiciar C.I.T.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că la data de 29.10.2014 creditorul D.O.  a publicat în B.P.I.  nr… anunţul privind desemnarea lichidatorului judiciar al debitoarei în insolvenţă SC G.  SRL.

Din anunţ rezultă că acest creditor,  dobândind prin cesiunea de creanţă deţinută de C.R.M.  SRL, având 58,79 % din totalul creanţelor, desemnează lichidator judiciar C.I.I. B.I.

Împotriva deciziei creditorului  D.O.  a formulat contestaţie creditoarea P.B.R. SA şi a solicitat anularea deciziei, motivând că dispoziţiile art.  19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006 sunt incidente numai în ceea ce priveşte desemnarea administratorului sau a lichidatorului provizoriu.

Pe de altă parte, creditorul D.O. nu este înscris în niciunul dintre tabelele creditorilor debitoarei SC G.  SRL.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006.

De asemenea, împotriva deciziei de desemnare a lichidatorului  a formulat contestaţie C.I.T.  SPRL, lichidator în exerciţiu.

Societatea de insolvenţă susţine că SC C.R.M.. SRL a cesionat către creditorul D.O., o creanţă în sumă de … lei , iar în tabelul definitiv al creanţelor această creditoare este înscrisă cu suma de … lei, situaţie faţă de care creditorul D.O. nu deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.

Pe  de altă parte, faţă de dispoziţiile art. 19 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, poate fi înlocuit doar un lichidator judiciar provizoriu.

Având în vedere şi dispoziţiile art.22 alin.2 din lege, creditorul majoritar nu poate înlocui lichidatorul judiciar fără consultarea celorlalţi creditori.

Creditorul D.O. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiilor, susţinând că nu există motive de nelegalitate a deciziei creditorului majoritar.

Practicianul în insolvenţă nu are calitatea de a formula contestaţie, acest drept revenind numai creditorilor.

La data de 9.02.2015, în şedinţă publică, C.I.T., prin reprezentant legal, a renunţat la judecarea contestaţiei.

Deliberând asupra contestaţiei formulate de creditoarea P.B.R. SA, instanţa a  constatat că aceasta este nefondată şi a fost respinsă.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr.85/2006, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate decide, fără consultarea comitetului creditorilor, desemnarea unui administrator sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu iar potrivit dispoziţiilor art.3 din acelaşi act normativ, creditorii pot contesta la judecătorul sindic, pentru motive de nelegalitate decizia de desemnare.

Contestaţia creditoarei este motivată pe imposibilitatea creditorului majoritar de a înlocui un administrator sau lichidator judiciar definitiv. Interpretând dispoziţiile art. 19 alin.2 ind.1 din Legea nr.85/2006  atât în litera cât şi în spiritul legii, instanţa apreciază că nu poate fi făcută distincţie între dreptul creditorului majoritar de a înlocui administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în funcţie  dacă acesta este provizoriu sau definitiv. Prerogativa creditorului este consecinţa deţinerii procentului majoritar al creanţelor şi nu poate fi limitată în funcţie de etapele desfăşurării procedurii insolvenţei.

Nici susţinerea contestatoarei, potrivit cu care intimatul nu deţine 50% din valoarea creanţelor.

Aşa cum rezultă din planul de distribuire publicat în B.P.I. nr…/16.07.2013  şi din tabelul definitiv al creanţelor, anterior cesiunii creditoarea SC C.R.M. SRL deţinea o creanţă în stoc de 38. 373 261,10 lei, din totalul creanţelor de 68 590, 189,99 lei, respectiv 55,90%.

Procentul creanţelor se impune determinat raportat la creanţele în sold, nu la cele înscrise în tabelul creanţelor, anterior distribuirii.

Faţă de aceste considerente, contestaţia a fost respinsă şi a fost numit lichidator judiciar practicianul în insolvenţă propus de creditorul majoritar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea P.B.R. SA Bucureşti solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei sale aşa cum a  fost formulată, respectiv anularea deciziei creditorului D.O. de înlocuire a lichidatorului judiciar C.I.T.  cu  C.I.I. B.I.

În motivarea recursului arată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 privind numirea de către creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor a practicianului în insolvenţă în condiţiile în care,în cauză, lichidatorul judiciar nu era unul provizoriu în sensul acestui articol iar pe de altă parte creditorul  D.O.  nu deţinea  o creanţă de cel puţin 50 % din valoarea totală a acestora, condiţii ce se impun a fi îndeplinite cumulativ.

Prin „ Notele scrise” depuse în cauză, C.I.T. solicită admiterea recursului creditoarei contestatoare invocând, în esenţă, neîndeplinirea în cauză a aceloraşi condiţii privind numirea de către creditorul  D.O. a lichidatorului judiciar în condiţiile art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/206.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

1. Astfel, rezultă în mod expres din textul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 faptul că obiect  al posibilităţii creditorului ce deţine cel puţin 50 % din valoarea totală a creanţelor de desemnare a unui administrator/lichidator judiciar este administratorul/lichidatorul judiciar provizoriu, respectiv acela numit de către  lichidatorul judiciar în condiţiile art.19 alin.1 din lege iar nu administratorul/lichidatorul judiciar deja  desemnat în cauză de către adunarea creditorilor în condiţiile art.19 alin.2 din lege ori, în aceeaşi măsură de către un creditor deţinând cel puţin 50 % din valoarea din valoarea creanţelor debitorului în condiţiile art.19 alin.2 indice 1 din acelaşi act normativ.

Practicianul în insolvenţă astfel desemnat nu va mai putea fi înlocuit decât pentru motive temeinice, în condiţiile art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Raţiunea imposibilităţii de înlocuire a practicianului în insolvenţă odată desemnat în condiţiile mai sus menţionate (desemnarea poate avea loc şi sub forma confirmării administratorului/lichidatorului judiciar numit provizoriu de către judecătorul sindic în condiţiile art.19 alin.1 din lege) constă în necesitatea unei relative stabilităţi a raporturilor juridice privind administrarea procedurii de insolvenţă, fiind total neproductivă pentru procedură posibilitatea înlocuirii intempestiv a persoanei oficial desemnate pentru administrarea şi lichidarea acesteia altfel decât pentru motive ce ţin de atitudinea sa culpabilă( motive temeinice).

Pe de altă parte, devine chiar abuzivă această posibilitate din perspectiva drepturilor dobândite şi a scopurilor urmărite de către practicianul în insolvenţă la momentul desemnării sale în funcţie, acestea trebuind a fi protejate în egală măsură cu cele ale creditorilor, majoritari sau nu, aceştia neputând avea un regim preferenţial din acest punct de vedere.

În contextul celor menţionate, este recunoscut în cauză că lichidatorul judiciar C.I.T. era confirmat încă din data de 13.03.2012 când prin votul majoritar al creditoarei C.R.M.  SRL a fost acceptat lichidatorul practician în insolvenţă C.I.T., cu această ocazie fiindu-i fixat onorariul, aşa încât de la acest moment nu mai putea fi supus vreunei operaţiuni voluntare de înlocuire decât, aşa cum s-a arătat, pe temeiul art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru motive temeinice, iar nu pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din lege după cum în mod nelegal s-a procedat de către creditorul D.O.

Cât priveşte calitatea acestuia din urmă de creditor care să deţină cel puţin 50 % din totalul valorii creanţelor, se reţine că în cauză s-a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanţelor, afişat la uşa instanţei la 4.12.2014.

Acesta este întocmit, aşa după cum rezultă din cuprinsul Procesului – verbal de afişare în conformitate cu cesiunile de creanţe operate între creditorul SC C.R.M. SRL şi numitul D.O., tabel ce confirmă împrejurarea că acesta din urmă a preluat doar parţial creanţa creditoarei cedente de vreme ce societatea apare înscrisă în tabel cu un procent de 23,2 %, creditorul intimat având astfel o creanţă de doar 35,5 % din tabelul creanţelor, ineficientă prin urmare pentru a lua o decizie de numire a lichidatorului judiciar în contextul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006.

De observat că în conformitate cu prevederile art.3 pct.19 din Legea nr.85/2006, tabelul definitiv consolidat de creanţe se întocmeşte ţinând seama de creanţele din tabelul definitiv şi cel suplimentar, anterioare deci, aşa încât nu se poate reţine un al procent pentru creanţele anterioare ale intimatului, respectiv 55,90 % aşa după cum s-a reţinut de către prima instanţă.

Această creanţă nu poate fi reţinută în favoarea intimatului nici prin raportare la soldul rămas al creditoarei SC C.R.M.  SRL întrucât, aşa după cum s-a arătat, acesta nu a preluat prin cesionare întreaga creanţă a acestei creditoare de… lei ( sau … lei rămasă după distribuirea efectuată) ci doar … lei şi care reprezintă 37 % din total masă credală, rezultată în urma distribuirii efectuate în baza aceluiaşi plan de distribuire publicat în BPI …/16.07.2013,  de … lei.

În aceste condiţii, în care potrivit celor menţionate decizia  intimatului D.O. de desemnare a lichidatorului judiciar pe temeiul art.19 alin.2 indice 1 din Legea nr.85/2006 nu îndeplineşte cele două condiţii impuse de textul în discuţie, privind cuantumul creanţei sale de a deţine un procent de cel puţin 50 % din totalul valorii creanţelor şi de a nu fi  îndreptată împotriva unui lichidator judiciar confirmat în cauză, soluţia judecătorului sindic de respingere în cauză a contestaţiei creditoarei P.B.R.  SA de anulare a deciziei se dovedeşte netemeinică şi nelegală, aşa încât în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă de la 1865 se impune modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei creditoarei recurente şi anulării deciziei menţionate.

Domenii speta

Spete similare