Contestatie decizie de concedere neacordarea preavizului în natura

 7. contestatie decizie de concedere neacordarea preavizului în natura

 Prin cererea înregistrata sub nr. 14047/63/2007, la data de 02.08.2007 contestatoarea R.I. a formulat contestatie împotriva Deciziei nr. 114/09 07 2007 formulata de pârâtul PETROM SA Zona PECO Dolj, solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa dispuna anularea concedierii,reîncadrarea in munca pe functia detinuta ,considerarea ultimei perioade de 121 zile delegatie perioada de mobilizare, respectarea observatiilor înscrise de salariat in actele aditionale , cresterea salariala neacordata începând cu 01 01 2007 nerespectarea punctelor 2 si 5 din Planul social PETROM referitor la sprijinul suplimentar pentru angajati, acordarea dreptului la preaviz în natura-înscris ca perioada în cartea de munca.

In fapt, arata contestatoarea ca a fost angajata societatii intimate în perioada 17.01.2000 - 09.07.2007 in functia de economist cu contract de munca pe perioada nedeterminata.

La data de 09.07.2007 prin Decizia nr. 114 privind încetarea contractului individual de munca , arata contestatoarea ca a fost concediata fara preaviz,încalcându-se astfel art. 73 alin 1,art. 74 alin 1 lit. b si art. 38 din codul muncii.

Decizia nr. 114 nu prezinta lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care pot opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant.

In scop probator, contestatoarea depune un set de acte : decizia nr. 114/09 07 2007,carnetul de munca seria MPS nr. 1325096,CCM-2007 - 2010 în extras,planul social PETROM- versiunea finala din 21 04 2005, anexa 1 la actul aditional la CCM la nivelul PETROM SA pentru anul 2007, decizia 289/10 08 2006 ,decizia nr. 322/14 10 2006, actul aditional la C I M nr. 11081 / 17 01 2000,decizia nr. 73/13 03 2007, decizia nr. 103/13 04 2007 , decizia nr. 105/16 05 2007,si decizia nr. 111/25 06 2007.

La data de 7 11 2007 unitatea intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat sa fie respinsa contestatia formulata ca netemeinica.

In motivarea întâmpinarii ,intimata a sustinut urmatoarele :

SC PETROM SA BUCURESTI din anul 2005 a intrat in procesul de restructurare , conform Planului social adoptat la nivel national ca anexa la contractul colectiv de munca plan valabil pâna în anul 2006.

Din anexa respectiva reiese în mod clar ca postul detinut de contestatoare respectiv acela de economist este restructurat. Astfel ca nu mai exista posibilitatea reintegrarii pe postul de economist detinut anterior deoarece in cadrul PECO DOLJ nu mai exista Serviciul Financiar au serviciul Contabilitate.

Contestatoarea a semnat actele aditionale din data de 13 09 2006 si 06 12 2006, primind bonusul de mobilizari în cuantum de 6 salarii de baza în afara salariului lunar încasat. In actele aditionale fiind mentionat expres ca respectivele bonusuri , care includeau toate indexarile salariale de la acea data,se acorda salariatilor în conditiile în care la sfârsitul acestei perioade raporturile de munca înceteaza din initiativa angajatorului .Cu privire la perioada preavizului acesta nu a fost acordat în schimb s-a achitat contestatoarei indemnizatia egala cu salariul de baza si celelalte drepturi care i se cuveneau conform contractului individual de munca pe durata preavizului.

Referitor la organigrama PECO Dolj s-a afirmat ca ultima s-a încheiat in aprilie 2005, ulterior Sucursala PECO Dolj fiind radiata, activitatea financiara fiind organizata unitar în departamentul  PETROM Solutions -Divizia Financiara-Bucuresti unde contestatoarea a activat pâna la data finalizarii perioadei de mobilizare, respectiv 06 07 2007.

 Prin sentinta nr. 4929/28 .11.2007, instanta a respins contestatia, constatând ca decizia de concediere a fost emisa cu respectarea prevederilor legale, desfiintarea locului de munca fiind efectiva -radierea SC PETROM SA -Sucursala PECO DOLJ si a  avut la baza o cauza reala si serioasa - reorganizarea unitatii.

 De asemenea, s-a constatat neîntemeiat si capatul de cerere cu privire la acordarea preavizului, deoarece contestatoarea a primit o indemnizatie egala cu salariul si celelalte drepturi salariale ce i se cuveneau conform contractului individual de munca pe durata de 60 zile a preaviz.

 Împotriva acestei sentinte a declarata recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

 Prin decizia nr. 4997/23.06.2008, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, retinând ca instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la capatul de cerere privind cresterile salariale, acordate începând cu 01.01.2007.

 În rejudecare, cauza a fost înregistrata sub nr. 15704/63/2008, fiind dispusa citarea partilor.

 La data de 23.10.2008, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii .

 S-a aratat ca din anul 2005 societatea deruleaza un program de restructurare pe baza unui plan social întocmit la nivel national. Concedierea contestatoarei s-a produs ca urmare a acestui program de restructurare, postul detinut, acela de economist, facând parte din categoria posturilor propuse spre desfiintare, conform lit. c din Planul de concediere Colectiva.

La nivelul Petrom au fost desfiintate toate posturile din sectorul financiar contabil, în zonele si punctele de lucru, personalul nerestructurat fiind încadrat în divizia Financiara Prtrom Solutions care îsi desfasoara activitatea în Bucuresti.

În ceea ce priveste punctul doi din cererea contestatoarei, s-a aratat ca a fost respectata întocmai procedura prevazuta de art. 70-72 Codul Muncii referitoare la transmiterea în termen a notificarilor catre Sindicatul FSLI Petrom, ITM Bucuresti si ANOFM Bucuresti prin care se comunica existenta si etapele de aplicare a planului de concediere colectiva.

Referitor la actele aditionale încheiate cu contestatoarea, s-a aratat ca aceasta a primit bonusul de mobilizare în cuantum de 6 salarii de baza, în afara salariului încasat lunar, la finalul perioadei de mobilizare, când a intervenit si concedierea, conform punct. 1 din aceste acte.

Referitor la dreptul contestatoarei de a primi preaviz în natura, s-a aratat ca au fost respectate dispozitiile art. 73 din  contractul colectiv de munca unic la nivel national si art. 73 din Codul Muncii, fiindu-i platita o indemnizatie egala cu salariul de baza si celelalte drepturi care i se cuveneau conform contractului individual de munca, pe durata preavizului.

 La data expirarii perioadei de delegare, preavizul în natura nu mai putea fi acordat întrucât nu mai existau posturi de natura celui ocupat de contestatoare.

La data de 07.11.2008, contestatoarea a formulat precizare la contestatie aratând ca :

Prin contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anul 2007-2010, prevederea conform careia angajatorul poate acorda preaviz în natura, nu a mai fost inserata. Asa cum prevede si codul muncii, actualul contract colectiv de munca unic la nivel national, prevad dreptul persoanelor concediate în temeiul art. 65 Codul Muncii, la un preaviz de cel putin 15 zile.

Intimata a inserat în cuprinsul deciziei contestate dreptul sau la 60 zile de preaviz, însa neacordarea efectiva a acestuia i-a adus prejudicii constând în : pierderea perioadei de vechime, neplata drepturilor cuvenite catre fondul de pensii, sanatate si somaj, ceea ce a condus la diminuarea fondului de pensie; nu a putut folosi perioada de preaviz pentru a-si cauta un alt loc de munca.

Prin neacordarea preavizului intimata a procedat nelegal ceea ce atrage nelegalitatea deciziei contestate.

Referitor la nerespectarea punctelor 2 si 5 din contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate, contestatoarea a aratat ca la concediere, salariatii unitatii beneficiaza de sprijinul companiei, in afara suportului financiar de la punctul 4 si de un sprijin suplimentar constând fie în gasirea unui loc de munca, fie în întemeierea unei mici firme proprii.

Contestatoarea arata ca nu a beneficiat de un astfel de sprijin din partea unitatii, astfel ca nu a fost în masura sa înceapa o afacere proprie, pentru care ar fi avut nevoie de cel putin 15.000 lei.

Contestatoarea a mai aratat ca la data de 01.01.2007 a operat la nivelul unitatii o crestere salariala de care ea nu a beneficiat.

În ceea ce priveste ultimul capat de cerere, contestatoarea a aratat ca a acceptat  perioada delegarii, cu conditia sa primeasca un bonus constând în trei salarii, indiferent daca angajatorul era sau nu dispus sa înceteze raporturile de munca si cu posibilitatea prelungirii acestor raporturi, daca asa doreste. A aratat ca a inserat aceste conditii în cuprinsul actelor aditionale încheiate la contractul sau de munca.

Intimata nu a tinut cont de conditiile sale, întrucât nu a primit bonusul pentru cele 121 zile cât a durat delegarea. A mai sustinut ca, de altfel, perioada delegarii a fost depasita, încalcându-se astfel dispozitiile art. 44 Codul Muncii.

Contestatoarea a mai sustinut ca este dispusa sa renunte la cererile privind preavizul în natura si reintegrarea pe postul detinut anterior, daca unitatea intimata se obliga sa îi plateasca : doua salarii medii la nivelul anului 2008 pentru perioada de preaviz în natura neefectuat, în acest fel considerând acoperit prejudiciile enumerate la punctul 1 din cerere ;  suma de 15.000 lei pentru nerespectarea punctelor 2 si 5 din Planul Social; patru salarii la nivelul anului 2008 pentru plata celor 121 zile lucrate la Bucuresti pentru care nu a primit bonusul conform solicitarilor sale din actele aditionale; cresterea salariala de la 01.01.2007.

A solicitat judecarea cauzei în lipsa.

Intimata a formulat noi aparari la data de 22.01.2009, aratând ca preavizul în natura nu a mai fost posibil sa fie acordat, ca urmare a desfiintarii tuturor posturilor de natura celui ocupat de contestatoare, la sfârsitul perioadei de delegare, respectiv la data de 06.07.2007.

În ceea ce priveste sprijinul financiar acordat de societate salariatilor, în cazul concedierilor, s-a aratat ca prevederile pct. 2 si 5 din Planul Social nu îi sunt aplicabile contestatoarei. Conform prevederilor acestui plan, salariatul trebuie sa formuleze o cerere în acest sens, existând o procedura de acordare a sumelor prevazute, iar contestatoarea nu a formulat o astfel de cerere.

Bonusurile de mobilizare au fost achitate contestatoarei conform dispozitiilor actelor aditionale, pentru perioadele 04.10.2006 - 31.12.2006 si 01.01.2007-28.02.2007, cu respectarea dispozitiilor alin. 2 pct. a din actele aditionale. Ulterior, delegarea contestatoarei s-a efectuat în baza unor decizii, pe care aceasta nu le-a contestat. Nemaifiind încheiate acte aditionale, care sa prevada acordarea bonusurilor, nu mai exista un temei în baza caruia, contestatoarea sa primeasca suma solicitata, reprezentând bonusuri de mobilizare.

 Cresterea salariala din 01.01.2007 nu a fost aplicata tuturor salariatilor, fiind acordata dupa criteriile stabilite în adresa Petrom nr. 396/2007. 

La solicitarea instantei, contestatoarea a precizat ca în principal solicita anularea deciziei de concediere, plata drepturilor prevazute de art. 78 Codul Muncii, reprezentând repararea prejudiciului suferit ca urmare a neacordarii preavizului în natura, dar si plata a doua salarii medii la nivelul anului 2008, reprezentând repararea prejudiciului suferit.

A mai aratat ca solicita si plata a 15.000 lei pentru nerespectarea punctelor 2 si 5 din Planul Social ; obligarea pârâtei la acordarea cresterii salariale aplicate de 01.01.2007; patru salarii medii la nivelul anului 2008, reprezentând plata celor 121 zile lucrate în Bucuresti pentru care nu a primit bonusul de mobilizare, conform solicitarilor înscrise în actele aditionale.

Prin sentinta nr. 277/25.01.2010 instanta a admis în parte cererea precizata, a anulat decizia de concediere, a repus partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere, a obligat intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pâna la reintegrarea efectiva si a respins celelalte capete de cerere, constatând urmatoarele:

Prin decizia nr. 114/09.07.2007, intimata S.C. Petrom S.A. Bucuresti a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei Radu Ioana, în temeiul art. 65 si 66 din Codul Muncii.

 În decizie s-a mentionat acordarea unei indemnizatii în conditiile art. 74 alin 4 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, ca urmare a neacordarii în natura a preavizului de 60 zile la care contestatoarea avea dreptul conform art. 3 alin. 4 din Planul Social.

Conform art. 73 din Codul Muncii, persoanele concediate în temeiul dispozitiilor legale enuntate ,,beneficiaza de dreptul la preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile", obligatie prevazuta si de contractul colectiv de munca unic la nivel national 2007/2010, în art. 74 alin. 2,  aplicabil la data concedierii.

 În art. 74 alin. 1 lit. b Codul Muncii se prevede obligatia angajatorului de a cuprinde în decizia de concediere durata preavizului . Reglementarea are un caracter imperativ, statuând obligatia angajatorului de a stabili si, implicit, de a acorda  un termen de preaviz în cazul concedierilor întemeiate pe dispozitiile art. 65 Codul Muncii.

 Neîndeplinirea acestei obligatii produce o vatamare salariatului, prin pierderea vechimii în munca aferenta perioadei de preaviz( în speta de 60 zile), respectiv a stagiului de cotizare, în vederea pensionarii.

 Acordarea unei indemnizatii egala cu salariul de baza si celelalte drepturi prevazute de contractul individual de munca pe durata preavizului nu mai este posibila în conditiile contractului colectiv de munca unic la nivel national 2007/2010, asa cum sustine intimata.

Ca urmare, instanta constata ca intimata nu a respectat conditiile de procedura la emiterea deciziei contestate, ceea ce atrage, potrivit  art. 76 Codul Muncii, nulitatea deciziei de concediere.

În consecinta, având în vedere si dispozitiile art. 78 Codul Muncii, instanta va dispune anularea deciziei de concediere nr. 114/09.07.2007, va repune partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere si va obliga intimata la plata despagubirilor prevazute la art. 78 alin. 1 Codul Muncii.

Referitor la capatul doi de cerere, privind despagubirile datorate de intimata ca urmare a faptului ca nu i-a asigurat sprijin suplimentar la concediere, instanta constata ca, în conditiile în care contestatoarea a fost reintegrata prin prezenta hotarâre, are calitatea de salariat al intimatei. Ca urmare, nu mai opereaza niciuna din prevederile referitoare la masurile de sprijin în cazul concedierii salariatului, prevazute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate, motiv pentru care instanta va respinge aceasta cerere .

În ceea ce priveste capatul trei din cerere, privind cresterile salariale începând cu data de 01.01.2007, stabilite de unitatea intimata dar neacordate, instanta constata urmatoarele:

Conform mentiunilor din carnetul de munca, contestatoarei nu i-a fost aplicata nicio majorare salariala la data de 01.01.2007.

 La negocierile finalizate în 23.02.2007 (filele 29-32) Comisia Paritara a stabilit doar reasezarea salariilor de baza individuale prin cresterea salariului de baza minim pe unitate la 650 lei, fara afectarea coeficientilor de functie cuprinsi în anexa 3 bis.

Astfel, începând cu data de 01.01.2007, au crescut doar acele salarii de baza care se situau sub noul salariu minim de baza stabilit la nivelul unitatii( de 650 lei), dupa aplicarea coeficientului de multiplicare corespunzator functiei.

 Pentru functia de economist, detinuta de reclamanta, coeficientul de multiplicare prevazut de anexa 3 bis este de 1,6. Conform modalitatii de calcul stabilit de contractul colectiv de munca aplicabil la nivel de unitate în anul 2007, în art. 128 alin. 5 lit. b, acest coeficient se aplica la salariul minim de baza stabilit pentru acest an, de 650 lei, rezultând un salariu de baza de 1040 lei.

 Conform mentiunilor din carnetul de munca al reclamantei, salariul de baza în plata la data de 01.01.2007 a fost de 1248 lei, motiv pentru care nu a facut parte din categoria salariatilor care au beneficiat de majorarea salariala aplicata la 01.01.2007.

 Pentru aceste considerente, instanta a respins acest capat de cerere, ca neîntemeiat.

 Cu privire la ultimul capat de cerere, privind bonusurile stabilite prin actele aditionale încheiate la contractul individual de munca, a constat ca :

 Începând  cu data de 14.08.2006, reclamanta si-a desfasurat activitatea în cadrul Petrom Solutions - Divizia Financiara, locul muncii fiind initial modificat în baza deciziilor de delegare nr. 289/10.08.2006  si nr. 322/14.10.2006 emise de intimata, ulterior fiind încheiate acte aditionale la contractul individual de munca al contestatoarei.

 La pct. 1 din actele aditionale încheiate la data de 13.09.2006 si 06.12.2006, s-a convenit acordarea unor bonusuri de mobilizare pentru activitatea desfasurata pe perioada de mobilizare (stabilita expres la acelasi punct) în situatia în care raporturile de munca ar fi încetat din initiativa angajatorului în timpul sau la sfârsitul acestei perioade .

 Conform art. 42 si art. 44 Codul Muncii, locul muncii salariatului poate fi modificat din initiativa angajatorului prin delegarea salariatului pe o perioada de 60 zile. Prelungirea delegarii se poate face pe o perioada de înca cel mult 60 zile, doar cu acordul salariatului.

Masura prelungirii delegarii, dispusa de intimata prin cea de a doua decizie, nu a fost contestata si nici nu s-a facut dovada desfiintarii sale. Mai mult, actele aditionale ulterioare, încheiate în acelasi sens, au fost semnate de contestatoare, care a acceptat  în acest fel modificarea contractului de munca, asa cum prevede art. 41 Codul Muncii.

Conditiile inserate olograf de contestatoare în cuprinsul actelor aditionale nu au nicio relevanta, neîntrunind acordul angajatorului. De altfel, ratiunea acordarii bonusurilor consta în protejarea salariatului pe perioada programului de mobilizare, reprezentând o optiune a angajatorului si nu trebuie confundate cu celelalte drepturi de care acesta beneficiaza pe perioada delegarii, în conditiile art. 44 alin. 2 Codul Muncii, obligatorii pentru angajator.

 În consecinta, instanta constata neîntemeiata contestatia si sub acest aspect, a respins cererea privind plata bonusurilor de mobilizare solicitate de contestatoare. 

Pentru considerente de fapt si de drept mentionate, instanta a constat întemeiata în parte contestatia asa cum a fost precizata, a anulat decizia de concediere, a repus partile în situatia anterioara emiterii actului de concediere, a obligat intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pâna la reintegrarea efectiva si a respins celelalte capete de cerere.

Domenii speta

Spete similare