Acţiune în anulare sentinţă arbitrală întemeiată pe dispoziţiile articolului 608 lit.h Cod procedură civilă

Domeniul: Litigii cu profesionişti. Aspecte de drept material

Acţiune în anulare sentinţă arbitrală întemeiată pe dispoziţiile articolului 608 lit.h Cod procedură civilă. Cauza ilicită.

Ceea ce interesează în analiza motivului de anulare prevăzut de articolului 608 lit. h Cod procedură civilă  este dacă norma ce se susţine a fi încălcată de instanţa arbitrală are  caracter imperativ sau nu. Norma, fie de drept material, fie de drept procesual, ce ar fi trebuit încălcată de instanţa arbitrală, trebuie să prescrie o anumită conduită obligatorie, încălcată de părţi, sau să interzică o anumită conduită .

În speţă, nu s-a dovedit existenţa unei cauze ilicite în sensul prevăzut de articolul 1235, articolul 1236 alin. 2 şi articolului 1237 Cod civil, iar criticile formulate privesc în realitate eroarea ca vicii de consimţământ care poate duce cel mult la o nulitate  relativă şi pe cale de consecinţă acest aspect nu se încadrează în dispoziţiile articolului 608 lit. h Cod procedură civilă.

 - Articolul 608 lit. h Cod procedură civilă ;

- Articolul 1235, articolul 1236 alin. 2 , articolul 1237 Cod civil;

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.168 din 11.09.2015)

 Prin cererea înregistrată sub nr. 53 din 14.03.2014 la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României reclamanta, SC M. MG SRL, cu sediul în Timişoara, str. Polonă nr. 2, judeţul Timiş a chemat în judecată pe pârâta, SC R. SA, cu sediul în Arad, str. Câmpul Liniştii nr. 1, judeţul Arad, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: constatarea culpei contractuale exclusive a pârâtei în executarea obligaţiilor asumate prin contractul de execuţie de lucrări de demolare nr. 343 din 2.05.2012 și obligarea pârâtei la plata de daune-interese în sumă de 188.236 lei, cu cheltuieli de arbitrare.

Prin precizarea de acţiune, înregistrată sub nr. 33 din 28 martie 2014, reclamanta a cerut să se reţină că, prin capătul 1 al acţiunii solicită şi rezoluţiunea contractului de executare de lucrări de demolare nr. 343 din 2 mai 2013, din culpa exclusivă a pârâtei, SC R. MG SA (fila 119, vol. I).

Se arată că valoarea contractului a cărei rezoluţiune se cere este de 18.000 lei, reprezentând preţ deşeuri feroase/neferoase rezultate în urma demolării, astfel cum a fost determinat de expertiza tehnică extrajudiciară, Oltean Zeno.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a încheiat cu pârâta contractul nr. 343 din 2.05.2012, privind demolarea de către aceasta a construcţiilor industriale din str. Polonă nr. 2, Timişoara, şi anume 12 obiective (CI; C4-C9; C21-C25).

Termenul de executare, conform art. 2.1 din contract, a fost stabilit la 3 luni de la predarea amplasamentului, adică 1.07.2013, amplasamentul fiind predat cu procesul verbal din 1.04.2013.

Pârâta nu a executat decât parţial demolarea obiectivelor, a părăsit şantierul şi a refuzat propunerea din 6.08.2013 de a încheia un nou act adiţional şi continuarea demolărilor. De asemenea, nu a răspuns notificărilor din 30.09.2013 şi 21.10.2013 pentru continuarea lucrărilor.

Ca urmare, pentru terminarea demolării obiectivelor a încheiat cu un alt prestator, SC W. O.G.S. I. SRL Timişoara contractul nr. 19/2014 pentru demolarea turnului răcire şi contractul nr. 2/31.01.2014, în prezent în derulare, costul lucrărilor din aceste contracte constituind o daună imputabilă pârâtei, culpabilă pentru nefinalizarea lucrărilor contractate.

Conform expertizei tehnice extrajudiciare efectuată de expert tehnic, inginer O. Z., valoarea totală a daunelor este de 188.236,74 lei, fără TVA.

În dovedire: înscrisuri.

Pârâta, SC R. MG SA Arad a formulat la 8 mai 2014 întâmpinare şi la aceeaşi dată a fost înregistrată şi chemarea în garanţie a SC IPI D. SRL Sebeş.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei obiectului cauzei. În motivarea excepţiei inadmisibilităţii, s-a susţinut nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, privind medierea conflictelor în materie civilă şi comercială, obligaţie a cărei neîndeplinire este sancţionată cu respingerea cererii ca inadmisibilă.

Cu privire la excepţia lipsei obiectului cauzei, pârâta a susţinut că, fără temei s-a cerut rezoluţiunea contractului, întrucât, ca urmare a depăşirii termenului de executare a lucrărilor, 1 iulie 2013, contractul este de drept reziliat.

Pe fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acţiunii pentru următoarele considerente: nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege (art. 1531 C.civ.) privind răspunderea pentru daune interese; reclamanta nu a suferit nicio daună, întrucât costul lucrărilor de demolare se suportă, conform contractului, de către prestator, care urma să preia deşeurile feroase şi neferoase; daunele solicitate nu sunt certe, actuale, ci, eventual, viitoare, întrucât nu s-a făcut dovada plăţii prestaţiilor către noul executant.

Presupusul prejudiciu nu-i este imputabil, ci, se datorează deciziilor manageriale păguboase ale reclamantei.

Prin cererea de chemare în garanţie, pârâta a solicitat obligarea SC IPI D.SRL Sebeş care, în fapt, a executat lucrările de demolare, ca, în cazul admiterii acţiunii, SC IPI D. SRL să fie obligată la plata sumelor de bani stabilite de Tribunalul arbitral în sarcina sa.

În motivarea acestei cereri, pârâta a susţinut că, ulterior încheierii contractului nr. 343/2.05.2012 cu reclamanta, a încheiat cu SC IPI D.SRL Sebeş, contractul de execuţie de lucrări de demolare nr. 422 din 1 1.04.2013, prin care, aceasta din urmă, s-a obligat să realizeze lucrările de demolare la toate cele 12 obiective din cadrul complexului industrial din str. Polonă nr. 2, Timişoara, aparţinând SC M. SRL.

În contract s-a prevăzut că lucrările de demolare vor fi efectuate de către executant pe cheltuiala sa, iar deşeurile feroase rezultate, vor fi vândute către SC R. MG SA.

Pârâta a susţinut că, chemata în garanţie nu a înţeles să-şi execute obligaţiile asumate, efectuând o demolare parţială a structurilor şi părăsind şantierul.

 Reclamanta, la 9 mai 2014 a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie susţinând următoarele:pârâta nu a îndeplinit obligaţia timbrării, astfel că cere anularea ca netimbrată; pârâta are calea acţiunii în regres împotriva cocontractantului culpabil; lipsa calităţii procesuale active a SC M. SRL, în lipsa unor raporturi contractuale cu chemata în garanţie.

 Prin notele de şedinţă înregistrate la 13 mai 2014, pârâta, în completarea susţinerilor din întâmpinare, invocă: excepţia nulităţii absolute a contractului nr. 343/2.05.2012 încheiat cu reclamanta, determinat de o cauză ilicită, constând în stabilirea preţului contractului pe baza unor informaţii neconforme cu realitatea - în ce priveşte existenţa materialului feros — informaţii puse la dispoziţie de SC M. SRL; excepţia nulităţii relative a contractului, prin neîndeplinirea condiţiilor art. 1854 alin. 2 C.civ., existenţa unui preţ serios şi determinat sau cel puţin determinabil. în contractul în litigiu, preţul nu reprezintă o echivalenţă între prestaţiile executantului şi preţul plătit de beneficiar. Dacă informaţiile reclamantei, anterior încheierii contractului, ar fi fost exacte, corecte, privind cantitatea reală a deşeurilor feroase/neferoase rezultate din demolări, contractul nu s-ar fi încheiat.

Tribunalul arbitral prin sentinţa arbitrală nr. 30 din data de 20.03.2015, a admis în parte acţiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. 53 din 14.03.2014, formulată de reclamanta S.C. M. SA împotriva pârâtei, SC R. MG SA, a constatat rezilierea parţială a contractului nr. 343/2012 privind demolarea imobilelor CI - turn răcire, C4 - Secţia Rafinare, parţial, C21 - Casa pompe, C21 - Casa pompe, C23 - decantor radial, C24- staţie pompe nămol, C25 - concentrator nămol şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 142.21 1,38 lei, daune, cu 19.660 lei cheltuieli de arbitrare.

A respins excepţiile invocate de pârâtă: inadmisibilitatea acţiunii, lipsa obiectului cauzei, nulitatea absolută, nulitatea relativă a contractului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că privitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, raportată la medierii litigiului, este de respins, întrucât această procedură nu este aplicabilă în cazul soluţionării diferendelor dintre părţi pe calea arbitrajului.

În speţă, prin clauza compromisorie, pct. 8.2 din contract, s-a prevăzut ca procedură prealabilă, anterior sesizării arbitrajului, încercarea părţilor de soluţionare a diferendelor pe cale amiabilă. Procedura concilierii a fost respectată de reclamantă, potrivit Notificării adresată pârâtei cu nr. 71/30.09.2013 (vol.. I, fila 46).

În ceea ce privește excepţia lipsei obiectului cauzei potrivit art. 7.3 din contractul nr. 343/2012, încetarea contractului a fost prevăzută în trei situaţii: finalizarea lucrărilor, acordul părţilor şi în cazul deschiderii procedurii falimentului împotriva unei din părţi.  Executarea parţială a obligaţiilor de către una din părţi este o problemă de executare a contractului, şi, în raport de clauzele acestuia se naşte obligaţia de răspundere pentru obligaţiile neexecutate.

 Excepţia nulităţii absolute se respinge, întrucât nu s-au invocat, şi dovedit motivele de nulitate absolută, conform prevederilor art. 1250 C.civ. Dispoziţia legală civilă prevede că, contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.

 Art. 1251 C.civ., privitor la cauzele de nulitate relativă include vicierea consimţământului uneia din părţi.  Pârâta nu a dovedit vicierea consimţământului în stabilirea preţului contractului. Dimpotrivă,reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei documentaţia de demolare, Proiectul pentru desfiinţarea celor 12 obiective, în care se menţionau cantităţile de materiale feroase/neferose conţinute în imobile şi această documentaţie a stat şi la baza estimărilor expertizei tehnice dispusă în cauză. Pe de altă parte, de la încheierea contractului, 2 mai 2012 până la începerea lucrărilor, aprilie 2013, pârâta a fost în măsură să facă verificări şi o documentare directă pe amplasamentul lucrării.

În raport de natura prestaţiilor contractate sunt de reţinut şi prevederile art. 1209 C.civ. „Eroare asumată", conform cărora „nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta".

Pârâta, acceptând să execute prestaţiile de demolare, în schimbul deşeurilor feroase/neferoase, putea să obţină cantităţi mai mari de deşeuri decât cele estimate la încheierea contractului, dar şi-a asumat şi riscul obţinerii unor cantităţi mai mici, iar această incertitudine asumată, nu constituie motiv de nulitate.

În susţinerea nulităţii relative pârâta a invocat lipsa unui element esenţial din contract, preţul prestaţiilor, care potrivit art. 1854 C.civ., trebuie să fie serios, determinat sau determinabil. Or, din cuprinsul clauzei contractuale, art. 3.1, executarea demolărilor în schimbul materialului feros obţinut, nu constituia un preţ determinat. Această susţinere este de respins, contractul având un preţ determinat, şi anume contravalorea deşeurilor feroase/neferoase obţinute din demolări.

Conform probelor din dosar, pârâta a executat prestaţiile de demolare în proporţie de 54,82%. Ca urmare, nu este admisibilă cererea reclamantei pentru rezoluţiunea contractului şi aplicarea efectelor prevăzute de art. 1554 C.civ. - considerarea contractului desfiinţat, că nu a fost niciodată încheiat, cu restituirea de către părţi a prestaţiilor primite. Natura contractului nr. 343/2012 fiind cu executare succesivă, ceea ce s-a executat rămâne valabil, pentru obligaţiile neexecutate, respectiv C4 parţial, C21-C24, urmând să se dispună rezilierea contractului din culpa pârâtei prin refuzul continuării demolării acestor obiective.

Cu privire la cererea pentru daune în sumă de 188.236 lei, se reține că au rămas nedemolate 6 obiective, pentru care, reclamanta a încheiat cu altă prestatoare, SC W. OGS I. SRL Timişoara, două contracte şi anume: contractul de lucrări de demolare nr. 19/19.11.2013 pentru CI - turn răcire, la preţul de 1.500 lei, plus 19.011,75 lei, valoarea deşeurilor de fier (25.349 kg), recuperată de prestator. Lucrările s-au executat şi recepţionat, conform procesului verbal din 30.12.2013 (vol.. II, fila 145); contractul nr. 2/31.01.2014, pentru demolarea obiectivelor: C21 - casă pompe, C23 - decantor radial, C24 - staţie pompe nămol, C25 - concentrat nămol şi parţial C4 - Secţie rafinare, cu termen de executare la 9 decembrie 2014, prelungit de părţi pentru 30.04.2015, cu preţul de 37.400 euro, echivalent în lei (vol.. II, fila 93).

Potrivit art. 1350 C.civ., orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

Principiul transformării obiectului unei obligaţii neexecutate în daune-interese este cuprins în alin. 2 al dispoziţiei legale citate, potrivit căreia, atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, persoana este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Condiţia naşterii dreptului la reparaţie, la daune, este, pe lângă existenţa prejudiciului şi neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de către debitor.

Art. 1548 C.civ., instituie prezumţia de culpă a debitorului obligaţiei neîndeplinite și în cauza prin refuzul nedemolării a 6 obiective şi părăsirea şantierului fără notificarea beneficiarei, pârâta este culpabilă de crearea unui prejudiciu, constând în cheltuielile ocazionate de contractarea lucrărilor de către reclamantă cu un alt prestator.

Apărarea pârâtei potrivit căreia, părăsirea lucrărilor a fost justificată, prin faptul că, valoarea deşeurilor feroase recuperate din demolări nu acopereau prestaţiile sale, nu poate fi primită faţă de prevederile art. 3.1 din contract, privind preţul lucrărilor, potrivit cărora demolările vor fi efectuate de SC R. pe cheltuiala sa, iar deşeurile feroase/neferoase rezultate în urma demolării, vor rămâne, cu titlu gratuit, în proprietatea executantului.

Nu a fost prezentată, pe parcursul lucrărilor, la întreruperea acestora şi nici în cursul soluţionării litigiului - la cererea expertului judiciar - o situaţie certă, cu înscrisuri doveditoare privind cantităţile de deşeuri feroase obţinute din demolări.

Sub acest aspect, este relevant faptul că, prin Procesul verbal din 12.08.2014 - încheiat, de părţile în litigiu, experţii parte şi expertul judiciar - s-a menţionat de către pârâtă, referitor la cantităţile de deşeuri feroase rezultate din demolările efectuate că, este posibil ca, subcontractanta sa, SC IPI D. SRL, să fi ridicat o cantitate mai mare de deşeuri feroase, dar acestea nu au ajuns la SC R. MG SA.

Expertiza tehnică a estimat, pe baza Proiectului de autorizare de desfiinţare nr. 57/2012, că, din construcţiile demolate de pârâtă, C4 - parţial, C5-C9, cantitatea de armături şi profile metalice ar fi fost de 330 tone, deci, cu mult superioară celei declarată de pârâtă ca obţinută., de 48,46 tone.

De altfel, pârâta şi-a recunoscut culpa, prin chemarea în garanţie a executantului efectiv al demolărilor, SC IPI D. SRL Sebeş, chemat să răspundă faţă de culpa neexecutării în totalitate a lucrărilor contractate.

În speţă, în daunele pretinse, se cuprind atât preţul lucrărilor de demolare din contractul nr. 19/2014, recepţionate şi achitate de reclamantă, cât şi preţul lucrărilor din contractul nr. 2/2014, nerecepţionate, care au termen final de executare în 30 aprilie 2015, deci un prejudiciu viitor, dar cert, pentru că preţul unui contract este obligatoriu pentru beneficiara lucrărilor executate.

Daunele interese pretinse de reclamantă sunt consecinţa directă a neexecutării obligaţiei de către pârâtă (art. 1533 C.civ.).

Susţinerea pârâtei în sensul că nu poate răspunde pentru prejudiciile imprevizibile este de respins. Prin demolarea parţială, 6 obiective din 12 contractate şi părăsirea amplasamentului, fără notificare şi încheierea unui proces-verbal privitor la stadiul lucrărilor, pârâta trebuia să prevadă că, se impunea, faţă de autorizaţiile de demolare şi normele de mediu, continuarea lucrărilor de către reclamantă cu alt prestator, la un preţ diferit de cel din contractul în litigiu.

Daunele cerute de reclamantă, aferente celor două contracte încheiate cu SC W. sunt de 188.236 lei şi se compun din: preţul convenit prin contractul nr. 19/2013 şi nr. 2/2014 valoarea motorinei pusă la dispoziţia prestatoarei conform anexei 1 la contractul nr. 2/2014 .

Costul lucrărilor de remediere a Pavilionului administraţiei deteriorat de pârâtă în cursul lucrărilor de demolare (16.370,75 lei)

Daune echivalente cu impozitele pe clădiri în 2013-2014 urmare nedemolării construcţiilor, paza obiectivelor. Tribunalul arbitral reţine că pretenţiile pentru daune sunt întemeiate în parte.

Totalul daunelor din cele două contracte însumează 204.778,58 lei (20.221,43 + 170.016,84 + 14.540,31).

Din această daună, reclamanta a recuperat suma de 62.567 lei (echivalentul deşeurilor feroase ce i-a revenit potrivit prevederilor contractuale (anexa 1 la contractul nr. 2/2014), astfel că prin deducerea acestei sume, totalul daunei este de 142.21 1,28 lei.

În temeiul art. 43 (2) din Regulile de procedură arbitrală, urmează ca pârâta, proporţional cu pretenţiile admise, să fie obligată la plata sumei de 19.660 lei cheltuieli de arbitrare, în care se cuprinde taxa de înregistrare, taxa de arbitrare, onorariu de expertiză şi onorariu de avocat.

Restul cheltuielilor de arbitrare pretinse de reclamantă (transport, cazare, onorariu expert parte) urmează să fie suportate de aceasta fiind necesare pentru soluţionarea cauzei, urmând să fie compensate cu cheltuielile pârâtei.

În ce priveşte cererea de chemare în garanţie, formulată de pârâtă împotriva SC IPI D. SRL S., întrucât nu a fost timbrată, a rămas în nelucrare, conform art. 34 (4) din Regulile de procedură arbitrală.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale pârâta SC R. MG SA, a formulat acţiune în anulare a sentinţei arbitrale, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Civilă sub acelaşi număr unic 3061/2/2015.

În motivarea acţiunii în anulare, a arătat după expunerea situației de fapt că subcontractantul, S.C. Ipi D. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, fapt care a determinat prelungirea duratei execuţiei lucrărilor iar mai important, iar informaţiile puse de către S.C. M. S.R.L., în vederea determinării preţului contractului, au fost neconforme cu realitatea.

Ulterior, reclamanta a încheiat un nou contract de demolare cu societatea W. OGS I. SRL, pentru suma de 37.800 euro plus preţul motorinei (3000 1 aproximat). Contractul cu W.OGS I. a prevăzut iniţial un termen de executare de 14.04.2014 acesta fiind prelungit ulterior succesiv prin acte adiţionale până în luna aprilie 2015. Aceste prelungiri de contract sunt cel puţin suspecte, cu atât mai mult cu cât reclamantei i s-a pus în vedere de către Tribunalul Arbitral să depună la dosar facturile şi dovezile de plată aferente acestui contract de demolare.

Fiecare etapă de desfăşurare a lucrărilor a confirmat faptul că premisele încheierii contractului nr. 343/02.05.2012 au fost false, iar preţul contractului neserios. Pe parcursul derulării contractului am observat că obligaţiile părţilor sunt extrem de disproporţionate.

Din concluziile raportului de expertiză reiese faptul că din demolarea construcţiilor C4- C9a rezultat o cantitate de 48.460 kg deşeuri reciclabile, în valoare totala de 38.768 lei Or, potrivit aceluiaşi expert, valoarea prestaţiilor executate de societate (demolarea construcţiilor C4-C9) este, raportat la preţul de deviz 158.251 lei (fără TVA) - de 4 ori mai mic - de unde reiese în mod clar faptul că au fost induşi în eroare la încheierea contractului în ceea ce priveşte cantitatea deşeurilor reciclabile, şi implicit valoarea acestora, de unde rezultă caracterul preţului ca fiind neserios. În aceste condiţii, trebuie observat că preţul stabilit prin clauza 3.1 din contract aduce atingere dispoziţiilor art. 1854 alin. (2) din C.civ., conform căruia preţul trebuie să fie serios şi determinat sau cel puţin determinabil.

În concluzie, în mod greşit Tribunalul Arbitral a considerat că preţul a fost unul serios. De observat este şi opinia separată la Sentinţa Arbitrală, în care se reţine faptul că, potrivit raportului de expertiză, societatea noastră a extras cca 17% din cantitatea de deşeuri preconizată la încheierea contractului.

 Un alt argument este acela că reclamanta arată în notele de şedinţă faptul că din demolarea efectuată de W. OGS I. SRL ar fi rezultat 52,86 tone deşeuri feroase/neferoase, având o valoare de 31.716 lei, după aprecierea sa.

Şi acest fapt este un indiciu de natură a dovedi preţul neserios al contractului, din moment ce pentru demolarea acestor construcţii de către W. OGS I. SRL reclamanta a plătit de aproximativ 6 ori mai mult decât valoarea materialelor reciclabile, care ar fi fost în realitate preţul plătit către pârâtă pentru demolare. Acest fapt poate duce, aşadar, la următoarele ipoteze: fie contractul încheiat cu subscrisa a avut un preţ neserios, fie contractul cu W. OGS I. SRL a avut un preţ exagerat faţă de preţul mediu al pieţei.

În principal, înţelege să invocăm excepţia nulităţii absolute a contractului raportat la ilicitatea cauzei şi a obiectului sau, ambele fiind reglementate de norme imperative ale legii.

Obiectul constituie o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil. Un act juridic civil care nu ar avea ca obiect o operaţiune juridică determinată ar fi lovit de nulitate absolută, nefiind suficient nici măcar o operaţiune juridică determinabilă. Prestaţia (acţiune sau abstenţiune) trebuie să fie determinată sau cel puţin determinabilă (susceptibilă de a fi determinată) la momentul încheierii actului juridic, ca, de altfel, şi obiectul derivat (bunul).

După cum se poate observa, în contract nu se prevede care este preţul şi nici nu sunt individualizate criterii pentru determinarea sa, Se menţionează doar generic că se vor demola câteva clădiri (împrejurarea supra căreia reclamanta s-a mai răzgândit pe parcursul contractului) din care ar fi fost posibil să reiasă o cantitate estimată aproximativ de deşeuri feroase (estimare care nici ea nu era apropiată de adevăr).

Nici cauza nu a fost licită aşa cum cere legea. Motivul care a determinat să încheierea acest contract a fost tocmai câştigul estimat din datele pe care ni le-a pus la dispoziţie reclamanta. Cu toate acestea, realitatea a fost substanţial diferită de cele expuse de reclamantă, ceea ce determină nulitatea absolută a contractului întrucât acesta a fost încheiat pentru o cauză ilicită.

Pe fond, pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, societatea nu se afla într-o situaţie de culpă exclusivă, întrucât nici reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contract. În acest sens, apreciem că se impune luarea în considerare a opiniei separate la sentinţa arbitrală, în care se conchide faptul că exista o culpă a reclamantei cu ocazia încheierii şi negocierii contractului, care prin punerea la dispoziţie a Proiectelor de autorizare de desfiinţare nr.57/2012 a indus în eroare cu privire la cantitatea de deşeuri feroase/neferoase.

Pe de altă parte, nici condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea de daune-interese nu sunt îndeplinite. Pentru a opera în mod efectiv şi eficient, executarea obligaţiilor prin echivalent, trebuie îndeplinite în concreto condiţiile răspunderii civile contractuale: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia. în prezenta cauza, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Chiar şi în situaţia în care se consideră că s-a produs un prejudiciu prin neexecutarea contractului, făcând abstracţie de cele expuse mai sus, acesta nu poate fi reprezentat de valoarea contractului încheiat de reclamantă cu W. OGS I..

Potrivit art. 1533 NCC, chiar şi în situaţia în care s-ar constata că societatea noastra ar avea vreo culpă sau ar exista o faptă ilicită imputabilă nouă, precum şi un prejudiciu, daunele interese nu pot acoperi decât consecinţele directe ale neexecutării obligaţiei, însă în realitate nu au existat astfel de consecinţe.

Pe de altă parte, prejudiciul solicitat de reclamantă nu este unul cert, ci unul viitor şi incert. Din moment ce expertul a evaluat prejudiciul la valoarea contractului şi în realitate această valoare nu a fost stabilită în mod cert, nefiind eliberată factura finală şi nefiind achitat preţul contractului, nici măcar parţial, nu există nicio certitudine cu privire la valoarea acestor prestaţii.

Aşa cum am arătat în obiecţiunile formulate şi în cererea de efectuare a unei noi expertize, expertul nu a respectat principiul de stabilire a valorii lucrărilor de demolare pe care l-a folosit la stabilirea lucrărilor de demolare pentru SC R. MG SA , adică metoda costurilor pe bază de articole de deviz Cataloage RpC 1981. Este complet greşit ca expertul să îşi întemeieze expertiza pe propria apreciere subiectivă.

Acesta este motivul pentru care solicităm Curţii să ia în considerare Ia stabilirea existenţei şi întinderii prejudiciului punctul de vedere al expertului-parte.

Cu privire la celelalte cerinţe ale răspunderii civile contractuale, şi anume raportul de cauzalitate şi vinovăţie, acestea nu sunt îndeplinite.

Printre elemente de noutate aduse de noul Cod civil în legătură cu materia rezolutiunii sunt posibilitatea rezolutiunii parţiale a contractului şi reducerea prestaţiilor.

În speţă se poate pune problema încheierii unui contract de substituire de către reclamantă. Astfel, în situaţia în care Curtea va considera că într-adevăr a existat o neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către societatea noastră, şi va valida contractul încheiat de reclamantă cu W. OGS I. ca tranzacţie de substituire, rămâne a se stabili dacă acest contract a fost încheiat într-o manieră rezonabilă precum şi dacă există într-adevăr un prejudiciu în cauză.

Apreciem că, din moment ce reclamanta nu a achitat către noi contravaloarea lucrărilor de demolare pentru construcţiile care nu au fost demolate, nu se poate pune problema unei restituiri de preţ şi nici problema unui prejudiciu. În loc să achite către noi respectiva lucrare, reclamanta a hotărât să achite această lucrare către o altă societate, la alegerea sa.

În drept: art. 1270 NCC, 1280 NCC, 1321, 1322, 1531 şi urm.NCC, 205 şi urm, 548 şi urm. Noul Cod de Procedură Civilă.

SC M. SRL, a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea excepției tardivității, a inadmisibilității, iar în subsidiar ca fiind nefondată/neintemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, prin acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale promovată, reclamanta reia criticile pe fond ale acţiunii subscrisei fără a arăta/identifica în mod legal şi procedural, respectiv fără a se circumscrie dispoziţiilor imperative şi limitative prevăzute de legiuitor prin care sunt identificate motivele de desfiinţare a unei hotărâri arbitrare.

Privitor la reinvocarea excepţiei nulităţii absolute a contractului arată că tribunalul arbitral constituit pentru a soluţiona prezenta cauză, în mod corect a reţinut faptul că nu s-au invocat motive de nulitate absolută în conformitate cu prevederile disp. art. 1250 Cod civ. astei încât această excepţie a fost respinsă, acest fapt intrând sub puterea lucrului judecat. Privitor la excepţia lipsei obiectului cauzei reinvocată de către reclamantă prin prezenta, arată că  Tribunalul arbitral în mod corect a respins această excepţie întrucât potrivit art. 7.3 din Contractul nr. 343/2012, încetarea a fost prevăzută în trei situaţii finalizarea lucrărilor, acordul părţilor şi în cazul deschiderii procedurii falimentului împotriva uneia din părţi.

Referitor la susţinerile reclamantei privitor la neexistenta preţului contractual, preţul contractual este reprezentat de contravaloarea elementelor rezultate din demolări (inox, fier, etc.) pe care de altfel reclamanta şi le-a însuşit în cursul efectuării procesului parţial de demolare, materiale ce au o valoare considerabilă/apreciabilă fiind vorba de materiale feroase şi neferoase nobile (inox, cupru).

De altfel, reclamanta îşi recunoaşte în mod exhaustiv culpa contractuală prin faptul că susţine că şi-a executat parţial obligaţiile contractuale, pe de o parte, iar pe de alta recunoscând/certificând prin cererea de chemare în garanţie şi nerespectarea termenelor contractuale de executare a lucrării (că efect al instituţiei subrogării).

În drept, invocam disp. art. 205 Cod proc. Civ.

SC R. MG SA la data de 30.07.2015 a formula răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepţiilor invocate de pârâtă, precum şi susţinerile acesteia pe fond, şi admiterea acţiunii.

 Se arată că motivele invocate sferei art.608 NCPC.

Contractul încheiat între pârâtă şi SC W. OGS I. SRL a fost încheiat exclusiv pro causa, pentru un preţ mult mai mare decât cel real. Există mai multe indicii care duc la această concluzie: - preţul este mult mai mare decât cel practicat de această societate în alte demolări; Contractul cu W.OGS I. a prevăzut iniţial un termen de executare la data de 14.04.2014, acesta fiind prelungit ulterior succesiv prin acte adiţionale până în luna aprilie 2015. Aceste prelungiri de contract sunt cel puţin suspecte, cu atât mai mult cu cât reclamantei i s-a pus în vedere de către Tribunalul Arbitral să depună la dosar facturile şi dovezile de plată aferente acestui contract de demolare. Reclamanta arată că nefiind finalizată demolarea nu s-au emis facturi şi nu ar fi achitat suma aferentă prejudiciului. Arătăm că demolarea este în fapt realizată la amplasament, ceea ce înseamnă că reclamanta aşteaptă finalizarea litigiului pentru a achita preţul lucrărilor de demolare, asta pentru că foarte probabil acest preţ este inferior celui înscris în contract.

În probaţiune înscrisuri și expertiză.

Nu au fost administrate probe noi.

 Analizând acțiunea în anulare formulată se reține că:

 Cu titlu prealabil și având în vedere motivele acțiunii în anulare, circumscrise de parte lit. h, se subliniază că nici unul dintre motivele prevăzute de art. 608 ncpc nu dă dreptul instanțelor judecătorești să cerceteze modul în care a fost soluționat fondul pricinii de către tribunalul arbitral, ci numai să verifice dacă au fost respectate condițiile de formă ale arbitrajului, respectiv cele privind existența unei convenții arbitrale legale și posibilitatea ca litigiul să fie soluționat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare al părților, redactarea hotărârii arbitrale și respectarea dispozițiilor imperative ale legii și a normelor care asigură ordinea publică și bunele moravuri.

Acțiunea în anulare are scopul de a realiza un control judecătoresc în limitele prevăzute de art. art. 608 lit. a-i. și nu privește reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectului soluționării fondului litigiului, nefiind asimilată apelului.

Motivul de desființare a hotărârii arbitrale invocat, prevăzut de art. 608 lit. h), se referă la situația când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii, partea indicând ultima ipoteză.

Or, motivul invocat nu reprezintă sub nici o formă o poartă deschisă pentru examinarea temeiniciei și legalității hotărârii arbitrale, pentru o reexaminare în fond a litigiului. Se subliniază acest aspect pentru că reclamanta critică hotărârea arbitrală și sub aspecte care vizează fondul pricinii, cu privire la modul de interpretare a probelor, aceste critici, neîncadrându-se în dispozițiile lit. h și, de altfel, în nici una dintre ipotezele reținute de literele a-i.

Ceea ce interesează în analiza motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h din ncpc este dacă norma ce se susține a fi fost încălcată de instanța arbitrală are caracter imperativ sau nu. Norma (fie de drept substanțial, fie de drept procesual) ce ar fi trebuit încălcată de instanța arbitrală pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuia să prescrie o anumită conduită obligatorie (încălcată de părți, dar acceptată de instanță) sau să interzică imperativ o anumită conduită (pe care instanța să o fi permis).

Cât privește obiectul obligației se remarcă faptul că în speță sunt aplicabile pe lângă dispozițiile art. 1226 și cele ale art. 1855 c.civ care permit ca prețul unei antreprize să fie constitut din bunuri. În speță în ceea ce privește cantitatea, aceasta era determinată pe baza autorizației de demolare, criticile neputând duce la admiterea acțiunii în anulare.

Aceasta pentru că nelipsind contraprestația, disproporția vădită atrage o nulitate relativă și nu se poate imputa Tribunalului arbitral încălcarea unei norme imperative. Disproporția între prestații, nu echivalează cu lipsa totală a contraprestației, sau cu un preț neterminat sau nedeterminabil și pe cale de consecință la aprecierea existenței unei nulități absolute ignorate de către Tribunalul.

 În ceea ce privește încălcarea legii, prin raportare la cauza ilicită și lipsa cauzei se reține pentru început că potrivit art. 1235 C.civ., cauza actului juridic civil este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Motivul determinant al încheierii actului juridic se poate referi fie la însuşirile unei prestaţii, fie la calităţile unei persoane. Se remarcă faptul că lipsa cauzei atrage tot o nulitatea relativă (art. 1238 alin. 1 ncc), or nici această normă nu circumscrie noțiuni de dispoziție imperativă a legii.

Conform art. 1236 alin. (2) C.civ., cauza este ilicită atunci când este contrară legii şi ordinii publice. De asemenea, cauza este ilicită şi în ipoteza fraudei la lege, deci atunci când actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative (art. 1237 C.civ.), iar în cazul actelor juridice nenumite, ar putea să aibă caracter ilicit nu numai motivul determinant, ci chiar prestaţia la care se obligă una din părţi.

În speță așa cum a reținut Tribunalul arbitral nu se dovedește o cauză ilicită, iar criticile formulate privesc în realizate a eroarea, viciu de consimțământ care poate duce cel mult la o nulitate relativă și pe cale de consecință acest aspect nu se încadrează în limitele dispuse de art. 608 lit. h.

Interpretarea actului juridic dedus judecăţii, în speţă contractul pe care se grefează litigiul soluţionat de jurisdicţia arbitrală. nu poate fi cenzurată de curte, căci este o chestiune de fapt lăsată la suverana apreciere a judecătorului arbitral, în situaţia în care litigiul este supus acestei jurisdicţii.

În fapt, restul argumentelor nu vizează motive care se pot încadra în dispozițiile art. 608 ncpc, respectiv stabilirea întinderii obligaţiilor dintre părţi, care nu poate fi circumscrisă motivelor de anulare a hotărârii arbitrale. Numai în măsura în care prin această operaţiune se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, hotărârea arbitrală este susceptibilă de anulare, ceea ce partea nu a probat.

Îndeplinirea condițiilor necesare pentru rezilierea ține în realitate tot de stabilirea situației de fapt și de interpretarea acestor împrejurări ca având relevanță pentru instituție (condițiile necesare), însă partea nu relevă în legătură cu aspecte alegate motivul pentru care se încadrează în dispozițiile art. 608 lit. h, respectiv existența unei norme imperative ignorate de Tribunalul arbitral.

Nici în legătură în legătură cu stabilirea prejudiciului cu trimitere la modul de administrare a probelor nu se invocă încălcare unui text de lege imperativ.

Pentru aceste motive raportat la dispozițiile art. 608 lit. h ncpc, nefiind dovedite aspecte care țin de ignorarea unei dispoziții imperative a legii, acțiunea în anulare va fi respinsă.

Având în vedere solicitare de acordare a cheltuielilor ode judecată formulată de către partea adversă, dispozițiile art. 451 și următoarele, a fost acordată cu acest titlul suma reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile de deplasare conform înscrisurilor depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare