Efectele reevaluării masei succesorale la instanţa de control judiciar asupra competenţei în funcţie de valoarea obiectului litigiului.

Decizie 179 din 18.04.2007


Întregirea masei de partajat la instanţa de control judiciar, ceea ce a condus implicit la majorarea valorii obiectului litigiului, nu produce nici o consecinţă juridică sub aspectul competenţei materiale a instanţelor legal investite, atâta timp cât în cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat un obiect al litigiului sub 100.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1461 din 17 aprilie 2006, Judecătoria Suceava a admis, în parte, acţiunea civilă promovată de reclamanţii F.C., T. M. şi F. I., în contradictoriu cu pârâta F.A. şi intervenienta S.O. precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta F.A. şi, în consecinţă, a dispus partajarea averii succesorale rămasă după defunctul F.I., decedat la 11 februarie 2005; a constatat că bunurile imobile (teren şi construcţii) ce compun masa succesorală au o valoarea totală de 98.955 RON; a procedat la formarea şi atribuirea de loturi conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert Raţă Sofica (fila 71), precum şi la stabilirea sultelor corespunzătoare.

Prin decizia nr. 2375 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Suceava – secţia civilă, a admis recursul promovat de reclamanţi şi, în consecinţă, a modificat, în parte, sentinţa civilă menţionată mai sus, în sensul că a constatat că masa de bunuri supuse partajului se compune din cota de 1/1 (şi nu din cota de 1/2) din construcţiile casă de locuit şi anexe gospodăreşti (beci sub grajd şi împrejurimi) precum şi din cota de 1/1 (şi nu din cota de 1/2 din suprafaţa de 2.131 mp teren – imobile situate în municipiul Suceava, str. Gheorghe Doja nr. 213.

S-a mai reţinut că valoarea totală a masei succesorale este de 119.605. RON (în loc de 98.955 RON), funcţie de care s-au modificat şi sultele cuvenite părţilor.

În motivarea soluţiei, în esenţă, s-a reţinut că prima instanţă a dat o interpretare greşită clauzelor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4887/1980 de fostul Notariat de Stat Judeţean Suceava în sensul că, în realitate, imobilele teren şi construcţii ce au făcut obiect al contractului sus-menţionat sunt proprietatea exclusivă a defunctului F.I., sens în care, Tribunalul în aplicarea art. 3041, 304 pct. 8  din Codul de procedură civilă, a modificat parţial sentinţa civilă recurată.

Împotriva acestei decizii au promovat recurs reclamanţii şi au arătat că Tribunalul Suceava a soluţionat calea de atac cu încălcarea normelor procedurale imperative de competenţă materială, în sensul că, deşi valoarea litigiului dedus judecăţii este de peste 1 miliard  lei, Tribunalul Suceava trebuia să soluţioneze apelul şi nu recursul, ceea ce conduce la nulitatea deciziei criticate şi la aplicarea art. 304 pct. 3  din Codul de procedură civilă.

Recursul a fost respins ca  inadmisibil.

Dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 112 pct. 3 coroborate  cu cele din art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă conduc la concluzia că sub aspectul competenţei instanţei, din punct de vedere al criteriului valoric, aceasta se stabileşte în funcţie de valoarea indicată în cererea introductivă de instanţă indiferent de majorarea/diminuarea ulterioară a pretenţiilor.

În speţă, din analiza înscrisurilor dosarului s- a constatat că prin cererea introductivă reclamanţii au indicat valoarea imobilelor supuse partajului ca fiind sub  1 miliard lei ceea ce a determinat ca sesizarea judecătoriei să fie conform legii, sentinţa pronunţată să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs aşa cum de altfel corect s-a procedat.

Faptul că instanţa de control judiciar a statuat că sub aspectul componenţei masei succesorale supusă partajului prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, sens în care a dispus reîntregirea masei de bunuri (cota de 1/1 şi nu de ? - din suprafaţa de 2.131 mp teren şi din construcţiile casă de locuit şi anexe gospodăreşti) ceea ce a condus implicit  la majorarea valorii litigiului dedus judecăţii, în virtutea principiului enunţat mai sus, situaţia nu produce nici o consecinţă juridică sub aspectul competenţelor materiale ale instanţelor judecătoreşti legal investite.