Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 4207 din 28.10.2015


Drepturi băneşti

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  4207/28.10.2015)

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţa le data de  23.06.2015 sub nr. 5560/101/2015, reclamanta  B.R. a chemat în judecată  pe pârâta SOCIETATEA COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta:

-să modifice decizia 3736/29.05.2015 în  sensul de a i se acorda stimulentul de 6 salarii compensatorii, în sumă brută, raportat la nivelul de bază individual, ce i se cuvine conform  Hotărârii 77/19.12.2014 a Directoratului Societăţii CEO SA;

- să fie obligată pârâta la plata stimulentului  de 6 salarii compensatorii în sumă brută, raportat la nivelul de bază individual ce i se cuvine conform H. 77/19.12.2014 a Directorului Societăţii CEO SA;

-să fie obligată pârâta să-i achite suma reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a stimulentului, începând cu data naşterii  acestui drept, 30.05.2015 şi până la data efectuări plăţii;

-să fie obligată să plătească dobânda de referinţă a BNR  pentru perioada de la data de 22.05.2015 şi până la data efectuării plăţii şi la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei până la data de 30.05.2015 când au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a deciziei  nr.3736/29.05.2015.

A lucrat  ca inginer nivel 2 la Compartimentul Protecţia Mediului al Unităţii Miniere de Cariera Husnicioara din cadrul Sucursalei Divizia Miniera a Societăţii Complexul Energetic Oltenia SA.

Prin decizia nr. 3736/29.05.2015 s-a dispus încetarea de drept a raporturilor de muncă în temeiul art.56 al.1 lit.c  respectiv prin acordul părţilor.

Raportat la modalitatea de încetare a raporturilor de serviciu, pârâta nu  şi-a respectat obligaţiile asumate prin Hotărârea Directoratului nr.77/19.12.2014.

Mai exact, reclamanta şi-a  exprimat acordul pentru încetarea raporturilor de munca sub condiţia acordării stimulentului de 6 salarii compensatorii în suma bruta, raportata la nivelul de baza individual

In acest sens, in data de 19.12.2014 Directoratul Societăţii Complexul Energetic Oltenia SA a aprobat prin Hotărârea nr.77, acordarea unui stimulent pentru salariaţii care au contract de munca pe perioada nedeterminata, așa cum era şi cazul reclamantei si care sunt pensionabili pana la data de 28.02.2015 si solicita pensionarea.

Condiţia pentru acordarea acestui stimulent, a fost impusa tot prin aceeaşi Hotărâre nr.77, în sensul ca urma sa se acorde, angajaţilor care ar fi fost pensionabili  după 01.03.2019, dar care totuşi vor întocmi cerere de pensionare pana la data de 28.02.2015, un stimulent in cuantum de 6 salarii.

La  data de 25.02.2015 reclamanta a formulat cerere către parata în sensul întocmirii dosarului de pensionare, fiind îndreptăţită să primească stimulentul stabilit prin Hotărârea Directoratului Societăţii Complexul Energetic Oltenia SA nr.77/19.12.2014.

Analizând documentaţia întocmita de parata, a constatat faptul ca cererea sa deşi  a fost depusa la registratura paratei la data de 25.02.2015 (in termenul stabilit prin Hotărârea 77), a fost înaintata către Casa Teritoriala de Pensii Publice Mehedinţi la data de 04.03.2015.

În baza principiului general de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă în susţinerea intereselor sale, precum si prevederile art.5 si 8 Codul Muncii care stabilesc cu valoare de principiu ca ,,in cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii" si ca „relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe".

Mai mult decât atât, Codul muncii interzice prin prevederile art.5 alin 2 „Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală".

In ciuda memoriului depus de parata si a demersurilor de soluţionare amiabila a litigiului in cadrul medierii, nu a primit niciun răspuns de la parata, aceasta preferând sa rămână  intr-o stare de pasivitate, care din punctul său de vedere nu face altceva decât sa confirme situaţia de fapt descrisă

Parata a preferat sa încheie raporturile de serviciu cu toți angajaţii cu experienţa intr-o modalitate ce nu ii face cinste, apelând la manopere dolosive, menite să convingă sa renunţe la drepturile negociate in cadrul contractului colectiv de munca.

Astfel, prin CCM angajaţii cu o vechime mai mare de 25 de ani ar fi primit 16 salarii compensatorii daca ar fi fost concediaţi, parata încercând sa îi convingă sa accepte aceste 6 salarii si sa se  pensioneze înainte de termen.

In ceea ce priveşte actualizarea sumei datorate cu titlu de stimulent, cu indicele de inflaţie, a precizat că daunele interese trebuie sa asigure repararea integrala a prejudiciului cauzat, acestea putând sa cuprindă atât pierderea suferita cat si beneficiul de care a fost lipsit creditorul - art.1084 Cod civil.

Spre deosebire de daunele moratorii, actualizarea are caracter compensatoriu si urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti având ca finalitate aducerea creanţei la valoarea ei existenta in momentul stabilirii, protejând interesele creditorului care nu trebuie sa suporte din patrimoniul sau, fără a avea o culpa, efectele devalorizării monedei.

In ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligaţia devine exigibilă, situaţie în care, dobânzile legale curg de la data scadenţei.

Prin neacordarea stimulentului la data încetării raporturilor de munca, se prezumă că lipsa de folosinţă a acesteia i-a produs un prejudiciu ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale potrivit OG nr.13/2011., calculată pe perioada cuprinsă între data încetării raportului de munca, respectiv 22.05.2015 şi data plăţii efective.

Dobânda legala reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei de către debitor, având un temei diferit de al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate pretinde cerând actualizarea creanţei.

Prin urmare dobânda reprezintă o sancţiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plata iar actualizarea cu indicele de inflaţie reprezintă valoarea reala a obligaţiei băneşti la data efectuării plaţii - daune compensatorii, astfel încât  nu se ajunge la o dubla reparaţie.

In drept, şi-a întemeiat acţiunea pe  prevederile art.56, 268, 285 si urm Codul Muncii si art.1084 C.civ.

În dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri.

La data de 23.07.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare  prin care a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei contestate.

A arătat că reclamanta a  fost angajata S. Complexului Energetic Oltenia SA – UMC Husnicioara conform contractului individual de muncă nr. 12214/31.05.2015.

În temeiul art.56 al.1 lit.c din Codul Muncii în data de 21.05.2015, în baza Deciziei nr. 3636/16838/20.05.2015 reclamantei i-a încetat contractul  individual de muncă.

În cadrul  SC Energetic Oltenia SA s-a efectuat o analiză privind îndeplinirea în anul 2015 a condiţiilor de pensionare, pentru următoarele categorii de pensii, care nu presupun  diminuarea cuantumului pensiei;

-pensie pentru limită de vârstă;

a) la îndeplinirea  cumulativă a condiţiilor de vârstă standard de pensionare şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare;

b)cu reducerea vârstei standard de pensionare;

-pensie anticipată.

A mai susţinut că în  vederea stimulării pentru încetarea raporturilor de muncă în anii 2013-2014 s-a aprobat prin Hotărâre de Directorat, acordarea a 1 până la 6 salarii de bază individuale în funcţie de numărul de luni ramase până la data îndeplinirii condiţiilor pentru limită de vârstă ( data la care CIM-ul încetează de drept).

 Învederam instanţei ca prin Hotărârea Directoratului nr. 77/19.12.2014 s-a aprobat Nota de fundamentare nr. 11551/18.12.2014 privind aprobarea stimulării pentru pensionare şi încetarea raporturilor de muncă  la acordul părţilor în intervalul  01.01.2015 – 28.02.2015.

Prin nota de mai sus s-a propus acordarea unui stimulent următoarelor categorii de salariaţi, care la data solicitării au încheiat contract individual de muncă pe perioada  nedeterminată.

 Care sunt pensionabili până la  28.02.2015 ( limita de vârstă, limita de vârstă cu aport de grupa, anticipată) şi solicită pensionarea;

Care solicită încetarea CIM  la acordul părţilor, până la 28.02.2015.

A arătat că în nota de fundamentare există menţiunea expresă în vederea acordării stimulentului, până cel târziu la data de 28.02.2015; vor fi întocmite cererile de pensionare; va fi emisă decizie  pentru cei care solicită încetarea CIM cu acordă părţilor.

Potrivit prevederilor art. 74 al.1 din normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 cererea de pensionare, însoţită de actele doveditoare, se depune la Casa de Pensii competentă teritorial în funcţie de domiciliul solicitantului, începând  cu data îndeplinirii condiţiilor de pensionare cerere care se întocmeşte de către solicitant în conformitate cu art. 76 al.1 pct.a Anexa 6 din Norma de aplicare a prevederilor Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Reclamanta a depus cererea de pensionare la Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi  în data de 04.03.2015  şi a fost înregistrată  sub nr. 5387/04.03.2015.

A mai susţinut că, cererea nr. 1339/25.02.2015 înregistrată la UMC Husnicioara, cerere la care face trimitere reclamanta, nu are caracterul unei solicitări exprese de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părţilor, pentru a încadra în condiţiile stabilite prin Hotărârea nr. 77/19.12.2014.

Prin adresa nr. 4540/02.07.2015 UMC Husnicioara i-a transmis faptul că reclamanta a refuzat să depună dosarul de pensionare în data de 27.02.2015.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205-206 c.pr.civ.

În dovedirea susţinerilor  a depus la dosar înscrisuri.

La data de  10.08.2015  reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând că  apărările formulate de pârâtă sunt neîntemeiate,  reluând susţinerile invocate prin acţiune.

Analizând acţiunea în raport de actele  şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile  legale incidente în  materie,  Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamanta B.R. a fost angajata a pârâtei in funcţia de inginer  la Compartimentul Protecţia Mediului  din cadrul Unităţii Miniere de Cariera  Husnicioara – Sucursala Divizia Miniera până la data de 21.05.2015 când raporturile de munca au încetat in baza art. 56 alin.1 lit.c din Codul Muncii, așa cum reiese din decizia nr. 3736/29.05.2015.

Prin acţiunea adresata acestei instanţe reclamanta solicită modificarea deciziei nr. 3736/29.05.2015  in sensul acordării stimulentului de 6 salarii compensatori, obligarea  pârâtei să-i plătească reclamantei stimulentul de 6 salarii compensatorii în sumă brută raportat la nivelul salariului de bază individual, sumă ce sa  fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală începând cu 21.05.2015 şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa apreciază întemeiată acţiunea pentru următoarele considerente:

In vederea stimulării  salariaţilor  pentru încetarea raporturilor de muncă  in anii 2013-2014, s-a aprobat prin Hotărârea Directoratului  nr. 77 /19.12.2014  acordarea  a 1 până la 6 salarii de baza  individuale  in funcţie de numărul  de luni ramase până la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârsta standard de pensionare si a stagiului minim de cotizare pentru  pensionare, după cum urmează: pensionabili  in intervalul 01.01.2015-28.02.2015 – 1 salariu, pensionabili  in intervalul 01.03.2015-28.02.2016 – 2 salarii, pensionabili  in intervalul 01.03.2016-28.02.2017 – 3 salarii, pensionabili  in intervalul 01.03.2017-28.02.2018 – 4 salarii, pensionabili  in intervalul 01.03.2018-28.02.2019 – 5 salarii, pensionabili  după 01.03.2019 – 6 salarii.

Aceasta hotărâre se aplica la doua categorii de salariaţi, si anume:  care sunt pensionabili până la 28.02.2015 si solicita pensionarea si cei care solicita încetarea CIM prin acordul părţilor până la 28.02.2015.

In aceiaşi hotărâre s-au stipulat si condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de acest stimulent, si anume  până la 28.02.2015  sa fie întocmite  cererile de pensionare, sau va fi emisa decizie pentru cei care solicita încetarea CIM cu acordul părţilor.

Instanţa reţine ca la data de 25.02.2015 reclamanta a formulat cererea  înregistrata la  UMC Husnicioara sub nr. 1339/25.02.2015 prin care solicita  întocmirea dosarului de pensionare începând cu data de 25.02.2015, depunând inclusiv  cererea de pensionare formularul tipizat la Casei de pensii.

Prin decizia nr.168002/14.04.2015  CJP Mehedinţi a dispus pensionarea reclamantei  pentru limita de vârsta începând cu data de 04.03.2015.

La data de 20.05.2015  cu adresa nr. 7271, pârâta i-a comunicat reclamantei  ca prin adresa CJP Mehedinţi  înregistrata sub nr. 7159/18.05.2015  s-a comunicat decizia de pensionare, iar, in conformitate cu prevederile art. 56 alin.1 lit.c din Codul Muncii, contractul individul de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensie, fapt ce  duce ca la data  încetării contractului individual de muncă  - 21.05.2015 sa înceteze si preavizul.

La data de 20.05.2015 s-a emis decizia nr. 3636 (3736/29.05.2015) prin care  s-a dispus  ca începând cu data de 21.05.2015 sa înceteze de drept contractul individual de munca al reclamantei, in temeiul art. 56 alin.1 lit.c din Codul Muncii.

Instanţa apreciază ca in mod greşit pârâta nu i-a acordat reclamantei stimulentul de 6 salarii de baza individuale, deoarece aceasta a depus cererea de pensionare in termenul prevăzut de hotărârea Directoratului nr. 77, adică până la data de 28.02.2015.

Faptul ca pârâta a  înaintat cererea de pensionare  la CJP Mehedinţi la data de 04.03.2015 nu i se poate imputa reclamantei, care a îndeplinit condiţia impusa chiar de angajator in vedere stimulării pensionarii salariaţilor.

Instanţa nu poate reţine nici apărarea pârâtei ca acesta cerere de pensionare trebuie depusa la CJP Mehedinţi , deoarece prin acesta susţinere se adaugă la  hotărârea Directoratului, care nu stipulează acest lucru, impunând ca singura condiţie pentru ca salariaţii sa beneficieze de acest stimulent, ca sa se depună  cerere de pensionare, fără a se stipula unde sau in ce formă.

In plus, instanţa reţine ca reclamanta îndeplinea condiţiile de vârsta standard de pensionare la vârsta de  61 ani si 8 luni, vârsta până la care putea sa  aibă calitatea de angajat al pârâtei, însa, întrucât a dorit sa beneficieze de  aceste stimulente prevăzute de Hotărârea Directoratului nr. 77 a depus aceasta cerere de pensionare.

 Având in vedere ca  pârâta a emis acesta hotărâre a directoratului in vederea stimulării pensionării persoanelor care nu îndeplineau condiţia de vârsta standard de pensionare prevăzuta de legea nr. 263/2010, iar reclamanta a îndeplinit cerinţele stipulate in acest act in vederea beneficierii de stimulentele  băneşti prevăzute, in sensul ca a depus cererea de pensionare până la data de 28.02.2015, instanţa apreciază întemeiata acţiunea reclamantei, motiv pentru care urmează a o admite si a dispune completarea  deciziei  nr. 3736/29.05.2015 în sensul acordării stimulentului de 6 salarii compensatori, si obligă pârâta să-i plătească reclamantei stimulentul de 6 salarii compensatorii în sumă brută raportat la nivelul salariului de bază individual.

In ceea ce priveşte cuantumul  sumei  cuvenite reclamantei in baza Hotărârii Directoratului nr. 77, instanţa reţine ca acest stimulent este diferenţiat in funcţie de numărul  de luni ramase până la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârsta standard de pensionare si a stagiului minim de cotizare pentru  pensionare, după cum urmează: pensionabili  in intervalul 01.01.2015-28.02.2015 – 1 salariu, pensionabili  in intervalul 01.03.2015-28.02.2016 – 2 salarii, pensionabili  in intervalul 01.03.2016-28.02.2017 – 3 salarii, pensionabili  in intervalul 01.03.2017-28.02.2018 – 4 salarii, pensionabili  in intervalul 01.03.2018-28.02.2019 – 5 salarii, pensionabili  după 01.03.2019 – 6 salarii.

Întrucât reclamanta ar fi îndeplinit condiţia de vârsta standard de pensionare, aşa cum reiese din decizia de pensionare nr. 168002/14.04.2015,  după 01.03.2019, cuantumul sumei cuvenite reclamantei este de 6 salarii compensatorii în sumă brută raportat la nivelul salariului de bază individual.

Instanţa urmează a obliga pârâta sa plătească acesta suma  actualizată cu indicele de inflaţie,  deoarece aceasta actualizare  are caracter compensatoriu  si urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti având ca finalitate  aducerea creanţei la valoarea  ei existenta in momentul stabilirii, protejând interesele  creditorului care nu trebuie sa suporte  din patrimoniul sau, fără a avea o cuplă  efectele  devalorizării monedei

In ceea ce priveşte capătul de cerere  privind obligarea la plata dobânzii legale, instanţa il apreciază întemeiat deoarece  dobânda legală reprezintă daune  interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului  provocat creditorului prin întârzierea  executării obligaţiei de către debitor.

Instanţa apreciază ca  actualizarea se poate cumula cu dobânda legală, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii – daune compensatorii.

De asemenea, indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă şi prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală  reprezintă câştigul, folosul pe care l-ar fi obţinut reclamanta din investirea banilor dacă aceştia ar fi fost plătiţi la termen.

Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligaţiei cu rata inflaţiei, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.

Instanţa, văzând si dispoziţiile art. 453 c.pr.civ, urmează a obliga pârâta sa-i plătească reclamantei 500 lei cheltuieli e judecată.