Divort fara copii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUŞI

Dosar nr. 646/244/2015

Sentinţa civilă  Nr. 391/2015

Şedinţa publică de la 03 Iunie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE I.C.A.

Grefier M.G.

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamantul C.N. cu domiciliul în sat Satu Nou, com. Creţeşti, jud. Vaslui în contradictoriu cu pârâta C.M.C. cu domiciliul necunoscut,  având ca obiect divorţ  fără copii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat reclamantul asistat de av. A. M., lipsă fiind pârâta. Se prezintă şi martora  N. M..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura de citare  este legal îndeplinită, cauza se află la  primul termen de judecată, în cadrul etapei scrise părţile s-au încunoştinţat reciproc în legătură  cu pretenţiile şi apărările lor, nu a fost depus referatul privind efectuarea anchetei sociale.

 Verificând din oficiu competenţa generală, materială şi teritorială  exclusivă conform  dispoziţiilor art. 131alin.1 NCPC, instanţa constată  că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 94 alin.1 lit.a  coroborat cu art. 914 (1)  NCPC.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi excepţii de invocat instanţa acordă cuvântul părţilor  pentru propunerea de probe.

Reclamantul, prin apărător, solicită  admiterea probei cu înscrisuri şi proba testimonială cu martora  N. M. pentru dovedirea celor arătate în  acţiune.

Faţă de cererea  reclamantului prin care solicită admiterea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu martora N. M. pentru dovedirea celor arătate în cererea de chemare în judecată, văzând şi disp. art. 255 alin.1 NCPC  instanţa constatând că sunt  admisibile potrivit legii, urmează a le încuviinţa.

Instanţa  procedează la audierea martorei N.  M. sub prestare de jurământ, declaraţiile acesteia fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Reclamantul depune la dosar dovada citării pârâtei prin publicitate.

Interpelate, părţile, arată că nu  mai au alte cereri de formulat sau alte incidente de soluţionat şi nu solicită un alt termen pentru dezbaterea în fond a cauzei.

În baza art. 392 NCPC instanţa deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

Reclamantul,prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii, desfacerea căsătoriei din vina pârâtei, revenirea la  numele purtat în  anterior căsătoriei, acela de „ Bulgaru”.

Precizează că  din căsătorie  au rezultat doi  copii care în prezent sunt majori iar  ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în  Satu Nou, com. Creţeşti, jud. Vaslui.

În anul 2003 pârâta a plecat la muncă în Portugalia  unde se  aflau şi băieţii părţilor. Pârâta a revenit după un an în ţară când a semnat un contract de întreţinere cu o mătuşă apoi a plecat  din nou în Portugalia.  De atunci părţile sunt despărţite în fapt.

Pentru aceste motive solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. 

Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa  apreciază că sunt lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei.

Declară dezbaterile închise, după deliberare dându-se prezenta hotărâre;

I N S T A N Ţ A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Huşi sub nr.646/244/2015, reclamantul C.N. a chemat în judecată pe pârâta C.M.C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să dispună:

- desfacerea căsătoriei părţilor, din culpa exclusivă a pârâtei;

- revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei de „Bulgaru”;

În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28.11.1974 şi din această relaţie au rezultat doi copii care acum sunt majori. După încheierea căsătoriei au locuit la Huşi până în anul 1976 după care au plecat la Piteşti, unde au avut serviciu până în anul 1987 când au revenit la Huşi. În anul1988 a plecat doar el la Cernavodă, angajat la Centrala Nucleară iar în 1990 a revenit la Huşi, după care în 1996 s-a pensionat. După ce s-au mutat la Satu Nou  mai întâi în casa mamei reclamantului, iar apoi la mătuşa sa – B. N. care i-a transmis proprietatea ei prin contractual de întreţinere.

În anul 2003 pârâta cu acordul reclamantului, a plecat la muncă în Portugalia unde se aflau şi copiii lor. În anul 2004 a revenit în ţară pentru a fi de faţă la încheierea contractului de întreţinere. După acest moment pârâta a dorit să plece din nou în Portugalia dar el nu am mai fost de acord pentru că nu putea rămâne singur să aibă grijă atât de mătuşa sa cât şi de mama. În ciuda opoziţiei reclamantului, pârâta a  a plecat şi de atunci, din 2004, sunt despărţiţi în fapt. Reclamantul a rămas singur să îngrijească cele două bătrâne care, în cele din urmă, au decedat la un interval de câteva zile una după cealaltă şi a trebuit să se ocupe de ambele înmormântări precum şi de pomenile ulterioare. De 11 ani nu mai are vreo informaţie despre pârâtă şi nici copiii nu ştiu de ea deoarece acum lucrează în  Luxemburg.

Reclamantul este în vârstă de 64 de ani şi nu mai poate să lase această situaţie să se perpetueze în perspectiva bătrâneţii. Pentru aceste motive consideră că relaţia de căsătorie este grav şl iremediabil vătămată şi trebuie desfăcută prin divorţ.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art.373 lit.b şi c), art.383 Cod civil.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu acte şi un martor. Cererea a fost legal timbrată cu o taxă de timbru în cuantum de 100 lei, conform art.15 lit.b)  din OUG nr.80/2013.

În cadrul procedurii prealabile pârâta deşi legal citată nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi exprima punctul de vedere.

Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Părţile s-au căsătorit la data de 28.11.1974, căsătoria lor fiind trecută în registrul stării civile din cadrul Primăriei mun. Huşi la nr.150 din data de 28.11.1974. Din convieţuirea celor doi soţi au rezultat doi copii, reclamantul susţinând că în prezent sunt majori. Ultimul domiciliu al părţilor a fost în com. Creţeşti, Satu Nou, jud. Vaslui.

Martora N. M. a arătat că părţile sunt despărţite în fapt din anul 2003 şi de atunci nu a mai reluat convieţuirea cu reclamantul care locuieşte singur. Cu toate că mama, respectiv mătuşa reclamantului le-au încheiat contracte de întreţinere, pârâta nu a venit pentru a le îngriji fiind plecată la muncă în străinătate. Nici la momentul la care cele două au decedat pârâta nu a venit pentru a-l ajuta pe reclamant să le înmormânteze.

Potrivit art.309 Cod civil (Legea nr. 287/2009) soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral. Ei au îndatorirea de a locui împreună. Această îndatorire este una din componentele esenţiale a relaţiilor personale dintre soţi.

Potrivit art.373 lit.c) din Codul civil „Divorţul poate avea loc la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;”

Iar art. 379 alin.2 din Codul civil prevede că: „În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.

Pentru a se pronunţa divorţul din culpă datorită separării în fapt a soţilor sunt necesare anumite condiţii, respectiv:

- soţii să nu mai locuiască împreună;

- durata separării în fapt a soţilor să fie de minim 2 ani anterior formulării cererii de divorţ, fără a interesa împrejurările în care a avut loc separarea faptică a soţilor;

- să existe voinţa soţilor de a pune capăt comunităţii de viaţă.

Acest tip de acţiune este oarecum atipic, având în vedere că soţul reclamant îşi asumă riscul pronunţării sentinţei din propria culpă, fiind vorba de o excepţie de la principiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

În cauză, din coroborarea probelor dosarului instanţa reţine că sunt îndeplinite toate cele trei condiţii de admisibilitate ale acţiunii formulate de reclamant.

Martora audiată a confirmat că cei doi soţi sunt despărţiţi în fapt din anul 2003, de mai bine de 12 ani. Reclamantul s-a îngrijit singur de mătuşa, conform contractului de întreţinere din anul 2004, cu toate că acesta s-a angajat împreună cu soţia sa, respectiv pârâta din cauză, să o îngrijească, să o înmormânteze şi să-i organizeze praznicele ulterioare.

O altă ilustrare a acestui aspect este dat de faptul că anterior plecării din ţară, pârâta şi-a stabilit domiciliul în Huşi (acolo unde a fost citată întrucât în baza de date a serviciului de evidenţa populaţiei) figura pe str. Gheorghe Bucur, nr.20.

Din răspunsul comunicat în urma cercetărilor de Poliţie mu. Huşi la data de 06.05.2015 rezultă că pârâta nu mai locuieşte la această adresă din anul 2000 şi nu s-a putut stabili o altă locaţie întrucât are buletinul expirat din 09.02.2012.

Pentru aceste motive, întrucât relaţiile dintre cei doi soţi sunt iremediabil vătămate, instanţa apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, astfel încât o va admite şi, în temeiul art.373 lit.c) Codul civil coroborat cu art. 934 Cod pr. civilă, va desface căsătoria din culpa reclamantului .

Cu privire la nume, instanţa reţine că :

Potrivit dispoziţiilor art.383 alin.3 din Codul civil, referitor la efectele divorţului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soţi, conform cărora „Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei”.

Aşadar, cât priveşte numele de familie pe care pârâta urmează să-l poarte după divorţ, instanţa va face aplicabilitatea prevederilor mai sus menţionate, prin urmare, aceasta va reveni la numele de familie dinaintea căsătoriei, cel de Bulgaru.

În baza art.453 NCPC, instanţa va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va admite acţiunea reclamantului C.N. în contradictoriu cu pârâtul C.M.C., conform dispozitivului sentinţei.

O copie de pe hotărâre va fi comunicată Primăriei mun. Huşi la data rămânerii definitive a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite acţiunea civilă intentată de reclamantul C.N. , domiciliat în sat Satu Nou, com. Creţeşti, jud. Vaslui, , în contradictoriu cu pârâta C.M.C., cu domiciliu necunoscut, citată prin publicitate.

Potrivit art.373 lit.c) Cod civil coroborat cu art. 934 Cod pr. civilă declară desfăcută prin divorţ căsătoria încheiată la data de 28.11.1974 şi trecută în registrul stării civile al Primăriei mun. Huşi, jud. Vaslui, la nr.150 din 28.11.1974, din culpa reclamantului.

Dispune revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei de : „BULGARU”.

Potrivit art.927 alin.4 Cod procedură civilă prezenta hotărâre se va comunica din oficiu la Serviciul Public Comunitar Local de evidenţă a Persoanelor (Serviciul de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria părţilor - respectiv din cadrul Primăriei mun. Huşi, jud. Vaslui) precum şi Registrului Naţional al Regimurilor matrimoniale.

Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare

Pronunţată în şedinţă publică azi, 03.06.2015.

Preşedinte, Grefier,

 I.C.A.  M.G.

Red. I.C.A.

Tehnored, I.C.A.

M.G.4 ex/02.07.2015

Domenii speta

Spete similare