Instanţa competentă să soluţioneze întregul dosar în caz de casare şi trimitere spre rejudecare după strămutarea cauzei.

Decizie 493 din 17.09.2015


Domeniul: Litigii cu profesionişti. Aspecte de drept procesual

Instanţa competentă să soluţioneze întregul dosar în caz de casare şi trimitere spre rejudecare după strămutarea cauzei. Nepronunţarea asupra cererii de intervenţie.

- Articolul 145 Noul Cod de procedură civilă.

- Articolul 312 alin. 1, alin. 2, alin. 5 Cod procedură civilă 1865

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat contestaţia fără însă să se pronunţe pe cererea de intervenţie în interes propriu, Curtea în temeiul articolului 312 alin. 1, alin. 2, alin. 5 Cod procedură civilă  cu raportare şi la soluţia de strămutare a cauzei, a admis recursul declarat, a casat în tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei investită cu soluţionarea pricinii în urma admiterii cererii de strămutare, instanţă unde va fi gestionat întregul dosar pentru o bună înfăptuire a actului de justiţie.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.493 din 17.09.2015)

 Prin sentinţa civilă nr.398/08.09.2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.2052/122/2009/a2*,  a fost admisă contestaţia formulată de creditoarea  SC F.R. SRL, în  contradictoriu cu SC A. SRL, şi s-a respins ca tardiv planul de reorganizare propus de către debitoare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:

Prin decizia civilă nr. 269/24.01.2014 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus casarea încheierii de suspendarea judecării cauzei privind contestaţia formulată de creditoarea SC F. R. SRL împotriva planului de reorganizare depus de către debitoarea SC A. SRL, cu privire la convocarea adunării creditorilor din 22.10.2010, cu privire la măsurile de convocare a adunării creditorilor din 2.11.2010 şi cu privire la raportul administratorului judiciar din 3.11.2010.

Prin cererea depusă la dosar pe data de 30.05.2014, creditoarea a arătat că, prin intrarea debitoarei SC A. SRL în procedura falimentului , contestaţia acestei a rămas fără obiect, însă, la termenul de judecată din 08.09.2014 a arătat că insistă în soluţionarea contestaţiei privind planul de reorganizare, arătând că acesta a fost depus tardiv.

Conform art. 94, alin. 1 lit. a din Legea 85/2006 debitorul este îndreptăţit să depună un plan de reorganizare în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe.

În speţă, tabelul definitiv a fost afişat pe data de 18.06.2010, iar planul de reorganizare a fost depus pe data de 08.09.2010, cu nerespectarea unui termen imperativ de procedură.

În consecinţă, tribunalul a admis contestaţia formulată de creditoarea SC F.R. SRL în contradictoriu cu SC A. SRL şi a respins planul de reorganizare propus de către debitoare ca tardiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul intervenient  K.I., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în motivele de recurs că în fapt, la data de 3.07.2015 i s-a comunicat hotărârea recurată, prin care s-a admis contestaţia formulată de către creditoarea SCF.R. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL.

Această contestatoare a formulat contestaţia împotriva planului de reorganizare depus de către debitoarea SC A. SRL în data de 8.09.2010, considerând că a fost depus cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe.

Se apreciază că, hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, întrucât contestaţia creditoarei vizează în realitate convocările adunării creditorilor şi raportul administratorului judiciar din 3.11.2010.

De asemenea, nu a fost soluţionată cererea sa de intervenţie şi nici excepţiile invocate, iar instanţa de fond nu a avut în vedere dovezile cerute spre a fi administrate.

Mai mult, au fost ignorate hotărârile anterioare privind societatea debitoare, inclusiv cu privire la aprobarea planului de reorganizare, de rulare a acestuia şi plata a circa 8 milioane de lei în baza acestei hotărâri şi trecerea societăţii în faliment.

În recurs, s-a formulat întâmpinare de către intimata SC F.R. SRL.

Examinând recursul declarat de către recurentul intervenient  K. I. în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispoziţiile articolului 304, articolului 3041 Cod procedură civilă, ale Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei şi celelalte prevederi legale incidente în speţă, Curtea reţine următoarele:

În speţă, în faţa instanţei de fond, recurentul intervenient a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, în cauza ce face obiectul dosarului nr.2052/122/2009/a2*, potrivit disp. art. 50 şi urm. din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea cererii şi respingerea contestaţiei formulată de către creditoarea SC F. R. SRL, împotriva planului de reorganizare depus de către debitoarea SC A. SRL şi a măsurii de convocare a adunării creditorilor acestei debitoare.

Faţă de soluţia atacată, recurentul invocă, în esenţă, că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea sa de intervenţie, şi nici pe excepţiile invocate.

Curtea reţine că prin Încheierea nr.3246/23.10.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II a Civilă, în dosarul nr.2266/1/2014, a fost admisă cererea formulată de petentul  K. I. privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr.2052/122/2009, aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu, şi s-a strămutat judecata pricinii la Tribunalul Buzău, păstrându-se actele de procedură îndeplinite în cauză.

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat contestaţia fără însă să se pronunţe pe cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de recurentul intervenient şi nici pe excepţiile care au fost invocate de către intimata creditoare SC F. R. SRL, criticile invocate în recurs sub acest aspect fiind fondate, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor articolului 312 alin.1 , alin. 2, alin. 5 Cod procedură civilă, cu raportare şi la soluţia de strămutare a cauzei, mai sus-menţionate, Curtea a admis recursul declarat de către recurentul intervenient  K. I., a casat în tot sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău, unde este gestionat întregul dosar, şi pentru o bună înfăptuire a actului de justiţie, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al părţilor.