Ordin de protecţie

Sentinţă civilă 113 C din 05.02.2016


 Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanta … împotriva pârâtului …, având ca obiect emitere ordin de protecţie.

 La apelul nominal făcut în camera de consiliu au răspuns reclamanta personal şi asistată de avocat Preşcoviţă Andreea Maria şi avocat din oficiu Zărnescu Alina Alexandra, reprezentând pârâtul. 

 Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, instanţa constată că este primul termen cu părţile legal citate şi procedează la legitimarea reclamantei, aceasta prezentând C.I. seria XC nr…, C.N.P….

Instanţa pune în discuţie competenţa în soluţionarea cauzei.

Apărătorii părţilor şi reprezentantul parchetului arată că Judecătoria Oneşti este competentă a soluţiona prezenta cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei şi prevederile art.25 din Legea 217/2003, instanţa constată că este competentă material şi teritorial să judece prezenta cauză.

Instanţa pune în discuţie estimarea duratei cercetării procesului.

Apărătorii părţilor arată că estimează durata soluţionării cauzei la termenul de azi, iar reprezentantul parchetului arată că lasă la apreciere.

Instanţa potrivit dispoziţiilor art.238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului la 7 zile şi nefiind chestiuni prealabile de discutat, acordă cuvântul pentru formularea probelor.

Avocat Preşcoviţă solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar şi cu 2 martore, respectiv … şi …, prezente la sediul instanţei.

Avocat Zărnescu solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Reprezentantul parchetului solicită proba cu înscrisurile de la dosar.

Instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile de la dosar şi cu  martorele … şi … ca fiind admisibile şi putând duce la soluţionarea cauzei şi procedează la audierea martorelor prezente, sub prestare de jurământ, declaraţiile acestora fiind consemnate la dosar.

Nefiind alte cereri de formulat, în temeiul art.244 Cod procedură civilă instanţa declară încheiată cercetarea procesului şi acordă cuvântul pentru fond.

Avocat Preşcoviţă consideră că sunt îndeplinite condiţiile instituirii unui ordin de protecţie, existând acte de violenţă psihică, insulte, agresiuni asupra obiectelor din casă, pârâtul este brutal, îi stinge lumina reclamantei, televizorul, nu achită utilităţile, întreţinerea şi cu toate acestea îi spune reclamantei că nu are nici un drept în casă, reclamanta se simte ameninţată, speriată, se teme pentru viaţă, a fost lovită, iar comportamentul pârâtului este de natură a-i provoca temere. Actul de violenţă în familie provoacă prejudicii psihice. Cu privire la situaţia de fond, cum ar fi suportarea cheltuielilor în cazul introducerii unor acţiuni de divorţ sau de partaj, acestea presupun costuri mari, reclamanta a avut fata la facultate, s-a ocupat în exclusivitate de cheltuieli, pârâtul nu a acceptat nimic. La momentul de faţă s-a ajuns la apogeu, reclamanta se teme pentru viaţa ei. Pentru respectarea dispoziţiilor Legii 217/2003 drepturile victimei sunt încălcate, motiv pentru care solicită admiterea acţiunii cum a fost formulată, evacuarea pârâtului din locuinţă, limitarea dreptului de a se apropia de reclamantă, a lua în considerare lipsa de interes a pârâtului care nu s-a prezentat în instanţă, acesta având senzaţia că nimic nu i se poate întâmpla.

Avocat Zărnescu Alina arată că pentru instituirea unui ordin de protecţie trebuie să existe o stare conflictuală. Nu există violenţă în sensul prevăzut de lege. În ceea ce priveşte demnitatea umană, aceasta trebuie să existe şi pentru pârât. Nu sunt indicii grave, motiv pentru care solicită respingerea cererii.

În replică, avocat Preşcoviţă arată că nu se poate vorbi de o demnitate a pârâtului care deja şi-a făcut o relaţie extraconjugală, pericolul actual există, situaţia persistă de mult timp, iar starea de pericol este actuală.

În replică, avocat Zărnescu arată că dacă pârâtul are o relaţie extraconjugală, nu se impune emiterea unu ordin de protecţie.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea cererii, emiterea unui ordin de protecţie.

Dezbaterile fiind terminate, instanţa reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.02.2016 sub nr. 397/270/2016 reclamanta …, cu domiciliul în …, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul …, cu domiciliul în …, emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului în sensul evacuării temporare a acestuia din locuinţă, de a limita dreptul de folosinţă a acestuia doar asupra unei părţi a locuinţei comune, de a fi obligat acesta la păstrarea unei distanţe minime faţă de reclamantă, faţă de locul de muncă şi de domiciliul acesteia şi în sensul interzicerii pârâtului a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din anul 1986 şi că au împreună o fată care este majoră şi care este anul I la master. Pârâtul are o relaţie extraconjugală pe care o recunoaşte cu nonşalanţă. Situaţia a degenerat, în prezent convieţuirea a devenit imposibilă, manifestările pârâtului afectându-i integritatea emoţională şi sănătatea fizică, reclamanta trăind într-o stare de tensiune permanentă. Pârâtul este violent verbal, o umileşte pe reclamantă, adeseori pe fondul consumului de alcool. O ameninţă că o va da afară din casă, dă buzna în camera ei, îi stinge televizorul şi lumina, provocându-i stări de tensiune şi de suferinţă psihică.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 217/2003.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003.

În dovedirea cererii reclamanta a depus un proces verbal de predare-primire a locuinţei şi certificatul de căsătorie. 

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi, deşi legal citat, nu s-a prezentat la instanţă pentru a combate susţinerile reclamantei.

La termenul din data de 05.02.2016 instanţa, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedură civilă, a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit în data de 26.07.1986 (certificatul de căsătorie fiind depus la fila 13 dosar), iar din căsătoria acestora a rezultat un copil care în prezent este major.

Prin cererea formulată reclamanta … a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului în sensul evacuării temporare a acestuia din locuinţă, de a limita dreptul de folosinţă a acestuia doar asupra unei părţi a locuinţei comune, de a fi obligat acesta la păstrarea unei distanţe minime faţă de reclamantă, faţă de locul de muncă şi de domiciliul acesteia şi în sensul interzicerii pârâtului a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

Din declaraţia martorei …, propusă de reclamantă, instanţa reţine că cei doi soţi locuiesc în str. … chiar în spatele magazinului unde lucrează martora. Pârâtul are o relaţie extraconjugală de mai mulţi ani, fiind văzut de martoră cu aceeaşi persoană de mai multe ori, relaţie pe care în prezent nu o mai ascunde. A arătat martora că pârâtul, de faţă cu ea, făcea comparaţii între reclamantă şi cealaltă persoană spunând că nu arată ca ea, că nu face treabă ca ea. După ce a primit citaţia în data de 3 februarie pârâtul a trecut pe la magazinul unde lucrează martora şi i-a spus să soţia lui a divorţat de el, ceea ce l-a bucurat foarte mult. Pârâtul cumpără de multe ori mâncare de la magazinul în care lucrează martora, însă nu o duce acasă, aspect pe care îl cunoaşte de la reclamantă. Pârâtul o domină psihic pe reclamantă care s-a schimbat foarte mult în ultimii trei ani, în sensul că aceasta este o persoană speriată, nu crede nici că are dreptul la o parte din apartamentul în care locuieşte. Martora a văzut-o pe reclamantă bătută, aceasta spunându-i martorei că îi este frică să mai stea în casă cu pârâtul, ultimul incident având loc în 23 sau 24 ianuarie.

Din declaraţia martorei …, propusă tot de reclamantă, instanţa reţine că cei doi soţi au o fată de 24 de ani care se află în Braşov la studii, fată de care martora a avut grijă de când aceasta avea doi ani. Încă de atunci martora, care a stat în casa celor doi pentru aproximativ cinci ani cu mici întreruperi, a observat că pârâtul era foarte dur, că avea un comportament violent chiar şi fizic faţă de reclamantă, consuma băuturi alcoolice. De patru ani pârâtul are o relaţie extraconjugală, martora văzând-o pe persoana cu care are această relaţie. Cei doi au făcut totul de la zero, au făcut toate lucrurile în timpul căsătoriei, însă în prezent pârâtul se comportă ca şi când totul ar fi al lui, de exemplu dacă reclamanta doreşte să se uite la televizor, pârâtul îl închide.

Apărătorul din oficiu al pârâtului nu a propus probe în apărare, cu excepţia înscrisurilor de la dosar.

Conform art. 4 lit. a din Legea nr. 217/2003 prin violenţă verbală se înţelege „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare”, iar conform lit. b din acelaşi articol prin violenţă psihologică se înţelege „impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar”.

Coroborând declaraţiile martorilor arătate mai sus, instanţa reţine că în prezent între părţi există o stare foarte tensionată, din cele expuse rezultând o violenţă verbală, dar şi psihologică a pârâtului faţă de reclamantă, comportamentul pârâtului fiind de natură a provoca reclamantei suferinţe psihice, emoţionale, psihologice şi chiar umilinţe, mai ales în contextul în care pârâtul are o relaţie extraconjugală de mai mulţi ani şi, de faţă cu soţia şi alte persoane (martora …), face comparaţii între reclamantă şi persoana cu care are această relaţie, situaţie în care apreciază că la acest moment se impune a fi instituite anumite măsuri specifice ordinului de protecţie. 

Conform art. 23 din Legea nr. 217/2003, ordinul de protecţie poate fi solicitat în scopul înlăturării unei stări de pericol, ceea ce presupune ca pericolul să fie iminent.

Caracterul urgent al unui ordin de protecţie rezultă şi din posibilitatea prevăzută de legiuitor la art. 27 alin. 5 din aceeaşi lege, conform căruia în caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.

Astfel, faţă de cele arătate, urmează a se dispune evacuarea pârâtului … din locuinţa din …, pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri, a fi obligat pârâtul la păstrarea unei distanţe de minim 20 de metri faţă de reclamantă pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri, la păstrarea unei distanţe de minim 20 de metri faţă de locul de muncă al reclamantei pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri şi la păstrarea unei distanţe de minim 20 de metri faţă de domiciliul reclamantei din …, pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri. De asemenea, se va dispune interzicerea pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri. 

Având în vedere măsurile ce urmează a fi dispuse, va fi respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului doar asupra unei părţi a locuinţei comune.

Astfel, faţă de cele arătate, în temeiul art. 27 din Legea nr. 217/2003, instanţa va admite în parte cererea privind emiterea ordinului de protecţie. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea privind emiterea ordinului de protecţie formulată de reclamanta …, CNP …, cu domiciliul în …, în contradictoriu cu pârâtul …, cu domiciliul în …. 

Dispune evacuarea pârâtului … din locuinţa din …, pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri.

Obligă pârâtul la păstrarea unei distanţe de minim 20 de metri faţă de reclamantă pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri.

Obligă pârâtul la păstrarea unei distanţe de minim 20 de metri faţă de locul de muncă al reclamantei pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri.

Obligă pârâtul la păstrarea unei distanţe de minim 20 de metri faţă de domiciliul reclamantei din …, pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri.

Dispune interzicerea pentru pârât a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o durată de trei luni de la data pronunţării prezentei hotărâri. 

Respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului doar asupra unei părţi a locuinţei comune.

Executorie.

Cu apel în 3 zile de la pronunţare, care se va depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 05.02.2016, ora 13.30.