Conflict negativ de competenţă

Decizie 178 din 23.09.2015


Domeniul: Litigii cu profesionişti. Aspecte de drept procedural

 Conflict negativ de competenţă, instanţa competentă să soluţioneze cauza având ca obiect contestaţie la executare.

Potrivit articolului 712 alin. 2 Cod procedură civilă „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt şi de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.

Potrivit  articolului 650 alin. 2 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri aparţine  instanţei de executare.

Potrivit articolului  650 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

 - Articolul 712  alin. 2  Noul Cod de procedură civilă;

-  Articolul 650 alin. 1 , alin. 2 Noul Cod de procedură civilă;

- Articolul 135 Noul Cod de procedură civilă;

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.178 din 23.09.2015)

 Prin sentinţa civilă nr. 2430/03.03.2015 pronunţată  în dosarul nr.  8579/300/2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare – încetare executare silită privind pe contestatoarea D.A.G., în contradictoriu cu intimata V.R. S.A., la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI – a Civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Conform art. 94 C.proc.civ., judecătoria judecă în primă instanţă doar categoriile de acţiuni civile expres şi limitativ enumerate la punctul 1, în competenţa sa materială neintrând şi acţiunile civile evaluabile în bani peste 200.000,00 lei, precum cele privind nulitatea clauzelor cuprinse la art. 8.1 lit. a liniuţa 2 şi 3, lit. c şi d, art. 10.1, art. 10.2 din condiţiile generale ale contractului de credit nr. 0164248/01.10.2008, obligarea pârâtei să convertească creditul CHF în lei la un curs cu 10% mai mare decât cel de la data semnării convenţiei de credit şi să aplice dobânda curentă aplicată celorlalte produse de creditare similare la data pronunţării hotărârii, obligarea pârâtei să revoce măsura declarării scadenţei anticipate a creditului şi să continue derularea convenţiei de credit.

 Astfel, raportat la valoarea creditului de 213.000,00 de CHF, respectiv la valoarea aproximativ dublă a sumei totale de restituit conform planului de rambursare, coroborat cu cursul oficial al BNR privind paritatea leu – CHF de la data introducerii acţiunii, judecătoria nu este competentă material să judece pricina, competenţa sa fiind limitată la acele cereri evaluabile până în 200.000,00 lei.

  Este adevărat că, fiind evaluabile în bani sub 200.000,00 lei, pentru o parte din pretenţiile principale ale reclamantului, precum cele privind nulitatea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. 0164248/01.10.2008 privind comisionul de risc şi restituirea sumelor reţinute în mod abuziv de către pârâtă cu titlu de comision de risc, este incidentă competenţa materială a judecătoriei în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ. Totodată, pentru primul capăt de cerere privind contestaţia la executare este incidentă competenţa materială şi teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti în temeiul art. 650 alin. 1 C.proc.civ., având în vedere că atât domiciliul debitorului, cât şi imobilul executat silit se află în sectorul 5, însă ori de câte ori se formulează mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun, competenţa materială de soluţionare a tuturor capetelor se determină în funcţie de pretenţia care atrage competenţa instanţei de grad mai înalt, aşa cum o arată prevederile art. 99 alin. 2 C.proc.civ.

Prin sentinţa civilă nr.3612/23.06.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti. S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta D.A.G., în contradictoriu cu pârâta V.R. SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A fost înaintată cauza către Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Astfel cum reiese din acţiunea principală, reclamanta a înţeles să-şi intituleze cererea ca fiind contestaţie la executare. De asemenea, prin cererea precizatoare depusă la data de 10.06.2015 (f. 8), a învederat în mod expres că solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor contestate, obligarea pârâtei la restituirea unor sume de bani, la convertirea creditului din CHF în lei, la revocarea măsurii scadenţei anticipate, în cadrul contestaţiei la executare, iar nu pe calea unei acţiuni separate.

 Conform art. 9 alin. 2 NCPC, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

 Având în vedere aceste prevederi legale, precum şi manifestarea de voinţă expresă şi neechivocă a reclamantei, exprimată atât prin cererea iniţială, cât şi prin cea precizatoare, conform căreia a înţeles să formuleze doar contestaţie la executare, în cadrul căreia să îşi valorifice toate solicitările indicate, tribunalul reţine că sunt incidente prevederile art. 713 alin. 1 NCPC (în varianta în vigoare la data înregistrării cererii), conform cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

 Instanţa de executare a fost definită de art. 650 alin. 1 NCPC (în varianta în vigoare la data introducerii cererii) ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. De asemenea, alineatul 2 al aceluiaşi text de lege prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe sau organe.

 Aşadar, în materia contestaţiilor la executare, Codul de procedură civilă cuprinde dispoziţii derogatorii de competenţă, nemaifiind aplicabile normele prevăzute la art. 94-95 NCPC şi, implicit, nici criteriul valoric. Indiferent de valoarea cererii, atât timp cât obiectul acesteia îl reprezintă contestaţia la executare, competenţa materială aparţine judecătoriei, nu tribunalului.

 Faptul că în cadrul contestaţiei la executare au fost formulate şi alte solicitări în afară de anularea executării, precum constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, nu este de natură a schimba calificarea cererii, realizată în mod expres şi neechivoc de către reclamantă, şi nici să atragă modificarea competenţei. În realitate, formularea unor astfel de solicitări în cadrul contestaţiei la executare este permisă în mod expres de dispoziţiile art. 712 alin. 2 NCPC (în varianta în vigoare la data introducerii cererii), conform cărora în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. De asemenea, art. 719 alin. 1 NCPC enumeră printre soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa în cadrul unei contestaţii la executare şi pe cea de anulare a titlului executoriu.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarelor din perspectiva conflictului negativ de competenţă ivit în condiţiile articolului 135 Cod procedură civilă, urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti având în vedere următoarele considerente:

Conform cererii de chemare în judecată şi precizărilor făcute, reclamanta a înţeles să formuleze pe calea contestaţiei la executare, împotriva executării silite efectuată de B.E.J.A. C. T. şi I, în dosarul de executare nr.1060CM/2014, pornită în baza titlului executoriu reprezentat de convenţia de credit nr.0164248/01.10.2008, pentru ca în urma probelor ce se vor administra, în temeiul art. 712 alin. (2) şi urm. Cpc, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:

1.Anularea tuturor formelor de executare şi încetarea executării, restituirea taxei judiciare de timbru, în baza art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG 80/2013, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri;

 2.Să se constate caracterul abuziv, în sensul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr.193/2000, cu obligarea pârâtei să elimine clauzele contractuale incluse în Convenţia de Credit nr. 0164248/01.10.2008, cuprinse la:

 - art. 5.1. lit. (a) din Condiţii Speciale;

- art. 3.5, art. 8.1. lit. a) liniuţa 2 şi 3, lit. c) şi d), art. 10.1, art. 10.2 din Condiţiile Generale;

 3.Obligarea pârâtei la restituirea către petentă a comisionului de risc achitat până la pronunţarea hotărârii în prezenta cauză;

4.Obligarea pârâtei, pentru păstrarea echilibrului contractual, să convertească creditul din CHF în lei, în baza art. 4.2. din condiţiile generale, la un curs cu 10% mai mare decât cel de la data semnării convenţiei de credit şi să aplice dobânda curentă aplicată celorlalte produse de creditare similare la data pronunţării hotărârii;

5.Obligarea pârâtei să revoce măsura declarării scadenţei anticipate a creditului şi să continue derularea convenţiei de credit, conform modificărilor dispuse prin hotărârea din prezenta cauză;

6.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Totodată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti s-a formulat şi cerere de suspendare a executării până la soluţionarea contestaţiei la executare, în temeiul articolului 718 Cod procedură civilă – executare efectuată de către BEJA C. T. şi I.în dosarul de executare nr. 1060 CM/2014 pornită în baza titlului executoriu reprezentat de convenţia de credit nr. 0164248/01.10.2008 .

Din toate aceste împrejurări şi din actele depuse la dosar, rezultă că manifestarea expresă de voinţă a reclamantei – este în sensul că aceasta tinde să-şi valorifice solicitările pretinse pe calea  contestaţiei la executare, fiind  indicat expres temeiul de drept al cererii ca fiind articolul 712 alin. 2 Cod procedură civilă.

Potrivit articolului 712 alin. 2 Cod procedură civilă:„În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

În acest caz titlul executoriu îl constituie convenţia de credit în temeiul căreia s-a început executarea silită.

Potrivit articolului 650 alin. 2 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri aparţine instanţei de executare. Potrivit articolului 650 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa de executare este Judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în acest caz sediul BEJA C. T. şi I.  se află în raza Sector 2 Bucureşti ( Bucureşti str. Delea Veche nr. 16-18, parter, ap.2, sector 2).

Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul articolului 135 Cod procedură civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta D.A.G., în contradictoriu cu pârâta V. R. SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.