Cheltuieli deductibile

Dosar nr. 1251/89/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 490/C.A./2012

Şedinţa publică de la 14 Mai 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

--------

Pe rol pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe

reclamant SC D SRL, şi pe pârât DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VASLUI, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 1251/89/2011 reclamanta  SC D SRL a  formulat  plângere împotriva Deciziei nr. /13.04.2011, emisa de Direcţia Generala a Finanţelor Publice Vaslui, in solutionarea contestaţiei administrativ-fiscale impotriva Deciziei de impunere nr. /28.02.2011.

…………………………………………………………………………..

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin decizia nr. din 13 04 2011 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui  a fost respinsă ca neîntemeiată contestatia formulată de reclamanta SC D SRL împotriva deciziei de impunere nr. din 28 02 2011 emisă de aceeaşi pârâtă; prin această decizie de impunere au fost stabilite obligaţii fiscale  în sumă totală de 14.913 lei, reprezentând: taxa pe valoarea adăugata, in suma de 7.484 lei, majorări de intarziere aferente TVA, in suma de 5.752 lei , impozit pe profit in suma de 887 lei si majorări de intarziere aferente impozitului pe profit in suma de 790 lei,

Organele de control  au calculat aceste obligaţii fiscale  pentru motivul că  au considerat ca  fiind nedeductibile  următoarele cheltuieli: 28 484 lei cheltuieli privind energia electrică, şi suma de 12 985 lei, reprezentând cheltuieli privind scăderea din gestiune a bunurilor  degradate.

Prin contestatia administrativă si prin prezenta actiune se  contestă reţinerea pârâtei ca fiind nedeductibilă cheltuiala cu energie electrică  în cuantum de 28 484 lei, aspect care va fi analizat in prezenta sentintă.

Din raportul de inspectie fiscală si din decizia pronunţată în contestaţia administrativă rezultă că  pârâta a retinut că reclamanta, care realizează venituri în principal din activitate de închiriere şi subînchiriere bunuri imobiliare, a recuperat prin refacturare doar 53,77% din consumul de energie de la chiriasi.

Organele de inspectie fiscală au stabilit estimativ  o cheltuială  cu  energia electrică  necesară bunei desfăşurări a activităţii administrative proprii în proporţie de 20%, diferenţa de 28.484  lei considerând-o ca nedeductibilă.

Diferenţa in suma de 28.484 lei (14.859 lei in anul 2008 + 11.005 lei in anul 2009. + 2.620 lei in anul 2010) reprezintă cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit si implicit a fost  exclusă de la deducere taxa pe valoarea adăugata, in baza art. 145 alin.2 lit. (a) Cod fiscal.

În mod gresit pârâta nu a considerat ca fiind deductibilă întreaga cheltuiala cu energie electrică, inclusiv cu  suma de 28484 lei.

Din decizia nr. 13 04 2011  rezultă că  temeiul in drept avut in vedere de pârâtă a fost art. 21 alin 1 din Codul  fiscal care prevede:

„(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.”

Pârâta consideră că reclamanta ar fi trebuit să recupereze această cheltuială cu energia de la chiriasi, prin refacturare sau  prin preţul chiriei.

Din continutul art. 21 alin 1 Codul fiscal rezultă că  sunt deductibile cheltuielile  realizate in scopul de realizării de venituri, fără a limita cheltuielile în functie de volumul veniturilor. Acest aspect rezultă din coroborarea cu art. 26 din Codul fiscal  care reglementează pierderile fiscale ce se recuperează  din profiturile realizate in următorii 5 ani fiscali.

In cauză nu este aplicabil  art. 21 alin. 2 din Codul fiscal care enumeră limitativ alte cheltuieli care sunt considerate deductibile, in afară de cele din norma generală din art. 21 alin 1 Codul fiscal. Coroborând art. 21 alin 1 cu art. 21 alin 3 din Codul fiscal, care reglementează cheltuielile care sunt deductibile limitat si cu  alin. 4 din acelasi art. care prevede limitativ  care cheltuieli nu sunt deductibile  rezultă că aceste cheltuieli cu energia electrică sunt deductibile în temeiul  regulii generale din  art. 21 alin 1 din Codul fiscal.

Din continutul art.  21  din codul fiscal coroborat cu art. 23 din Normele metodologice (care enumeră printre cheltuieli  si pierderile tehnologice) rezultă că, pentru a fi considerată deductibilă, nu este necesar ca acea cheltuială să producă si venit, aspect relevat şi în expertiza contabilă.

In cauză s-a probat de reclamanta că aceasta trebuie să asigure  paza si iluminatul  complexului unde sunt inchiriate spatii comerciale( potrivit contractului de inchiriere depus filele 89-90 şi adresei IPJ care atestă faptul că iluminarea de un singur bec este insuficientă).

În consecintă reclamanta in afară de consumul cu energia pentru  propriul sediu al societătii, trebuie să asigure iluminatul spatiului comun imobilelor inchiriate.

Invocarea de către pârâtă a art. 11 alin. 1 din Codul fiscal in limitarea cheltuielilor  este greşită.

Art. 11 alin 1 din Codul fiscal prevede: „ La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei.”

Din acest articol rezultă că organul fiscal are  dreptul de a califica o tranzactie pentru a reflecta continutul economic al acesteia.

Intreaga tranzactie poate fi calificată de organul fiscal, nu numai partial, astfel cum sustine si expertul contabil.

Mai mult acest articol prevede posibilitatea organului fiscal de a aprecia corect o operatiune economică; in cauză operatiunea economică este foarte clară- vânzare cumpărare,  energia electrică a fost consumată si achitată către furnizorul de electricitate si nu există vreun dubiu de fraudă.

Stabilirea de către organul fiscal a  procentului de 20% din energie ca fiind aferent activitătii proprii reclamantei este aleatorie, fără temei in drept si argumente ordin obiectiv.

În cauză s-a probat că reclamanta realizează cheltuieli proprii cu energia electrică, că aceasta a plătit aceste cheltuieli către furnizor.

Din expertiza contabilă rezultă că organele fiscale au inclus in veniturile societătii veniturile obtinute în baza contractelor de inchiriere incheiate cu alte societăti. In consecintă si cheltuielile care au fost realizate de reclamantă (inclusiv cu energia electrică)  pentru realizarea acestor venituri trebuie considerate deductibile in temeiul art. 21 alin 1 din Codul fiscal.

In consecintă  se va admite actiunea si se va anula  in parte decizia de impunere nr.  din 28 02 2011  cu privire la obligatii fiscale (  -695 lei reprezentând  impozit pe profit, 443 lei  reprezentând dobândă  si 97 lei penalităti; -5412 lei reprezentând TVA, 3347 lei reprezentând dobândă si 812 lei reprezentând penalităti ) care au  fost stabilite de expert ca fiind aferente cheltuieli de 28 484 lei, care este de asemenea deductibilă fiscal.

In temeiul art. 274 CPC  pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, onorariu apărător, taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestatia  formulată de reclamanta SC D SRL, in contradictoriu cu Directia Generală a Finantelor Publice Vaslui.

Anulează decizia nr. 13 04 2011  si  in consecintă:

Anulează in parte decizia de impunere nr. din 28 02 2011  cu privire la următoarele obligatii fiscale:

-695 lei reprezentând  impozit pe profit, 443 lei  reprezentând dobândă  si 97 lei penalităti

-5412 lei reprezentând TVA, 3347 lei reprezentând dobândă si 812 lei reprezentând penalităti

Menţine decizia de impunere  pentru următoarele obligatii fiscale:

-192 lei reprezentând impozit pe profit, 221 lei dobândă si 29 lei penalităti

-2073 lei reprezentând impozit pe profit, 1282 lei dobândă si 311 lei penalităti.

Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată in cuantum de 2492,3  lei.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în sedintă publică azi, 14 05 2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare