Litigiu functionari publici

Dosar nr. XXX/40/2015 litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

 Şedinţa publică dinxx.xx.xxxx 

Completul constituit din:

Preşedinte –

Grefier –

SENTINŢA NR. XXX

La ordine judecarea acţiunii având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999)” privind pe reclamanţii A. A.,  A. P.,  A. M. V.,  B. ( Fostă A.) O.,  A. C. C.,  A. T.,  A. M. L.,  B. C.,  B. S. C.,  B. N.,  B. I.,  C. A.,  C. P.,  C. D.,  C. C. A.,  C. G.,  C. L. C.,  D. N. M.,  D. A.,  D. A. L.,  D. C. V.,  E. R.,  G. M.,  H. D.,  H. D. C.,  H. V.,  J. E.,  L. M.,  L. G.,  M. M.,  M. V.,  M. K.,  M. A.,  N. M.,  O. M. D.,  P. L.,  P. C. A.,  P. L.,  P. S.,  P. V.,  P. M.,  P. R. T.,  P. L.,  R. B. M.,  R. A.,  R. R.,  S. A.,  S. R.,  T. L.,  V. E. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Casei Judeţene de Pensii Botoşani în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani cu sediul în Botoşani, Calea Naţională nr. 85, judeţul Botoşani.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au lipsit atât reclamanţii cât şi reprezentantul pârâtei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că dosarul este la primul termen de judecată în şedinţă publică, după parcurgerea procedurii scrise prev. de art. 237 Noul Cod de procedură civilă, are ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici – Legea nr. 188/1999” şi procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanţa, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, procedează la verificarea competenţei, constatând că este învestită cu judecarea unui litigiu dat în competenţa sa de art. 10 - 13 din Legea nr. 554/2004.

Văzând că nu s-au formulat noi cereri, precum şi faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, instanţa în temeiul art. 394 Noul Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra acţiunii de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.03.2015,  reclamanţii A. A.,  A. P.,  A. M. V.,  B. ( Fostă A.) O.,  A. C. C.,  A. T.,  A. M. L.,  B. C.,  B. S. C.,  B. N.,  B. I.,  C. A.,  C. P.,  C. D.,  C. C. A.,  C. G.,  C. L. C.,  D. N. M.,  D. A.,  D. A. L.,  D. C. V.,  E. R.,  G. M.,  H. D.,  H. D. C.,  H. V.,  J. E.,  L. M.,  L. G.,  M. M.,  M. V.,  M. K.,  M. A.,  N. M.,  O. M. D.,  P. L.,  P. C. A.,  P. L.,  P. S.,  P. V.,  P. M.,  P. R. T.,  P. L.,  R. B. M.,  R. A.,  R. R.,  S. A.,  S. R.,  T. L.,  V. E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea  premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 până la zi şi acordarea de daune interese moratorii aferente.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, dreptul solicitat a fost prevăzut de legislaţia în vigoare, pentru anul calendaristic anterior fiind un drept câştigat, care nu mai poate fi desfiinţat în mod retroactiv. În acest sens ÎCCJ în soluţionarea unui recurs în interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanţă certă, lichidă şi exigibi1ă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, şi anume eşalonat şi succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază.

Or, raportat la această concluzie, se reţine că dreptul la premiul anual a fost menţinut şi după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeaşi instanţă a stipulat, în deciziile menţionate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare.

Curtea Constituţională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalităţii în care subzistă dreptul de creanţă al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 28512010, ca argument de menţinere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipula te cu forţă obligatorie de Curtea Constituţională.

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege, prin executare succesivă." Susţin reclamanţii că, interpretarea textului din motivarea Î.C.C.J. este de natură a-i îndreptăţii la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât şi instanţele ordinare au interpretat în acelaşi sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferenţe salariale profesorilor.

Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor ari. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor ari. 1 din Legea nr. 28512010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

În acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din Legea nr. 330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept şi în ceea ce ne priveşte, astfel:

(1) Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea.

(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate.

(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor.

(4)Plata premiului anual se va face pentru Întregul personal salarizat potrivii prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Dispoziţiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46) .

De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

Consideră reclamanţii că, dreptul lor de a beneficia de acest premiu este câştigat, atât timp cât dispoziţiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor băneşti fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivităţii.

Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare şi după aducerea ei la cunoştinţă prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.

Drept consecinţă, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să Respecte suveranitatea legii anterioare.

De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se tină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă faţă de cea veche, ci şi de siguranţa raporturilor sociale, care impune să nu fie desfiinţate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voinţă sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.

Norma neretroactivităţii, înscrisă în art. 6 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu şi-au epuizat toate efectele.

Arată reclamanţii că, este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supravieţuirea legii vechi, excepţia şi fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna şi asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziţii pentru toate situaţiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi.

Ori, în cazul lor, susţin reclamanţii că, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câştigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menţionate ce au abrogat posibilitatea acordării lui întrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.

De asemenea, trebuie observat că potrivit dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României, intitulat "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", dispoziţiile constituţionale privind drepturile si libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

Daca exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului in care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."

Aşadar, dacă instanţele de judecată constată că legile interne încalcă pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conţinând dispoziţii mai puţin favorabile decât acestea din urma, sunt obligate să ignore aceste prevederi şi sa facă aplicarea celor din reglementarea internaţional mai favorabilă.

Procedând astfel, instanţele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, precum şi pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

În ceea ce priveşte prevederile internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speţă, potrivit art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: ,,1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât şi în asociaţie cu alţii. ; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".

Consideră reclamanţii că, lipsirea lor de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câştigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerinţă ce a avut ca efect privarea lor de acest bun, în sensul celei de-a doua faze a primului paragraf al arte 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenţionate, deoarece pentru perioada de referinţă nu s-a acordat al 13-lea salariu-premiul anual-şi nici majorarea salarială, iar prin decizia 21/2013 s-a statuat acordarea majorării În mod succesiv.

De asemenea, trebuie avută în vedere şi soluţia dată de Comisia Europeană în cauza C-310/10, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău, Secţia Civilă - România - în cauza aflată pe rolul acestei instanţe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO Ll80 din 19.7.200 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică şi a art. 17 din Directiva Consiliului i 2000/78/CE (JO L 303 din 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei muncă.

Concluziile Comisiei Europene au fost că: "Dreptul primar al Uniunii şi dispoziţiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE cu privire la punerea în aplicare a egalităţii de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică şi ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curţii Constituţionale prin care li se interzice instanţelor naţionale să înlăture aplicarea unor dispoziţii interne pe care le considera contrare dreptului Uniunii.

Consideră reclamanţii că, judecătorul naţional are obligaţia să înlăture aplicarea unei reglementări naţionale contrare dreptului Uniunii. In acest scop, tribunalele naţionale nu sunt ţinute să aştepte abrogarea sau modificarea dispoziţiilor interne sau o schimbare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanţe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, aşa cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispoziţiilor legislative naţionale, sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii.

În drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiune pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 6 din Codul civil, art. 15 alin. 2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituţia României, art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000178/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Î.I.C.J.

În susţinerea acţiunii reclamanţii au depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, a depus la dosar întâmpinare (filele 42 - 43 dosar) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată  pentru următoarele considerente:

Reclamanţii solicită obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Botoşani la plata diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 până la zi, reactualizat în funcţie de indicii de inflaţie la data plăţii efective.

Casa Judeţeană de Pensii Botoşani arată că, respectând dispoziţiile legale în vigoare de la data respectivă nu a avut posibilitatea acordării celor solicitate de reclamanţi.

Consideră pârâta că nu poate fi constatată culpa în sensul relei voinţe pentru plata drepturilor salariale, având în vedere faptul că bugetul prevăzut pentru acesta nu a fost acordat, astfel că instituţia nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile Legii nr. 330/2009, pe cale de consecinţă gestionarea bugetului pentru salarii a fost bine realizată.

Mai arată pârâta că, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani este direct subordonată Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale care este finanţată de la bugetul asigurărilor sociale, neacordarea plăţii diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, fiind o practică unitară la nivelul tuturor caselor de pensii din ţară şi nu una la nivel de judeţ.

În drept pârâta şi-a întemeiat apărările formulate pe dispoziţiile Legii nr. 330/2009, Legii 189/2000 şi Noul Cod de procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin art. 25 din Legea 330/2009 a fost prevăzut dreptul la premiul anual al salariaţilor din sectorul bugetar.  Acest act normativ a fost în vigoare până la data de 31.12.2010.

La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare  Legea nr. 284/2010, prin care  s-a reglementat salarizarea personalului plătit din fondurile publice pentru anul 2011, art. 1 alin. 2 din acest act normativ, în forma sa iniţială,  stabilind expres că  „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului … sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege”.

Totodată  prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare începând cu data de 31.12.2010  s-a prevăzut că „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Cu privire la invocarea de către reclamanţi a încălcării principiului neretroactivităţii legii, instanţa reţine că prin art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009 s-a precizat în mod expres că plata premiului anual se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă respectivul premiu.

Prin decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, Curtea Constituţională  a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 din Legea nr. 285/2010, stabilind că în cauză nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţi legii.

De asemenea, Curtea a statuat că beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, şi anume eşalonat şi succesiv,respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază.  De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu ,,începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul”, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligaţiei de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eşalonată care să satisfacă şi să menţină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaţilor în cauză, şi, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crize economice.

Totodată, Curtea Constituţională a mai reţinut că - potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 - creşterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovada că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

Referitor la efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 115/2012, în prezenta cauză instanţa reţine că în raport cu dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curţii Constituţionale), atât dispozitivul, cât şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituţionalitatea unor norme, dar şi în ipoteza celor prin care se resping obiecţii sau excepţii de neconstituţionalitate.

Având în vedere faptul că, prin decizia sus-menţionată instanţa de contencios constituţional a realizat o verificare a dispoziţiilor respective atât din punctul de vedere al compatibilităţii cu Legea fundamentală (în raport cu criticile formulate), cât şi sub aspectul compatibilităţii cu CEDO, instanţa reţine că instanţa constituţională a statuat asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispoziţiile CEDO şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fără a putea stabili efectele acelei norme pentru fiecare individ sau subiect de drept în parte, atât timp cât acesta este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti ce soluţionează litigii între destinatari precis determinaţi ai normei respective, instanţele fiind singurele în măsură să cuantifice in concreto efectele aplicării normei la situaţia de fapt a speţei.

Ca atare, instanţele judecătoreşti, judecând în materie, au competenţa de a realiza o analiză proprie a compatibilităţii efectelor art. 8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la CEDO, raportat la situaţia de fapt a fiecărei cauze atunci când se invocă circumstanţe personale specifice.

Or, în cauza de faţă reclamanţii nu au invocat astfel de circumstanţe, ci s-au limitat la a invoca în mod obiectiv neconcordanţa dintre dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la CEDO,  astfel încât şi sub acest aspect constatările Curţii Constituţionale realizate prin decizia nr. 115 din 09.02.2012 capătă caracter obligatoriu pentru instanţă.

Totodată, faţă de această chestiune de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 21/2013, s-a pronunţat pe calea recursului în interesul legii stabilind că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”.

În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat iniţial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Ca urmare, instanţa constată că legiuitorul este cel care stabileşte drepturile salariale, precum şi modalitatea lor de acordare, neputând fi reţinută retroactivitatea legii, atât timp cât dreptul salariaţilor de a primi premiul anual pentru anul 2010 s-a născut începând cu data de 01. ianuarie 2011.

Cu privire la premiul anual aferent anilor 2011 – la zi , solicitat a fi acordat în  prezenta cauză , reţine instanţa că reclamanţii au invocat tot prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 şi art. 8 din Legea nr. 284/2010 , drept temei al cererii lor, fără a se avea în vedere că cele două texte de lege menţionate se referă doar la modalitatea de acordare a acestui drept aferent anului 2010.

În ceea ce priveşte premiul anual  aferent anului 2011 instanţa reţine că art.  9 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 stipulează faptul că „În anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii şi prime de vacanţă.”

Dispoziţiile legale ulterioare, referitoare la stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar , respectiv  OUG nr. 84/2012 primind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2013, OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, nu au inclus şi nici nu au prevăzut acordarea premiului anual, nici de sine stătător şi nici sub forma includerii sale în salariul de bază.

Pentru toate aceste motive, instanţa constată că instituţia pârâtă - în raport cu care funcţionarii publici reprezentaţi de sindicat prin prezenta acţiune se află în raporturi de serviciu - a aplicat în mod corect  dispoziţiile legale  în vigoare şi că reclamanţii nu au făcut dovada încălcării unui drept recunoscut de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, urmează a respinge ca nefondată acţiunea.

Faţă de modalitatea de soluţionare a capătului principal de cerere,  aceeaşi soluţie va primi şi capătul de cerere accesoriu, potrivit principiului „accesorium sequitur principale”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanţii A. A.,  A. P.,  A. M. V.,  B. ( Fostă A.) O.,  A. C. C.,  A. T.,  A. M. L.,  B. C.,  B. S. C.,  B. N.,  B. I.,  C. A.,  C. P.,  C. D.,  C. C. A.,  C. G.,  C. L. C.,  D. N. M.,  D. A.,  D. A. L.,  D. C. V.,  E. R.,  G. M.,  H. D.,  H. D. C.,  H. V.,  J. E.,  L. M.,  L. G.,  M. M.,  M. V.,  M. K.,  M. A.,  N. M.,  O. M. D.,  P. L.,  P. C. A.,  P. L.,  P. S.,  P. V.,  P. M.,  P. R. T.,  P. L.,  R. B. M.,  R. A.,  R. R.,  S. A.,  S. R.,  T. L.,  V. E. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Casei Judeţene de Pensii Botoşani -  funcţionari publici din cadrul Casei Judeţene de Pensii Botoşani, în contradictoriu cu pârâta  Casa Judeţeană de Pensii Botoşani cu sediul în Botoşani, Calea Naţională nr. 85, judeţul Botoşani, având ca obiect acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea  premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 până la zi şi acordarea de daune interese moratorii aferente. 

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Botoşani..

 Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare