Acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Posibilitatea retragerii în faţa instanţei de către inculpat a consimţământului valabil exprimat în faţa procurorului

Art. 484 şi urm. C. pr. pen.

Instanţa, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480-482 C. pr. pen., pronunţă o soluţie de admitere a acordului, potrivit art. 485 alin. 1 C. pr. pen., consimţământul valabil exprimat de inculpat în faţa procurorului la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei având un caracter irevocabil, câtă vreme acesta nu este afectat de vreun viciu de consimţământ.

Asupra căii de atac de faţă,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 10707/320/2014/9 martie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-Mureş a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 131/20 februarie 2015 pronunţate de Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. 10707/320/2014.

În motivarea apelului, procurorul contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-Mureş, prin care s-a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cauză la data de 6 august 2014 între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş şi inculpatul F. V. B., susţinându-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-482 C. pr. pen., pentru admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare în sensul celor reţinute în acest acord.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 10707/320/2014 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale avocatului inculpatului, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, s-au reţinut următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. 131/20 februarie 2015, Judecătoria Tg.-Mureş:

-în baza art. 485 alin. (1) lit.b Cod procedură penală, a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între Parchetul de pe lângă Cutea de Apel Târgu Mureş şi inculpatul F. V. B., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelãciune, prev. şi ped. de disp. art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 şi art 5 Cod penal, ce face obiectul cauzei penale nr. 261/P/2014 şi a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. 3 Cod procedurã penalã.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că la termenul de judecatã din data de 17 februarie 2015, inculpatul F. V. B., fiind prezent în stare de deţinere în altã cauzã, a confirmat cã a semnat personal acordul de recunoaştere a vinovãţiei, în prezenta unui apãrãtor, dar cã nu doreşte sã şi-l însuşeascã, pentru cã nu a înţeles exact despre ce este vorba şi a crezut cã se mai poate împãca cu persoana vãtãmatã în instanţã. De asemenea, a arãtat cã renunţã la cererea de conexare a prezentei cauze la cauza penalã având obiect similar, înregistratã pe rolul Judecãtoriei Cãlãraşi.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat cã nu poate consfinţi printr-o hotãrâre judecãtorescã un acord de recunoaştere încheiat între procuror şi inculpat, câtã vreme cel din urmã nu îşi exprimã consimţãmântul în acest sens şi în faţa instanţei, invocând un viciu de consimţãmânt, respectiv eroarea cu privire la posibilitatea de a interveni împãcarea cu persoana vãtãmatã. 

Având în vedere cã procedura prev. de art. 478 şi urm. Cod procedurã penalã este nou introdusã în sistemul procesual penal românesc, doctrina recentã promoveazã opinia potrivit cãreia inculpatul îşi poate retrage consimţãmântul exprimat în faza de urmãrire penalã pentru încheierea unui acord de recunoaştere a vinovãţiei. Cum inculpatul trebuie sã îşi manifeste inclusiv în faţa instanţei voinţa de a încheia acordul de recunoaştere a vinovãţiei, se poate concluziona cã acesta este momentul pânã la care inculpatul poate reveni asupra manifestãrii sale de voinţã exprimatã în faţa procurorului.

De altfel, necesitatea confirmãrii de cãtre inculpat a încheierii acordului de recunoaştere a vinovãţiei şi în faţa unei instanţe este o garanţie a respectãrii dreptului acestuia la un proces echitabil, sub toate aspectele sale, drept consfinţit de art. 6 din Conveţia E.D.O.

Pe de altã parte, judecãtorul nu poate ratifica prin hotãrâre acordul de voinţã al celor douã pãrţi implicate, în condiţiile în care este contestat modul valabil de exprimare al acestuia, astfel cum se întâmplã în cazul de faţã. Iar datoritã specificului acestei proceduri, a apreciat cã nu se pot administra probe pentru a dovedi temeinicia susţinerilor inculpatului, în sensul cã s-a aflat sau nu în eroare în momentul în care a semnat acordul de recunoaştere a vinovãţiei.

3. Considerentele instanţei de apel. S-a constatat că, potrivit art. 485 alin. 1 lit. b C. pr. pen., instanţa de judecată poate să respingă acordul de recunoaştere a vinovăţiei în două ipoteze:

-dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-482 C. pr. pen. cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului. Cercetarea îndeplinirii acestor condiţii implică inevitabil şi verificarea ab initio din partea instanţei a existenţei vreunui viciu de consimţământ în privinţa inculpatului la momentul încheierii acordului. În acest context, în acord cu judecătoria, a subliniat că obligaţia ascultării inculpatului în prim grad în procedura prevăzută de art. 484 C. pr. pen. nu este una pur formală şi lipsită de orice finalitate, ci are rolul de a garanta echitatea procedurilor şi de a da posibilitatea instanţei să analizeze în mod complet dacă manifestarea de voinţă a inculpatului a fost sau nu afectată de eroare, dol, violenţă sau leziune. Dacă, însă, manifestarea de voinţă a inculpatului a fost una valabil exprimată la data încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi sunt îndeplinite şi celelalte condiţii, instanţa nu poate să respingă acordul pentru simplul motiv că inculpatul s-a răzgândit după semnarea acordului şi l-a denunţat unilateral. A admite caracterul retractabil al consimţământului inculpatului care a încheiat cu procurorul un acord valabil de recunoaştere a vinovăţiei ar însemna să se accepte întârzieri nejustificate în soluţionarea a pricinilor şi prin aceasta  ineficienţa unei proceduri legale menite să scurteze durata proceselor, ceea ce vine în contradicţie cu termenul rezonabil de soluţionare a cauzelor.

-dacă instanţa apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

În prezenta cauză, niciuna dintre cele două ipoteze nu este incidentă. Astfel:

a) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei s-a încheiat pentru o infracţiune de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C. pen., săvârşită în condiţiile recidivei postexecutorii, prev. de art. 41 alin. 1 cu referire la art. 43 alin. 5 C. pen., pedeapsa prevăzută în textul de incriminare fiind sub 7 ani închisoare;

b) Din declaraţiile inculpatului, ale părţii civile, , depoziţia martorului S. G. şi extrasul de cont din data de 8 aprilie 2013 eliberat de Banca Comercială Română S.A. rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală există, a fost săvârşită de inculpatul F. V. B. şi constituie infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C. pen. cu reţinerea art. 41 alin. 1, art. 43 alin. 5 şi art. 5 C. pen.

Astfel, din probele indicate mai sus rezultă că inculpatul F. V. B., anterior datei de 26 ianuarie 2013, a postat pe site-ul Mercador.ro un anunţ cu privire la vânzarea unui telefon mobil marca iPhone 4 S, cu carcasă de culoare albă, la un preţ de 1.300 lei. La data de 26 ianuarie 2014, partea civilă V. A. L., fiind interesată de achiziţionarea telefonului, a apelat numărul de telefon indicat în anunţ, respectiv xxx, utilizat de inculpat, însă acesta nu i-a răspuns. În cursul aceleiaşi zile, partea civilă a fost contactată de inculpat de pe acelaşi număr de telefon. Cu acest prilej, a menţionat că este plecat din ţară şi i-a cerut părţii civile să revină cu un alt telefon în data de 27 sau 28 ianuarie 2013. La data de 28 ianuarie 2013, conform înţelegerii, parcea civilă a apelat iarăşi acelaşi număr de telefon, a discutat cu inculpatul care i-a oferit detalii în legătură cu modelul de telefon dorit. Totodată, inculpatul i-a comunicat părţii civile numărul de cont în care să depună banii –xxx, cont deschis la BCR pe numele inculpatului, angajându-se să trimită părţii civile bunul comandat, prin intermediul unei firme de curierat –Curier Expres din Baia Mare. Potrivit înţelegerii şi având încredere că inculpatul îi va trimite produsul comandat, partea civilă i-a cerut martorului S. G. să se deplaseze la bancă şi să depună banii în contul IBAN indicat de inculpat. După depunerea banilor în cont, partea civilă l-a contactat pe inculpat, anunţându-l despre acest fapt. În cursul aceleiaşi zile, inculpatul a retras din cont cei 1.300 lei de la ATM 3â631 Otopeni, iar bunul nu l-a mai livrat părţii civile. Prin activitatea sa, inculpatul a indus-o în eroare pe d-na V. A. L. prezentându-i acesteia ca adevărată o faptă mincinoasă –împrejurarea că va trimite bunul comandat, după primirea preţului de 1.300 lei. Inculpatul a acţionat cu scopul obţinerii pentru sine a unui folos patrimonial injust, folos pe care l-a şi obţinut şi a constat în însuşirea sumei de 1.300 lei virată în cont, fără ca telefonul comandat de partea civilă să fie trimis acesteia.

În drept, activitatea inculpatului F. V. B. de a induce în eroare pe partea civilă V. A. L., determinând-o să depună în contul acestuia suma de 1.300 lei, sub pretextul că îi va trimite printr-o firmă de curierat telefonul mobil comandat, fapt care nu s-a mai întâmplat, întruneşte conţinutul infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 224 alin. 1 C. pen.

Infracţiunea a fost săvârşită de către inculpat în stare de recidivã postexecutorie, raportat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicatã acestuia prin sentinţa penală nr. 522/2007 a Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti, pedeapsã din executarea cãreia inculpatul s-a liberat la data de 14.09.2009, cu un rest de pedeapsã de 528 zile.

c) La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, inculpatul a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu, iar manifestarea de voinţă a inculpatului a fost exprimată în cunoştinţă de cauză şi nu a fost afectată de vreun viciu de consimţământ. Împrejurarea invocată de inculpat şi reţinută de prima instanţă, potrivit căreia inculpatul ar fi fost în necunoştinţă de cauză la exprimarea consimţământului în faţa procurorului, neştiind şi nefiind informat asupra posibilităţii pe care o avea, de a se împăca cu partea civilă, nu îndeplineşte cerinţele erorii ca viciu de consimţământ. Odată cu aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, apoi a calităţii de inculpat, în 4 august 2014 d-l F. V. B. a fost informat în mod complet şi în prezenţa unui avocat asupra cauzei şi naturii acuzaţiei. Cu acest prilej, el a luat cunoştinţă de încadrarea juridică dată faptei, ştiind astfel că a fost reţinută ca fiind mai favorabilă noua lege penală care prevede că împăcarea în cazul infracţiunii de înşelăciune înlătură răspunderea penală. Textul art. 244 alin. 3 C. pen. este unul accesibil şi previzibil, astfel încât inculpatul nu poate să opună că la data încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu a cunoscut conţinutul acestui text, cu atât mai mult cu cât pe durata urmăririi penale inculpatul a fost asistat de către un avocat, beneficiind astfel de sprijinul în înţelegerea legii din partea unui profesionist al dreptului.

d) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în formă scrisă;

e) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cauză are conţinutul prevăzut de art. 482 C. pr. pen.

f) În raport cu criterii prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa de un an închisoare stabilită în sarcina inculpatului reflectă gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea autorului său, este proporţională şi aptă să răspundă în mod complet şi eficient nevoilor reinserţiei sociale şi prevenţiei generale. Totodată, natura şi gravitatea infracţiunii, natura pedepsei principale aplicate inculpatului, precum şi persoana acestuia care nu se află la prima confruntare cu legea penală deţinând în antecedenţă şi alte condamnări pentru infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, toate acestea îl fac pe d-l F. V. B. nedemn de  exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen.: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, atât ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de doi ani calculată potrivit art. 68 alin. 1 lit. C C. pen., cât şi ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 5 C. pen.

În lumina considerentelor expuse, apelul procurorului îndreptat împotriva sentinţei penale nr. 131/20 februarie 2015 a Judecătoriei Tg.-Mureş, urmând ca, în temeiul art. 488 alin. 4 lit. c C. pr. pen.,  să fie admis ca atare, cu consecinţa desfiinţării hotărârii atacate şi rejudecării cauzei în al doilea grad.

În rejudecare, în baza art. 485 alin. 1 lit. a C. pr. pen., a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 6 august 2014 între Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş şi inculpatul F. V. B., în dosarul nr. 261/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş.

În temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 C. pr. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului F. V. B. la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C. pen., cu reţinerea art. 41 alin. 1 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi aplicarea art. 43 alin. 5 C. pen., în dauna părţii civile V. A. L..

În baza art. 67 alin. 1 C. pen., ca pedeapsă complementară, inculpatului îi va fi interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen.: de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. 1 C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pr. pen., ca pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen.

În baza art. 486 alin. 2 C. pr. pen., acţiunea civilă promovată de partea civilă V. A. L. a fost lăsată nesoluţionată.

Potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. pen., pentru culpa sa procesuală izvorând din culpa infracţională, inculpatul a fost obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad, în cuantum de 150 de lei care acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care au fost efectuate actele procesuale şi procedurale necesare soluţionării cauzei.

Onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad, în sume de 200 lei şi 100 lei, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluţia principală adusă apelului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în al doilea grad.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în apel, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare