Procedura insolvenţei. Calitate de creditor – calitate procesuală activă, interes.

DOMENIUL – Faliment.

Procedura insolvenţei. Calitate de creditor – calitate procesuală activă, interes.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentei, intimatele au invocat pierderea de către aceasta a calităţii de creditor în procedură, după momentul formulării cererii de recurs.

Este de necontestat că s-a pronunţat o sentinţă de judecătorul sindic, prin care, urmare a admiterii contestaţiei la tabel formulată de intimata în cauză B I SRL, recurenta R SARL a fost exclusă din tabelul creditorilor.

Prin urmare, ceea ce invocă intimatele privesc pierderea calităţii de creditor de către recurentă, dar acest lucru nu implică, în mod automat, şi pierderea calităţii procesuale active în prezentul recurs.

Calitatea de parte în proces este cea care acordă recurentei dreptul de a ataca hotărârea judecătorească pronunţată în contradictoriu cu aceasta.Pe cale de consecinţă, în aprecierea Curţii, excepţia nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Acelaşi temei a fost invocat de intimate şi în susţinerea excepţiei lipsei de interes.

Într-adevăr, pierderea definitivă a calităţii de creditor implică şi absenţa oricărui interes legitim în contestarea aspectelor ce ţin de cursul procedurii de insolvenţă.

În cauză însă, recurenta a formulat recurs împotriva hotărârii prin care judecătorul sindic a dispus excluderea sa din tabelul creditorilor, astfel că nu se poate reţine că ar fi pierdut, în mod definitiv, calitatea de creditor îndreptăţit să participe în procedură.

Prin urmare, interesul său în procedură, respectiv în prezenta cauză, subzistă, astfel că şi această excepţie urmează a fi respinsă.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 136R din 23.02.2015)

Prin încheierea din 18.11.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul 31005/3/2012 s-a luat act de dispoziţiile deciziei civile nr.1413 din 23.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost înlocuit practicianul în insolvenţă G G E SPRL, din calitatea de administrator judiciar al debitoarei SC R P M SRL, cu practicianul în insolvenţă CII B.F.D., încetarea atribuţiilor practicianului G G E SPRL în cadrul procedurii insolvenţei, desemnarea, în calitatea de administrator judiciar al debitoarei, pe CII B.F.D., care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că prin încheierea de cameră de consiliu din data de 11.09.2012 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a civilă pronunţată în dosarul nr. 31005/3/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în forma generală faţă de debitoarea SC R P M SRL, iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat G G E SPRL, cu atribuţiile prevăzute de art. 20 din legea insolvenţei.

Prin Serviciul registratură al secţiei, la data de 14.11.2014, creditorii B I LTD, SC B I SRL au depus la dosar decizia civilă nr.1413/R din 23.06.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă şi au solicitat instanţei să se dispună desemnarea practicianului în insolvenţă B.F.D., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC R P M SRL.

Prin decizia civilă nr. 1413/R din 23.06.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar G G E SPRL, fiind avute în vedere dispoziţiile art.11 lit. e şi art.22 alin.2 şi 3 din Legea nr.85/2006.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor legale arătate, instanţa a luat act de dispoziţiile deciziei civile nr.1413/R din 23.06.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă  şi a dispus înlocuirea practicianului în insolvenţă G G E SPRL cu practicianul CII B.F.D., având în vedere lista de oferte depuse la dosar şi solicitarea creditorilor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs R SARL, care a solicitat, în principal, casarea încheierii pronunţate la data de 18.11.2014 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a încheierii din 18.11.2014 ca fiind nelegală şi respingerea cererii de numire a practicianului în insolvenţă Cabinet Individual de Insolvenţă B.F.D. ca administrator judiciar şi confirmarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvenţă A.D. I I.P.U.R.L.

În motivarea recursului, recurenta a susţinut următoarele :

1. Prin Decizia civilă nr. 1413/R/2013 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a Civilă în dosarul nr. 31005/3/2012/a3 s-a admis cererea de înlocuire a administratorului judiciar G G E S.R.L.

Totodată, s-a reţinut că „Nu este în competenţa Curţii să se pronunţe asupra a două aspecte din cele două sesizate, respectiv desemnarea unui nou administrator judiciar".

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.

Înlocuirea administratorului, astfel cum rezultă din lege precum şi din Decizia civilă nr. 1413/R/2013, presupune în mod necesar două activităţi: revocarea administratorului aflat într-una din situaţiile ce atrag incidenţa art. 22 alin. (2) din lege, precum şi desemnarea unui nou practician în insolvenţă ca administrator judiciar.

Curtea de Apel s-a pronunţat asupra înlocuirii, ceea ce vizează aspectul privind încetarea atribuţiilor administratorului judiciar anterior.

Judecătorului sindic îi revine competenţa de desemnare a noului administrator, în virtutea dispoziţiilor art. 11 lit. e) din Legea nr. 85/2006.

În speţă, sarcina instanţei nu mai implică înlocuirea administratorului judiciar, ca activitate complexă, deoarece parte din aceasta a fost realizată de instanţă de control judiciar.

2. Sesizarea instanţei privind înlocuirea administratorului judiciar poate fi realizată de către: judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor.

Aşadar, legea conferă îndrituirea de a sesiza judecătorul sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar numai comitetului creditorilor, (exceptând cazul sesizării din oficiu.)

Creditorii, ca entităţi juridice distincte şi separate, în mod individual, nu au conferită de lege calitatea de a sesiza judecătorul sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar.

3. Potrivit art. 3 pct. 3 din lege, procedura insolvenţei reprezintă o procedură colectivă în care  creditorii  participă împreună  la  urmărirea  şi  recuperarea  creanţelor  lor, în modalităţile prevăzute de lege. Având în vedere caracterul colectiv, concursual şi egalitar al procedurii, legiuitorul a înţeles ca anumite acţiuni să se exercite individual de către creditori, iar altele să fie exercitate prin organele tar colective, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor. Atunci când urmează a fi adoptate măsuri care privesc interesul comun al creditorilor, adoptarea acestora trebuie să se realizeze în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege.

Aceasta este raţiunea pentru care legiuitorul, în cazul cererii de înlocuire a administratorului judiciar, a înţeles să confere calitate procesuală activă comitetului creditorilor şi nu creditorilor acţionând în mod individual. Dacă numirea administratorului judiciar s-a realizat ţinând cont de votul majoritar al creditorilor reuniţi în adunarea creditorilor, tot astfel, reprezentanţii creditorilor (comitetul creditorilor), sau, după caz, adunarea creditorilor va decide cu privire la o măsură care ar putea conduce la înlocuirea administratorului judiciar ca expresie a principiului simetriei actelor juridice.

Aşadar, art. 22 alin. (2) din lege prevede în mod clar care sunt entităţile abilitate să procedeze la iniţierea demersurilor pentru înlocuirea practicianului: judecătorul-sindic, din oficiu, sau comitetul creditorilor, după ce a fost adoptată o decizie în acest sens.

4. Examinând prevederile art. 11 din lege, ce reglementează atribuţiile judecătorului-sindic, observăm că acesta are competenţa de a desemna administratorul judiciar într-un singur caz: anume, cazul prevăzut la alin. (1) lit. a): desemnarea prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă, a administratorului judiciar provizoriu.

Nu există niciun alt caz ori situaţie în care desemnarea administratorului judiciar se face de către judecătorul sindic.

Chiar şi în cazul arătat, judecătorul sindic desemnează administratorul judiciar în mod provizoriu.

Este adevărat că, potrivit art. 11 lit. e) din lege judecătorul poate înlocui administratorul judiciar însă, aşa cum am arătat mai sus precum şi în considerarea terminologiei legiuitorului, „înlocuirea" nu are acelaşi conţinut juridic cu „desemnarea".

Trebuie să avem în vedere însă şi faptul că art. 11 lit. e) vorbeşte despre „numirea" administratorului judiciar, ceea ce se subscrie procedurii prevăzute de art. 19 alin. (1) - (2) relativ la deschiderea procedurii insolvenţei, în timp ce în speţă suntem în cazul „desemnării" unui administrator judiciar, ceea ce exclude incidenţa dispoziţiilor legale potrivit cărora competenţa ar reveni judecătorului sindic.

5. În raport de situaţia astfel creată, urmare a pronunţării Deciziei civile nr. 1413/R/2013 de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a Civilă, era necesar ca judecătorul sindic să desemneze un nou administrator.

Având în vedere atribuţiile adunării creditorilor, precum şi caracterul colectiv şi concursual al procedurii insolvenţei, singurul participant la procedură care poate, potrivit legii, să nominalizeze în vederea desemnării ca administrator judiciar a unui practician în insolvenţă este adunarea creditorilor.

În acest sens, R SARL a convocat adunarea creditorilor pentru data de 17.11.2014.

Legalitatea convocării, cvorumului şi majorităţii decizionale nu au fost contestate cu ocazia ţinerii şedinţei adunării creditorilor.

Adunarea creditorilor, cu majoritatea voturilor, a hotărât desemnarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvenţă A. D. I IPURL.

6. Nu există nicio prevedere legală potrivit căreia creditorul care a solicitat înlocuirea administratorului judiciar poate desemna (nominaliza) noul practician în insolvenţă.

Potrivit legii, este irelevant cine a solicitat judecătorului sindic înlocuirea administratorului judiciar, deoarece o atare calitate procesuală revine, potrivit legii, numai judecătorului sindic ori comitetului creditorilor.

7. Astfel cum rezultă din încheierea recurată din data de 18.11.2014, partea introductivă, la dosarul cauzei a fost depus procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 17.11.2014 prin care, cu majoritate de voturi, s-a decis desemnarea ca administrator  judiciar  a practicianului în insolvenţă  A.D. I IPURL.

Concomitent, s-a formulat o cerere din partea creditoarei B I S.R.L. de numire ca administrator judiciar a practicianului în insolvenţă CIl B.F.D.

Prin urmare, judecătorul sindic era investit cu două cereri de desemnare a administratorului judiciar : una fiind reprezentată de hotărârea adunării creditorilor, alta fiind reprezentată de o nominalizare formulată de una dintre creditoare.

8. Judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra solicitării privind numirea în calitate de administrator judiciar, conform celor hotărâte de adunarea creditorilor.

Mai mult, în cadrul dezbaterilor din şedinţa de judecată din data de 18.11.2014, reprezentantul convenţional al societăţii R S.A.R.L. a solicitat în mod expres confirmarea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvenţă A. D. I IPURL astfel cum s-a decis în cadrul Adunării creditorilor din data de 17.11.2014. Instanţa nu efectuat nicio menţiune cu privire la acest aspect nici în considerente şi nici în dispozitiv, instanţa de recurs neputând să se pronunţe cu privire la cenzurarea dispoziţiilor judecătorului sindic în privinţa acestui aspect în lipsa unei motivări, în acest sens, prin prezentul recurs solicităm în principal casarea încheierii pronunţate la data de 18.11.2014 şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca judecătorul sindic să se pronunţe cu privire la cererea R S.A.R.L. dedusă judecăţii.

9. Judecătorul sindic a desemnat ca administrator judiciar pe practicianul în inolvenţă CIl B.F.D.

Acesta şi-a motivat hotărârea astfel:

„Având în vedere lista de oferte depuse la dosar dar şi solicitarea creditorilor".

10. Hotărârea judecătorului sindic este nelegală deoarece:

Creditorii, ca entităţi juridice distincte, în mod individual, nu au conferit prin lege calitatea de a decide privind procedura insolvenţei, în special cu privire la desemnarea administratorului. Atunci când legiuitorul a vrut sa confere unui creditor posibilitatea de a decide în cadrul procedurii, a reglementat expres (în acest sens a se vedea art. 19 alin. 21 când legea conferă un astfel de atribut creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.)

A nesocotit hotărârea adunării creditorilor, astfel cum aceasta reiese din procesul verbal din data de 17.11.2014.

A ignorat prevederile legale referitoare la atribuţiile adunării creditorilor şi ale comitetului creditorilor, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege.

11. Practicianul desemnat în procedura insolvenţei în calitatea de administrator judiciar îndeplineşte un mandat special, încredinţat de judecătorul sindic. Administratorul judiciar este un organ care aplică procedura, fiind o prelungire a instanţei de judecată, în ce priveşte întocmirea de acte şi îndeplinirea de atribuţii în procedură şi, respectiv, supravegherea respectării legii de către ceilalţi participanţi la procedură. Desemnarea administratorului judiciar este o măsură în sfera interesului public şi care depăşeşte interesul privat, strict personal al debitorului ori al unuia din creditori.

Administratorul judiciar are obligaţia de a fi imparţial şi echidistant faţă de debitor dar şi faţă de creditori, în sensul că trebuie să aplice un tratament corect, obiectiv şi transparent atât cu privire la interesele debitoarei cât şi cu privire la interesele conflictuale şi concursuale ale creditorilor ce formează masa credală.

Hotărârea judecătorul sindic de desemnare în calitatea de administrator judiciar a unui practician în insolvenţă indicat de una din creditoare, dincolo de faptul că nu are un temei legal, este şi o măsură menită să afecteze imparţialitatea procedurii. Dimpotrivă, practicianul în insolvenţă luat prin hotărârea adunării creditorilor poate satisface exigenţele de imparţialitate şi neechidistanţă, fiind singura măsură legală ce se impune a fi luată în cauză.

Intimatele B I S.R.L. şi B I Ltd au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, în principal, ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a R SARL, precum şi a excepţiei lipsei de interes a R SARL în cadrul acestui proces, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei R SARL la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat următoarele :

În ce priveşte lipsa calităţii procesuale active a R SARL

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 7 şi 8 din Legea nr. 85/2006, creditorii şi creditorii îndreptăţiţi să participe în procedura insolvenţei sunt persoanele care deţin o creanţă împotriva debitorului şi care au solicitat înscrierea sau fost înscrişi în tabelul de creanţe.

Aşadar, calitatea procesuală activă de a ataca o hotărâre a judecătorului-sindic, hotărâre pronunţată în cadrul procedurii insolvenţei, aparţine exclusiv participanţilor la procedura insolvenţei, respectiv creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe.

Or,  R SARL NU este creditor al  debitoarei  insolvente  R  P M SRL, astfel cum rezultă din Sentinţa civilă nr. 339 din 13.01.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 43735/3/2012* [ANEXA 1] şi NU este înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor [ANEXA 2].

Având în vedere că R SARL nu este creditor în procedură, această societate  nu  are  calitatea de persoană îndreptăţită să participe  la procedura insolvenţei şi deci nu are  calitate procesuală activă pentru a formula recurs împotriva soluţiilor judecătorului-sindic.

Referitor la lipsa de interes a R SARL în formularea recursului

R SARL a atacat hotărârea judecătorului-sindic din 18.11.2014, deoarece prin aceasta a fost numit în funcţia de administrator judiciar al debitoarei R P M SARL, practicianul în insolvenţă CIl B.F.D., numire cu care R nu a fost de acord.

Cu toate acestea, având în vedere că, aşa cum am arătat la punctul I, R SARL nu mai are în prezent calitatea de persoană îndreptăţită să participe la procedura insolvenţei, numirea practicianului în insolvenţă CIl B.F.D. în funcţia de administrator judiciar nici nu dăunează şi nici nu profită recurentei din prezenta cauză.

De altfel, întrucât R nu are dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea patrimoniului debitoarei insolvente, aceasta nu justifică de plano interes pentru a formula orice cereri în cadrul procedurii insolvenţei.

Interesul trebuie să fie născut şi actual, acesta trebuind să se verifice pe tot parcursul unui litigiu. Or, pierderea în orice moment al interesului procesual şi substanţial (cum este cazul în prezenta cauză), atrage întotdeauna respingerii cererii formulate de persoana a cărui interes nu mai există sau nu mai este actual.

Pe cale de consecinţă, în cauză nu prezintă relevanţă că R SARL era creditor în procedura insolvenţei la data pronunţării hotărârii recurate, întrucât ulterior acestui moment şi-a pierdut această calitate.

De altfel, R şi-a pierdut interesul în procedură la data de 13.01.2015 (data pronunţării Sentinţei civile nr. 339), iar recursul ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrat la data de 26.01.2015, adică ulterior pierderii calităţii de creditor.

Hotărârea recurată este legală şi temeinică

Din argumentarea recursului R rezultă cu claritate că nemulţumirile acesteia nu ţin de o presupusă nelegalitate a numirii, în calitate de administrator judiciar, a CIl B.F.D., ci de faptul că instanţa nu a numit în această funcţie pe A. D. I IPURL. practician în insolvenţă preferat de R.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 85/2006, numai judecătorul sindic îl poate înlocui pe administratorul judiciar pentru "motive temeinice".

Ulterior datei de 23.06.2014, când Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul nostru şi a dispus înlocuirea fostului administrator judiciar, R SARL a încercat prin orice mijloace, contrar dispoziţiei din art. 22, să numească practicianul preferat, erijându-şi atribuţii pe care nu le deţine.

Astfel, R SARL a procedat la:

(i) 24.06.2014 – numirea unui alt administrator judiciar, ca şi creditor cu peste 50% din creanţe – decizie de numire respinsă irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti la data 03.11.2014 prin Decizia nr. 1841, pronunţată în dosarul nr. 22293/3/2014 [ANEXA3 - extras de pe portalul instanţelor de judecată privind Decizia nr. 1841/03.11.2014]

(ii) 07.10.2014 – numirea, în calitate de administrator judiciar, a practicianului în insolventă A. D. I – decizie respinsă irevocabil de Tribunalul Bucureşti prin Sentinţa nr. 10217, din 02.12.2014, în dosarul nr. 38179/3/2014.

(iii) Convocarea Adunării Generale a Creditorilor la data de 17.11.2014 şi votul în favoarea numirii practicianului în insolventă A. D. I – decizie respinsa irevocabil de Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa nr. 10205, din 14.01.2015, în dosarul nr. 39984/3/2014 .

Deşi după cum reiese din cele de mai sus, toate demersurile R SARL de numire a administratorului judiciar preferat au eşuat şi au fost respinse prin hotărâri irevocabile, aceasta încearcă prin intermediul prezentului recurs să pună din nou în discuţie numire lui A. D. I, şi să conteste legitimitatea numirii lui CIl B.D.

Faţă de aceste aspecte, argumentele R referitoare la desemnarea practicianului în insolventă A. D. I IPURL, prin intermediul hotărârii Adunării Creditorilor din 17.11.2014, trebuie înlăturate de instanţa de recurs ca fiind rămase fără conţinut, având în vedere desfiinţarea definitivă a acestei hotărâri a Adunării.

Prin hotărâre intermediară nr. 3905/08.04.2014, judecătorul-sindic a respins în prima fază ca neîntemeiată cererea privind înlocuirea practicianului în insolvenţă.

Împotriva acestei soluţii, recurenta a formulat recurs, cauza fiind soluţionată irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1413 din 23.06.2014, pronunţată în dosarul nr. 31005/3/2012/33.

Curtea de Apel Bucureşti a admis în integralitate recursul, deci inclusiv capătul de cerere privind înlocuirea G G E SPRL cu CIl B.F.D.: "Admite recursul. Modifică, în tot, sentinţa recurată, în sensul că admite cererea formulată de creditoarea B I SRL şi dispune înlocuirea administratorului judiciar G G E SPRL. Irevocabilă".

Considerentele Curţii de Apel : cererea  de înlocuire a  administratorului  judiciar a fost formulată de recurentă, prin aceeaşi cerere, recurenta a nominalizat ca înlocuitor al G G E SPRL pe CIl B.F.D., niciun alt creditor participant la procedura insolvenţei nu a formulat o propunere alternativă.

Curtea de Apel Bucureşti a modificat Sentinţa recurată în sensul admiterii în integralitate a cererii sale, este evident că instanţa de recurs a dispus înlocuirea G G E SPRL cu CIl B.F.D. şi a dispus transmiterea dosarului înapoi la judecătorul sindic pentru luarea efectivă a măsurii de numire a noului administrator.

Aceasta deoarece, similar cu situaţia deschiderii procedurii insolvenţei, admiţând o cale de atac, instanţa de recurs nu este competentă să numească efectiv pe administratorul judiciar, ci poate numai să ordone judecătorului-sindic să facă numirea, având în vedere că, potrivit art. 11 lit. c), d) şi e) din Legea nr. 85/2006, acesta din urmă este singurul competent să pronunţe hotărârea de învestire a administratorului judiciar.

Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor R, judecătorul-sindic nu avea dreptul să nesocotească hotărârea Curţii de Apel şi să numească un alt administrator judiciar decât cel stabilit în recurs, în special neputând fi numit administratorul judiciar indicat de R, deoarece aşa cum am arătat toate deciziile R şi Adunarea Generală a Creditorilor din 17.11.2014 fuseseră anulate irevocabil.

De altfel, R scoate din context dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, într-o încercare de a frauda legea şi de a impune în mod nelegal un alt administrator judiciar decât cel cu care fostul administrator a fost înlocuit de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv B.F.D.

Este adevărat că acest text conferă comitetului creditorilor de a solicita înlocuirea administratorului judiciar însă, tocmai pentru a preveni abuzuri de drept precum cele săvârşite în prezenta cauză de către R, deciziile comitetului creditorilor şi ale adunării creditorilor pot fi contestate de creditorii interesaţi, spre a fi supuse cenzurii instanţei de judecată.

Or, după ce recurentele au urmat procedura prevăzută de art. 22 (fiind unicul creditor la acel moment) si instanţa a dispus înlocuirea fostului administrator judiciar cu CIl B.F.D.

Susţinerile R SARL în sensul că decizia Curţi de Apel Bucureşti ar fi putut fi infirmată printr-o decizie a Comitetului creditorilor de numire a altui administrator judiciar (susţinere care, în niciun caz nu îşi găseşte acoperire nici în litera şi nici în spiritul art. 22 din Legea nr. 85/2006), relevă o dată în plus intenţia acesteia de a frauda legea pentru a tergiversa procedura.

De altfel, demersul făcut de R SARL în acest recurs este unul cât se poate de reprobabil, având în vedere că urmăreşte invalidarea numirii administratorului judiciar CIl B.D., care în mai puţin de 3 luni de la numire, a realizat vânzarea terenului deţinut de debitoarea, astfel cum impunea hotărârea Curţii de Apel Bucureşti nr. 403/R/2014 (Raport de activitate menţionând vânzarea terenului), iar acum s-a trecut la falimentul debitoarei (Anexa 8 - extras de pe portalul instanţelor de judecată privind hotărârea nr. 1347/10.02.2015).

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele :

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentei, intimatele au invocat pierderea de către aceasta a calităţii de creditor în procedură, după momentul formulării cererii de recurs.

Este de necontestat că s-a pronunţat o sentinţă de judecătorul sindic, prin care, urmare a admiterii contestaţiei la tabel formulată de intimata în cauză B I SRL, recurenta R SARL a fost exclusă din tabelul creditorilor.

Prin urmare, ceea ce invocă intimatele privesc pierderea calităţii de creditor de către recurentă, dar acest lucru nu implică, în mod automat, şi pierderea calităţii procesuale active în prezentul recurs.

Calitatea de parte în proces este cea care acordă recurentei dreptul de a ataca hotărârea judecătorească pronunţată în contradictoriu cu aceasta.

Pe cale de consecinţă, în aprecierea Curţii, excepţia nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Acelaşi temei a fost invocat de intimate şi în susţinerea excepţiei lipsei de interes.

Într-adevăr, pierderea definitivă a calităţii de creditor implică şi absenţa oricărui interes legitim în contestarea aspectelor ce ţin de cursul procedurii de insolvenţă.

În cauză însă, recurenta a formulat recurs împotriva hotărârii prin care judecătorul sindic a dispus excluderea sa din tabelul creditorilor, astfel că nu se poate reţine că ar fi pierdut, în mod definitiv, calitatea de creditor îndreptăţit să participe în procedură.

Prin urmare, interesul său în procedură, respectiv în prezenta cauză, subzistă, astfel că şi această excepţie urmează a fi respinsă.

Pe fondul recursului, Curtea constată că prin motivele de recurs se  critică aspecte reţinute în mod irevocabil prin Decizia nr. 1413/R/2013 a Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, prin această decizie, urmare a admiterii recursului formulat de B I SRL, în temeiul art. 22 alin. 2 din legea 85/2006, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar G G E SRL, stabilindu-se în sarcina judecătorului sindic desemnarea practicianului în insolvenţă.

Aşadar, Curtea nu a stabilit ea înseşi persoana administratorului judiciar, prezentând în considerentele deciziei aspectele pentru care a procedat astfel.

Prin urmare, ţinând seama de dispoziţiile art. 11 lit. e din lege, singurul care avea competenţa desemnării administratorului judiciar era judecătorul sindic.

Or, tocmai aceste aspecte sunt contestate de recurentă prin cererea de recurs.

Decizia menţionată mai sus se bucură de putere de lucru judecat în prezenta cauză, aceasta fiind irevocabilă în temeiul legii.

Manifestarea procesuală în care intervine puterea de lucru judecat în cauză este aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C. civ.).

Prezumţia absolută a puterii de lucru judecat produce un efect pozitiv, respectiv dovedeşte modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, el impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea nu poate reţine altceva decât s-a stabilit, în mod irevocabil, prin respectiv decizie.

Din observarea celor dispuse de judecătorul sindic, Curtea reţine că acesta a desemnat administratorul judiciar în persoana practicianului în insolvenţă CII B.F.D.

Pentru această desemnare, judecătorul sindic a menţionat că a avut în vedere lista de oferte depuse la dosar.

Faptul că recurenta nu este de acord cu persoana administratorului judiciar nu constituie un motiv de casare sau de modificare a hotărârii, în sensul schimbării acestuia.

Pe de altă parte, alegerea unui practician în insolvenţă care să fie agreat de toate părţile este greu de realizat în speţa de faţă, căci atât intimatele, cât şi recurenta doresc un anumit administrator judiciar.

În situaţia de faţă, doar judecătorul sindic era în drept să facă această numire.

Or, acesta a respectat decizia Curţii de Apel, în sensul că, în conformitate cu art. 22 alin. 2 şi art. 11 lit. e din lege, a efectuat desemnarea efectivă a administratorului judiciar.

Pe de altă parte, încuviinţarea solicitării recurentei de a stabili persoana administratorului judiciar nu poate duce decât la tergiversarea procedurii de insolvenţă, constatare pe care Curtea deja a făcut-o atunci când a dispus înlocuirea practicianului G G E SPRL:

Pentru toate considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimate în această fază procesuală, Curtea a reţinut incidenţa art. 274 alin. 1 C.proc.civ., respectiv că prin respingerea recursului, recurenta este cea în culpă procesuală, astfel că a încuviinţat cererea intimatelor, şi a obligat recurenta să plătească fiecăreia, cu acest titlu, sumele dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv 4259,29 lei – intimatei B I Ltd, iar 4721,29 lei – intimatei B I SRL.

Domenii speta

Spete similare