Drept procesual CIVIL.Cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale

SECŢIA I-A CIVILĂ

DREPT PROCESUAL CIVIL.Cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale

- art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă

- H.G. nr. 737/2010

- art. 1 din Legea nr. 119/2010

În considerentele sentinţei, a cărei revizuire se cere, a fost făcută precizarea că partea contestatoare nu a criticat modul eronat de calculare a pensiei, motiv pentru care instanţa de fond a şi socotit ca fiind nefondată cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea irevocabilă a cauzelor în care s-a solicitat anularea sau suspendarea aplicării H.G. nr.  737/2010, prin urmare, este evident că susţinerea recurentei revizuente, în sensul că pe hotărârea pronunţată în respectivele cauze s-ar fi bazat soluţia de respingere a contestaţiei sale, apare ca fiind lipsită de orice temei.

Atâta timp cât instanţa a precizat că în soluţionarea contestaţiei nu prezintă relevanţă modul de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea sau suspendarea aplicării H.G. nr.  737/2010, motiv pentru care nici nu a socotit necesară suspendarea judecăţii, sub nici un motiv nu poate fi primită nici susţinerea recurentei în sensul că dacă ar fi cunoscut hotărârea de anulare a H.G. nr.  737/2010, soluţia pe contestaţie ar fi fost diferită de cea pronunţată.

Rezultă cu puterea evidenţei că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă, nu are caracter determinant în cauză, soluţia pronunţată de instanţă nefiind fundamentată pe prevederile H.G. nr.  737/2010, aşa încât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă astfel cum, cu justeţe, a apreciat instanţa de fond.

Curtea de Apel Oradea, Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 328/2015 - R din 23.10.2015 (dosar nr. 382/83/2015)

Prin sentinţa civilă nr. 509/LMA din 3 iunie  2015, Tribunalul S. M. a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S. E. - CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Municipiul S. M., str. A., bl.YY xx, ap. x, judeţul S. M., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII S. M., cu sediul în S. M., a Sentinţei civile nr. 337/LMA/03.03.2011 pronunţată de Tribunalul S. M. în dosar nr. 10154/83/2010. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul S. M. a reţinut următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 337/LMA/03.03.2011 pronunţată de Tribunalul S. M. în dosar nr. 10154/83/2010, rămasă definitivă prin decizia pronunţată la data de 11.04.2012 de  Curtea de Apel O., a fost respinsă contestaţia revizuentei împotriva deciziei nr. xxxxxx/30.08.2010 a Casei Judeţene de Pensii S. M. Prin această decizie, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 şi ale H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, a fost recalculată pensia acesteia, în sensul diminuării de la suma de la 4.622 lei lunar, la 1.123 lei lunar.

Prin prezenta cerere, se solicită revizuirea sentinţei menţionate, ca temei juridic invocându-se dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă,  vechi, potrivit cărora revizuirea se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor(…)”. Din economia acestor dispoziţii legale, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei în materie, rezultă că, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv, înscrisul nou trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: să fie nou, adică să nu fi fost folosit în procesul soluţionat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită; să fi existat la data la care s-a pronunţat hotărârea atacată; partea să fi fost în imposibilitate de a-l produce în acel proces fie deoarece a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa; să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată; să fie prezentat de partea care cere revizuirea, fără a se putea pretinde instanţei să-l administreze din oficiu.

În cauză, ca înscris nou, revizuenta invocă sentinţa civilă nr. 4660/05.07.2011 a Curţii de Apel B., înscris care, în opinia instanţei, nu îndeplineşte toate cerinţele mai sus enumerate pentru a se putea reţine ca înscris nou ce ar face admisibilă prezenta cerere de revizuire.

Într-o opinie, în jurisprudenţă, s-a apreciat că hotărârea judecătorească intervenită într-o cauză după soluţionarea altui litigiu poate fi considerată, în anumite situaţii, ca act nou care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Se cere, însă, ca hotărârea să se fi pronunţat într-o acţiune introdusă înainte de soluţionarea litigiului în care se cere revizuirea (T.S., secţia civilă, decizia nr. 1592/1988). În prezentul litigiu, deşi suntem în prezenţa unei astfel de situaţii (sentinţa atacată a fost pronunţată la 25.03.2011 iar cauza în care s-a pronunţat hotărârea invocată ca înscris nou a fost înregistrată la 06.12.2010 pe rolul Curţii de Apel B.) totuşi, această hotărâre nu îndeplineşte pe de o parte cerinţa de a fi fost imposibil de prezentat în cauza anterioară şi, pe de altă parte nu este determinantă în soluţionarea cauzei, din considerentele ce urmează a fi evocate.

Astfel, la data la care s-a soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei a cărei revizuire se solicită, hotărârea invocată ca înscris nou era deja pronunţată de către Curtea de Apel B., ca atare putea fi invocată şi prezentată de către revizuentă cu prilejul soluţionării recursului.

Hotărârea invocată ca înscris nou nu are nici caracter determinant în soluţionarea cauzei, deoarece chiar dacă ar fi fost prezentată instanţei, soluţia în cauză ar fi fost aceeaşi. Prin decizia de pensionare contestată în cauza soluţionată cu sentinţa a cărei revizuire se solicită, a fost recalculată pensia de serviciu a revizuentei, în aplicarea art. 1 alin. 1 lit. c) al Legii nr. 119/2010, care dispune că pe data intrării sale în vigoare anumite categorii de pensii de serviciu, printre care şi cele ale personalului auxiliar de specialitate din instanţele judecătoreşti şi parchete „devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare”, adică pensii calculate şi stabilite avându-se în vedere exclusiv principiul contributivităţii. Articolul 3 aliniatul 1 al aceleiaşi legi dispune că „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare”, iar aliniatul 3 dispune că „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului”. În aplicarea dispoziţiilor menţionate, a fost adoptată H.G. nr. 737/2010 prin care s-a elaborat metodologia de recalculare a acestor pensii.

Prin sentinţa civilă nr. 4660/05.07.2011 a Curţii de Apel B., invocată ca înscris nou, a fost anulată, în parte, H.G. menţionată. Cu toate acestea, cererea de revizuire nu este admisibilă deoarece decizia de recalculare a pensiei revizuentei a fost emisă în baza dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 şi ale Legii nr. 19/2000 şi nu a Hotărârii de Guvern anulate. Prin această H.G. s-a stabilit doar metodologia de recalculare, fără a se statua asupra dreptului la pensia de serviciu. Acest drept a fost abrogat prin dispoziţiile Legii nr. 119/2010 menţionate. De altfel, în dosarul nr. 10776/83/2010 al Tribunalului S. M., în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită, nu sunt aduse critici cu privire la metodologia de calcul, ci sunt aduse critici de neconstituţionalitate a legii amintite şi încălcarea, prin aceasta, a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. În consecinţă, anularea Hotărârii Guvernului prin care se stabileşte metodologia de calcul a acestei categorii de pensii, câtă vreme legea care a stabilit-o a rămas în vigoare (fiind declarată şi în conformitate cu Constituţia României şi cu CEDO), nu poate atrage o altă soluţie în ceea ce priveşte valabilitatea deciziei prin care s-a recalculat pensia revizuentei şi a cărei anulare s-a solicitat.

Din aceste considerente, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute prin dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Asistenţii judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeaşi opinie profesională în cauză.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuenta S. E., solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 şi 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea în întregime a sentinţei, în sensul admiterii cererii de revizuire şi pe cale de consecinţă, schimbarea în tot a sentinţei civile nr.337/LMA din 3 martie 2011, pronunţată de Tribunalul S. M. în dosar nr.10154/83/2010 şi rejudecând cauza, schimbarea în tot a sentinţei a cărei revizuire se cere în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată şi a se dispune, în principal, anularea deciziei de pensionare nr.xxxxxx emisă de Casa Judeţeană de Pensii S. M. la data de 19 iulie 2009 iar în subsidiar, anularea deciziei atacate şi obligarea intimatei să dispună emiterea unei noi decizii prin care să menţină cuantumul pensiei stabilit prin decizia de pensionare nr.xxxxxx din 19 iulie 2009, obligarea intimatei să-i plătească suma de 6.998 lei ron, reprezentând diferenţa dintre pensia de serviciu, în cuantum de 4.622 lei, acordată în baza art.68 alin.1 din Legea nr.567/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi cea diminuată în urma aplicării H.G. nr.737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art.1 lit.c), h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în cuantum de 1123 lei, aferentă perioadei 1 septembrie 2010-25 octombrie 2010, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs, recurenta a formulat următoarele critici:

- în mod vădit eronat a reţinut instanţa că hotărârea judecătorească ulterioară nu întruneşte condiţia de a nu fi putut fi prezentată la soluţionarea dosarului nr.10154/83/2010 al Tribunalului S. M., idee ce este esenţialmente greşită deoarece este de domeniul evidenţei că, la nivelul anului 2010, nu avea de unde să cunoască faptul că în anul 2014 va fi pronunţată decizia nr.3912 din 21.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- sentinţa civilă nr.4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel B., devenită irevocabilă după rămânerea definitivă a Sentinţei civile nr.354/LMA din 20.03.2013 – a cărei revizuire se solicită – îndeplineşte condiţiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, pentru a fi considerată act nou;

- este cât se poate de evident că hotărârea anterior menţionată nu putea fi prezentată instanţei cu ocazia soluţionării cauzei din dosarul nr.10.199/83/2010* a Tribunalului S. M., întrucât nefiind parte nu a avut cunoştinţă de sentinţă decât ulterior soluţionării recursurilor, respectiv cu ocazia publicării soluţiei în Monitorul Oficial nr.42 din 19.01.2015;

- pe de altă parte este de observat că prin hotărârea Curţii de Apel B. s-a anulat Sentinţa civilă nr.737/2010 în ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art.1 lit.c) din Legea nr.119/2010, care a constituit temeiul de recalculare a pensiei şi a deciziei nr.xxxxxx din 30.08.2010;

- cu titlu de precedent judiciar, invocă Sentinţa civilă nr.125 din 23.01.2015 a Tribunalului Teleorman, având ca obiect o cerere identică.

Prin întâmpinare, intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII S. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei primei instanţe ca temeinică şi legală.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, intimata a formulat următoarele apărări:

Potrivit art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere în cazul în care dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar în speţă în susţinerea cererii de revizuire, revizuenta a invocat sentinţa civilă nr.4660/5.07.2011, pronunţată de Curtea de Apel B., în dosar nr.11879/2/2010, sentinţă care arată intimata, nu are caracterul unui înscris probator nou, întrucât nu constată existenţa dreptului revizuentei la pensia specială prevăzută de Legea nr.567/2004.

Pe fondul cererii de revizuire, intimata arată că în măsura în care instanţa de recurs ar considera cererea de revizuire admisibilă, apreciază că, criticile contestatoarei au vizat în mod exclusiv, neconstituţionalitatea şi neconvenţionalitatea Legii nr.119/2010, iar nelegalitatea HG nr.737/2010 este invocată de reclamanta revizuentă pentru prima dată cu ocazia promovării prezentei cereri de revizuire.

Intimata, susţine totodată că Tribunalul S. M. nu numai că a analizat ingerinţa statului în raport cu art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, dar în aplicarea testului justului echilibru a utilizat un criteriu obiectiv, respectiv a comparat pensia rezultată în urma recalculării efectuate în baza Legii nr.119/2010 a fiecărui reclamant în parte în cuantumul pensiei medii lunară din sistemul asigurărilor sociale de stat.

Cât priveşte motivul avut în vedere de Curtea de Apel B. în pronunţarea sentinţei civile nr.4660/5.07.2011 în dosarul nr.11879/2/2010, intimata arată că nici acest motiv nu poate fi avut în vedere, deoarece, în speţă, la data stabilirii iniţiale a pensiei de serviciu recurenta revizuentă nu a îndeplinit, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de Legea nr.19/2000 pentru a putea beneficia de o pensie de asigurări sociale, prin urmare la acea dată nu i-a fost calculat un punctaj mediu anual în sistemul public de pensii, ci doar pensia de serviciu în baza Legii nr.567/2004, în aceste condiţii pensia revizuentei a fost recalculată conform art.3 din Legea nr.119/2010, fără a fi luată în calcul decizia prin care s-a stabilit iniţial pensia de serviciu.

Examinând, decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Un prim aspect ce se impune a fi precizat este caracterul revizuirii, acela de cale extraordinară de atac, ca atare, motivele pentru care părţile pot uza de această procedură sunt strict şi limitativ prevăzute în art. 322 alin. 1 pct. 1-10 Cod procedură civilă.

În speţă, revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 teza II Cod procedură civilă, conform cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În susţinerea demersului său procesual, revizuenta a invocat faptul că, prin sentinţa civilă nr. 4660/05.07.2011 pronunţată în dosar nr. 11879/2/2010 de Curtea de Apel B., a fost admisă acţiunea formulată în contencios administrativ şi s-a dispus anularea în parte a H.G. nr. 737/2010, în ceea ce priveşte metodologia de aplicare a Legii nr. 119/2010, privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 şi s-a suspendat executarea actului administrativ sus menţionat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, hotărârea fiind rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3912/21.10.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Revizuenta a opinat în sensul că sentinţa civilă pe care a invocat-o, devenită irevocabilă după rămânerea definitivă a sentinţei civile nr.337/LMA din 3 martie 2011, a cărei revizuire se solicită, îndeplineşte condiţiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, pentru a fi considerată act nou, ce poate fi invocat în sprijinul cererii de revizuire.

Motivul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă (dispoziţii invocate de revizuentă în susţinerea cererii de revizuire) presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, una dintre aceste condiţii – în ambele ipoteze prescrise de lege - fiind aceea ca înscrisul nou la care face referire textul de lege sau hotărârea modificată, ori desfiinţată, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită, să aibă caracter determinant pentru pronunţarea soluţiei atacate cu revizuire.

În contextul sus-arătat trebuie a se reţine că, în cauză, instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare nr. xxxxxx/30.08.2010, decizie prin care s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale recurentei revizuente, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, ale HG nr. 737/2010 şi respectiv ale Legii nr. 19/2000.

În cuprinsul acestei decizii de recalculare se menţionează că, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 119/2010, pensia de serviciu stabilită iniţial a devenit pensie în înţelesul Legii nr. 19/2000, în cuantumul calculat prin această decizie. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare.

Argumentele specificate în considerentele sentinţei a cărei revizuire s-a solicitat - prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei sus-menţionate - vizează întemeierea deciziei de recalculare a pensiei pe dispoziţiile unei legi declarată constituţională şi conformă cu reglementările internaţionale referitoare la dreptul de proprietate, context în care s-a făcut trimitere şi la jurisprudenţa CEDO în materie. Mai mult, în considerente a fost făcută şi precizarea că partea contestatoare nu a criticat modul concret de recalculare a pensiei, motiv pentru care instanţa de fond a şi socotit că este nefondată cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea irevocabilă a cauzelor prin care s-a solicitat anularea sau suspendarea aplicării HG nr.737/2010, aceasta din urmă reglementând metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art.1 din Legea nr.119/2010, prin urmare, este evident că susţinerea recurentei în sensul că pe respectiva hotărâre s-ar fi bazat soluţia de respingere a contestaţiei sale apare ca fiind lipsită de orice temei.

În acelaşi context, trebuie a se sublinia că, atâta timp cât instanţa a precizat că în soluţionarea contestaţiei nu prezintă relevanţă modul de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea sau suspendarea aplicării HG nr.737/2010, motiv pentru care nici nu a socotit necesară suspendarea judecăţii, sub nici un motiv nu poate fi primită nici susţinerea recurentei în sensul că dacă instanţa ar fi cunoscut hotărârea Curţii de Apel B., de anulare a H.G. nr.737/2010, soluţia pe contestaţie ar fi fost diferită de cea pronunţată.

Rezultă cu puterea evidenţei că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă, prin care s-a dispus anularea în parte a HG nr. 737/2010, nu are caracter determinant în cauză, soluţia pronunţată de instanţă nefiind fundamentată pe prevederile H.G. nr. 737/2010, aşa încât, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, astfel cum, cu justeţe, a apreciat instanţa de fond, prin sentinţa recurată, drept urmare, criticile recurentei se impun a fi înlăturate, iar împrejurarea că într-o cauză similară a fost pronunţată de către o altă instanţă o soluţie favorabilă părţii revizuente, nu este de natură a conduce la o altă concluzie, diferită de cea reliefată, date fiind argumentele ce preced.

Faţă de considerentele expuse, instanţa, în baza dispoziţiilor art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, sentinţa recurată fiind menţinută în totul.

Domenii speta

Spete similare