Autovehicul înstrăinat. Obligaţia cumpărătorului de transcriere a dreptului de proprietate

Constată că prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei Sibiu a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâţii  I. L. şi Prefectura Sibiu - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Sibiu.

A fost obligat pârâtul I. L. să se prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Sibiu din cadrul Prefecturii Sibiu în vederea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului Dacia 1304  înmatriculat sub nr. SB – 01 .. cu număr de identificare … de pe numele reclamantei pe numele pârâtului, iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de consimţământ.

De asemenea, a fost obligat pârâtul I. L. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 620 lei.

Pentru a hotărî în acest mod, instanţa de fond a reţinut următoarele: aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi, reclamanta a vândut  pârâtului autoturismul marca Dacia 1304 înmatriculat sub nr. SB – 01 …cu număr de identificare …, cu preţul de 38.000.000 lei vechi,  preţ achitat integral de către pârât.  Din cauză că  pârâtul nu a mai făcut  ulterior demersurile necesare pentru radierea autoturismului de pe numele reclamantei, deşi a intrat în posesia autoturismului si a actelor acestuia,  reclamanta este obligată să achite în continuare toate taxele pentru maşină.

Potrivit art. 11 alin. (4) din OUG 195/2002  “în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu in evidentele autorităţilor competente simultan cu menționarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni si emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat sa solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, in termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”

Judecătoria reţine că în pofida acestei obligaţii legale, pârâtul nu a solicitat transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului pe numele său, reclamanta fiind nevoită  să promoveze prezenta acţiune în vederea radierii de pe numele său a autoturismului şi a înmatriculării acestuia pe numele pârâtului.

Deşi din dispoziţiile art. 17 al.1 din OUG195/2002 ar rezulta că radierea din evidenţă a vehiculelor are loc doar în  cazul scoaterii  definitive din circulaţie, alineatul 2 al aceluiaşi articol stipulează că „radierea din evidenta a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora in proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, in condiţiile legii”, înţelegându-se astfel că radierea are loc şi în cazul transferului dreptului de proprietate.

Pentru considerentele arătate şi faţă de poziţia părţilor, instanţa de fond admite acţiunea şi pe cale de consecinţă obligă  pârâtul  să se prezinte la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Sibiu din cadrul Prefecturii Sibiu în vederea transcrierii  transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului Dacia 1304  înmatriculat sub nr. SB – 01 …cu număr de identificare …. de pe numele reclamantei pe numele pârâtului, iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de consimţământ.

În baza art. 451, 453 Cod de procedură civilă pârâtul I. L. a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 620 lei constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat - fila 45.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul I. L. prin care a solicitat modificarea în parte în sensul admiterii în parte a acţiunii cu privire la petitul de radiere a autoturismului de pe numele reclamantei şi respingerea petitului de înmatriculare a acestuia pe numele apelantului.

În motivarea apelului se arată că hotărârea pronunţată este lipsită de fundament legal dispunând in sarcina apelantului o obligaţie care îi încalcă dreptul legal de opţiune.

Astfel, instanţa de fond raportat la probatoriul administrat putea legal să admită cererea reclamantei în sensul de a dispune radierea autoturismului de pe numele acesteia, însă în mod nelegal îl obligă pe pârâtul apelant să înmatriculeze autoturismul cumpărat pe numele său, iar în caz de refuz hotărârea să ţină loc de consimţământ.

Reclamanta ca vânzătoare în baza contractului are dreptul de a solicita radierea acestui autoturism de pe numele său, la fel cum apelantul ca şi cumpărător are dreptul de a-1 înmatricula sau nu, astfel încât hotărârea pronunţată este nelegală şi nefondată încălcând flagrant drepturile acestuia.

În drept, apelul nu este motivat.

Apelul este neîntemeiat şi va fi respins pentru considerentele ce vor urma:

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, la data de 16.06.2003, între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, prin care reclamanta a vândut  pârâtului autoturismul marca Dacia 1304 înmatriculat sub nr. SB – 01 .. cu număr de identificare … cu preţul de 38.000.000 lei vechi,  preţ achitat integral de către pârât.

Normele dreptului comun cu privire la efectele contractului, faţă de data încheierii lui, sunt cele ale Codicelui civil, respectiv ale art. 969, 970, potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 5 din Legea 71/2011, pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil.

Obligația paratului apelant referitoare la înscrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului pe numele său are ca temei juridic dispozițiile art. 969, 970 din Codicele civil conform căruia convenția obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut în cuprinsul acesteia, dar si la toate urmările pe care legea le dă obligației după natura sa.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, încheierea unui contract de vânzare cumpărare asupra unui autoturism, presupune potrivit dispoziţiilor OG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, radierea autoturismului din evidentele autoritarilor care se realizează ca urmare a demersurilor ce trebuie efectuate de pe numele fostului proprietar si înmatriculării acestuia pe numele noului proprietar, căruia ii revine obligația prevăzuta de lege in acest sens.

Potrivit art. 22 din HG 85/23.01.2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (în vigoare la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare a autoturismului intre cele doua părți in proces), obligația de înmatriculare, înregistrare sau radiere a vehiculelor revenea deţinătorilor, mai precis a proprietarilor acestora astfel cum rezulta din coroborarea acestui text cu cel al art.33 al.(1) pct. a din aceeași hotărâre.

Prin urmare, fiind vorba de neîndeplinirea de către pârâtul apelant a unei obligații legale dar si a unei obligații convenționale rezultate din calitatea de proprietar, prin cumpărare, al bunului in litigiu, (în patrimoniul acestuia existând o obligaţie şi nu  facultate astfel cum susţine în apelul de faţă) în mod corect instanţa de fond a admis şi capătul de cerere privind înmatricularea autoturismului pe numele său.

Pentru aceste motive, în temeiul art.466 şi 480 Cod de procedură civilă urmează ca apelul să fie respins, cu consecinţa păstrării sentinţei instanţei de fond.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către intimate.

Domenii speta

Spete similare