Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei prin depunerea cererii de solicitare a extrădării condamnatului

Decizie 280 din 19.03.2010


Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei prin depunerea cererii de solicitare a extrădării condamnatului

Art. 21 al. 3 din Legea nr. 296/2001

Art. 35 al. 2 din Legea nr. 302/2004

Potrivit art. 21 alin.3  din Legea nr. 296/2001 privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în vigoare la data formulării propunerii de extrădare „depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior”.

Decizia penală nr.280 din19 martie 2010

Prin decizia penală nr.280/19 martie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, în rejudecarea recursului, ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare formulată de condamnata G.E., a admis calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a casat sentinţa penală nr.194/9 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova şi pe fond, a respins, ca neîntemeiate, contestaţiile conexe privind prescrierea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatei G.E. prin sentinţa penală nr.38/25 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1495/20 martie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La pronunţarea deciziei, instanţa de control judiciar a avut în vedere următoarele:

 Prin sentinţa penală nr.38/25 ianuarie 2001 pronunţată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1495/20 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul disp. art. 2151 al. 1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei G.E. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 49 din 22 aprilie 2002.

Acest mandat nu a putut fi executat întrucât condamnata G. E. s-a sustras executării pedepsei, fiind dată în urmărire generală prin Dispoziţia IGPR /S/123699/ 12 august 2002 şi în urmărire internaţională prin Mesajul BNInr.2079/PL/04.03.2003.

Potrivit adresei nr. 36525/29 ianuarie 2007 emisă de Direcţia Investigaţii Criminale din cadrul IGPR a reieşit că numita G. E. a fost arestată în Italia la data de 16 februarie 2004 în vederea extrădării către România, aceleaşi împrejurări rezultând şi din adresele nr. 6652/29 ianuarie 2008 şi nr. 307175/S3/CFC/13 februarie 2009.

Totodată, prin încheierea pronunţată la 19 februarie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a admis cererea formulată de parchetul de pe lângă această instanţă şi a propus solicitarea extrădării condamnatei G.E. arestată provizoriu de autorităţile judiciare italiene la 16 februarie 2004 în vederea punerii în executare a MEPI nr. 49/23 aprilie 2002 emis de Tribunalul Prahova.

În conformitate cu art. 21 al. 3 din Legea nr. 296/2001 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în vigoare la data formulării propunerii de extrădare, “depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior”, aceleaşi dispoziţii regăsindu-se şi în art. 35 al. 2 din Legea nr. 302/2004, în vigoare la momentul judecării prezentei cauze.

Din relaţiile comunicate de Ministerul Justiţiei-Direcţia Drept Internaţional şi Tratate-Serviciul Cooperare Judiciară în Materie Penală conform adresei nr. 62427/2006 din 17 martie 2010 a rezultat că prin adresa nr. 978/DRIDO/II/2004/13 din 02 martie 2004, ataşată în copie, s-a formulat cerere de extrădare adresată autorităţilor judiciare din Republica Italiană, aşa încât, constatându-se îndeplinite cerinţele impuse de art. 40 din Legea nr. 296/2001 precum şi cele prev. de art. 21 al. 3 din acelaşi act normativ, s-a concluzionat că termenul de prescripţie a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatei G.E. de 7 ani, stabilit conform art. 126 al. 1 lit. b Cod penal, a fost întrerupt la data depunerii cererii de extrădare, respectiv 02 martie 2004, iar până în prezent nu s-a împlinit, acesta urmând să expire la 02 martie 2011.

În raport de considerentele expuse, Curtea a constatat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C.p.p., astfel că în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a casat hotărârea atacată şi în rejudecarea cauzei, a respins, ca neîntemeiate, contestaţiile la executare conexe privind prescrierea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatei G. E. prin sentinţa penală nr. 38/25 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 1495/20 martie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.