Masuri preventive

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 398/244/2014/a2

ÎNCHEIEREA Nr. 32/CPC

Şedinţa din camera de consiliu de la 15 Aprilie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Ministerul Public reprezentat de domnul procuror 

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine se află spre soluţionare contestaţiile formulate de inculpaţii A V C, în prezent deţinut în Penitenciarul Vaslui, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat şi deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a consumului de gaze naturale furnizate, fapte prev. şi ped. de art. 48 al.1 CP rap. la art. 228 al.1 şi 3 , art.229 al.1 lit. b şi d CP şi art, 493 din Legea nr. 123/2012, ambele cu aplic. art. 35 al.1 C.P. şi art. 38 al.1 C.P. şi P M,  în prezent deţinut în  Penitenciarul Vaslui, cercetat sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 al.1 şi 3, art.229 al.1 lit. b şi d CP, cu aplic. art. 35 al.1 C.P. împotriva încheierii pronunţate la data de 11.04.2014 de către Judecătoria Huşi.

………………………………………………………………..

Judecătorul de drepturi şi libertăţi

Asupra contestaţiei  penale de faţă,

Prin Încheierea din 11.04.2014, Judecătoria Huşi, în temeiul art. 242 NCPP, a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul P M în prezent  deţinut în Penitenciarul Vaslui, cercetat sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de furt calificat, faptă prev. şi ped. de  art. 228 al.1 şi 3, art.229 al.1 lit. b şi d CP, cu aplic. art. 35 al.1 C.P

 În temeiul art.348 C.pr.pen. rap.la art.207 alin.6 C.pr.pen. constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor:

- A V-C, în prezent deţinut în  Penitenciarul Vaslui, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat şi deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a consumului de gaze naturale furnizate, fapte prev. şi ped. de art. 48 al.1 CP rap. la art. 228 al.1 şi 3 , art.229 al.1 lit. b şi d CP şi art, 493 din Legea nr. 123/2012, ambele cu aplic. art. 35 al.1 C.P. şi art. 38 al.1 C.P.şi

 - P M, în prezent deţinut în  Penitenciarul Vaslui, cercetat sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 al.1 şi 3, art.229 al.1 lit. b şi d CP, cu aplic. art. 35 al.1 C.P., ambii  arestaţi în baza Încheierii nr.4C din 31 ian.2014 pronunţată de Judecătoria Huşi şi menţine măsura arestării preventive a acestora.

În temeiul art. 202 al.4 lit.b şi d NCPP. a respins cererea inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Huşi a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi, la data de 31.03.2014, inculpatul P M prin apărătorul ales, a solicitat instanţei să se dispună revocarea măsurii arestării preventive  şi în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive alternative prev. de art. 202 punctul 4 literele b sau d C.p.p.. , arătând că la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se mai menţin.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 raportat la art. 211 al.2, art. 214, art. 218, art. 223 şi art. 202 al.l C. proc. pen., în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar sau arestului la domiciliu prev.de art.202 al.4 lit.b sau d C.p.p.

Analizând măsura preventivă luată faţă de inculpatul P M, în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă şi nu s-au modificat, măsura arestării preventive fiind menţinută şi de către instanţa de control judiciar.

Conform  dispoziţiilor art. 242 al.l NCPP, „ Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii”.

Analizând comparativ prevederile din noul şi vechiul cod de procedură penală referitoare la cazurile în care poate fi luată măsura arestării preventive, situaţie invocată de către apărătorul ales al inculpatului în cererea formulată şi care a arătat că temeiul prevăzut de art.148 lit.”f” din vechiul C.pr.p. are corespondent în noile prevederi legale  se observă noile prevederi sunt sensibil similare, vizând în esenţă aceleaşi circumstanţe raportate la faptele prevăzute de legea penală, persoana inculpatului şi atitudinea acestuia în cursul urmăririi penale.

Noul cod de procedură penală a menţinut şi condiţia pericolului pentru  ordinea publică, detaliind chiar criteriile prin care acesta poate fi apreciat (evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia).

Faţă de cele prezentate, comparând temeiurile reţinute de judecătorul care a luat măsura arestării preventive cu cele prevăzute de actualul cod de procedură penală, s-a constatat că acestea nu s-au modificat esenţial şi mai ales, nu au încetat.

Pentru a fi putut obţine revocarea măsurii arestării preventive, inculpatul ar fi trebuit să facă dovada încetării temeiurilor ce au atras concluzia judecătorului prin raportare la pericolul  social  concret  şi  abstract derivat  din  modul  de  comitere  a faptelor, gravitatea concretă a acestora şi persoanei inculpatului. Înscrisurile depuse de inculpatul P M şi aspectul că acesta are un copil minor în întreţinere, ce este afectat de o maladie foarte gravă,  ce reclamă prezenţa fizică permanentă a tatălui şi asigurarea unui climat de linişte si stabilitate, nu constituie context de încetare a temeiurilor ce au determinat luarea măsurii preventive a arestului. 

 Instanţa a apreciat că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive faţă de  inculpatul P M sau înlocuirea acestei măsuri, în cauză nefiind îndeplinite dispoziţiile prevăzute de art. 242 Noul Cod de procedură penală. 

De asemenea, s-a constatat că măsura arestării preventive este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal raportat la conduita procesuală a inculpatului care nu a dat nicio declaraţie, nici un indiciu cu privire la persoanele cu care a colaborat pentru realizarea faptelor.

Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este în continuare, proporţională cu scopul urmărit, cu gravitatea acuzaţiei, în sensul că inculpatul P M este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de  complicitate la furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 208 al.1 şi 2, 209 al.1 lit. a, g şi i  CP, cu aplic. art. 41 al. 2 CP., constând în aceea că în perioada octombrie 2012 – februarie 2013, inculpatul P M, pe baza unor înţelegeri avute cu inculpatul A V-C, l-a ajutat să producă unele modificări la contoarele de gaze naturale. Astfel, cei doi, pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, prin modificări aduse contoarelor de gaze ale mai multor consumatori GAZ-EST de pe raza mun.Huşi, i-a ajutat pe aceştia să sustragă gaze naturale. Aceste modificări aduse contoarelor prin folosirea unei chei speciale şi a unei şurubelniţe înfierbântate, cu ajutorul cărora a forţat sistemul de contorizare, se circumscriu formei agravante a infracţiunii de furt calificat, fiind suficientă pentru a sta la baza privării de drepturi în prezenta cauză, astfel că sunt întrunite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art.202 alin. (3) C. proc. pen..

Faţă de aceste considerente, în baza art. 242 Noul Cod de procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul P M privind revocarea măsurii arestării preventive, precum şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu prev.de art.202 al.4 lit.b şi d NCPP.

Analizând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară a inculpaţilor, în temeiul dispoziţiilor art.202 al.4 lit.b şi d NCPP, instanţa a reţinut următoarele.

 Prin Încheierea nr.24C din 31 ian.2014 pronunţată în dosarul nr.141/244/2014 al Judecătoriei Huşi, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi şi s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, a inculpaţilor A V-C, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat şi deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a consumului de gaze naturale, fapte prev. şi ped. de art. 26 rap. la 208 al. 1 şi 2, 209 al. 1 lit. a, g  şi i C. pen. şi art. 193 al. 1 din Legea nr. 123/2012, ambele cu aplic. art. 41 al. 2 CP şi art. 33 lit. a CP, pe o durată de  29  zile şi  P M , pentru săvârşirea  infracţiunii de  complicitate la furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 208 al.1 şi 2, 209 al.1 lit. a, g şi i  CP, cu aplic. art. 41 al. 2 CP, pe o durată de  30 de zile, măsura fiind prelungită prin Încheierea din 26 febr.2014 a Judecătoriei Huşi.

Ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor noului Cod penal, la data de 05.02.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de cei doi inculpaţi,  aceştia fiind trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi nr.311/P/2013, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat şi deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a consumului de gaze naturale furnizate, fapte prev. şi ped. de art. 48 al.1 CP rap. la art. 228 al.1 şi 3 , art.229 al.1 lit. b şi d CP şi art, 493 din Legea nr. 123/2012, ambele cu aplic. art. 35 al.1 C.P. şi art. 38 al.1 C.P. în cazul inculpatului A V-C, respectiv infracţiunea de furt calificat, faptă prev. de art. 228 al.1 şi 3, art.229 al.1 lit. b şi d CP, cu aplic. art. 35 al.1 C.P. în cazul inculpatului P M.

 În fapt, organele de cercetare penală au reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele :

În perioada 11.02.2013-09.05.2013, au fost înregistrate mai multe sesizări  ale SC GAZ-EST SA Vaslui, în care reclama faptul că  un nr. de 31 de abonaţi, au adus modificări  contoarelor de înregistrare a consumului de gaz, sustrăgând astfel  în mod continuu, cantităţi de gaze naturale.

Din cercetările efectuate de către organele de poliţie a rezultat că, cei implicaţi în săvârşirea acestor fapte ar fi  învinuitul  B F G şi inculpatul PM.

 Pe parcursul derulării anchetei, a fost identificat şi inculpatul A V-C, care  se cunoştea  bine cu ceilalţi doi, toţi trei locuind în mun. Iaşi. Potrivit declaraţiei inculpatului A V-C, este vecin cu  inculpatul P M, poreclit *B* şi de mai mult timp sunt prieteni.

Începând cu luna octombrie 2012, cei doi  inculpaţi, au stabilit  la propunerea iniţială a  inculpatului P M, să vină în mun. Huşi  şi să aducă modificări  la  contoarele care înregistrau consumul de gaze naturale, de la mai mulţi consumatori.

Inculpatul A V-C a  precizat că, cel care  i-a indicat consumatorii ale căror contoare să fie modificate, a fost  inculpatul  P M, deoarece el  este din mun. Huşi  şi are în această localitate, un bar. Conform celor stabilite, inculpatul P M ar fi discutat cu acei consumatori care doreau să  nu le fie contorizat consumul real de gaze naturale  şi că,  tot el a fost cel care negocia suma.

 Astfel, inculpatul A V-C  a menţionat că, inculpatul  PM  i-a spus că pentru activitatea ce urma să o desfăşoare, percepea sumele de bani cuprinse între 500-1.500 lei. După ce au  stabilit  această acţiune, inculpatul  A V-C, potrivit declaraţiei sale,  a verificat pe internet modul în care se putea sustrage gaz. Astfel,  cei doi inculpaţi, au venit în mun. Huşi de mai multe ori şi având asupra lui uneltele necesare, inculpatul AV-C  a efectuat modificări la  contoarele indicate de celălalt  coinculpat.

 Inculpatul A V-C a precizat că, în perioada octombrie 2012- februarie 2013, a  venit de patru ori  în mun. Huşi, de trei  ori cu autoturismul inculpatului P M, iar o dată cu autoturismul său. De asemenea  a precizat că, după ce inculpatul P M  îi arăta contorul, acesta rămânea în autoturism, iar el începea să intervină asupra acestuia.

………………………………………………………...

Cu ocazia depistării inculpatului A V-C, în data de 30.01.2014, a fost găsită asupra lui o geantă în care avea  uneltele folosite, precum şi mai multe sigilii de la contoare, însă acestea purtau indicativul mun. Iaşi. Inculpatul  A V-C a precizat că, şurubelniţa găsită a fost modificată în mod special, pentru a putea interveni, iar vârful acesteia  prezenta urme de silicon.

Cu ocazia conducerii în teren, inculpatul A V-C a indicat  un nr. de 14 locuri, unde a modificat contoarele, de asemenea  acesta nu este din mun. Huşi şi nu cunoaşte localitatea pentru a putea preciza străzile sau persoanele ale căror contoare au fost modificate, însă  organelor de poliţie a indicat  fiecare imobil unde  a  intervenit la contoare. Astfel, potrivit celor arătate de inculpatul A V-C, au fost identificate 14 locuri unde contoarele au fost modificate, contoare care monitorizau consumul de gaze, pentru mai mulţi proprietari.

Inculpatul A V-C a precizat că, prin această activitate infracţională, a primit suma de 10.000 lei de la celălalt coinculpat şi că,  cel care negocia cu proprietarii imobilelor ale căror contoare au fost modificate, era  inculpatul P M, el fiind şi cel care primea banii şi din aceste sume îi dădea şi lui o parte.

Fiind audiat, învinuitul B F G a precizat că, personal a asistat la discuţiile dintre cei doi  inculpaţi şi  a auzit  despre activitatea infracţională pe care urmau să o săvârşească.  De asemenea, învinuitul a precizat în declaraţiile date că, a fost contactat telefonic de către inculpatul P MĂ, care i-a solicitat să nu recunoască  săvârşirea faptei. 

Fiind audiat inculpatul A V-C, a recunoscut  faptele comise, indicându-l în mod constant şi pe inculpatul P M. Acesta din urmă a negat  comiterea faptei, precizând că într-adevăr îi cunoaşte atât pe inculpatul A V-C, cât şi pe  învinuitul B F G. În declaraţia sa, inculpatul P M a precizat că într-adevăr a venit împreună cu inculpatul A C de 3-4 ori în mun. Huşi,  pentru ca acesta să-şi rezolve probleme personale şi că, au plecat  spre Iaşi pe timp de noapte.

 Inculpatul P M a mai precizat că, nu a discutat nimic referitor la modificarea unor contoare. Cele declarate de inculpatul P M, sunt infirmate însă de declaraţiile inculpatului AV C şi ale învinuitului B  F G. Atât  inculpatul A V-C, cât şi învinuitul B F G, şi-au menţinut declaraţiile, primul în prezenţa apărătorului din oficiu. De asemenea, cu ocazia confruntării, în prezenţa apărătorului angajat al inculpatului P M, învinuitul B F G şi-a menţinut poziţia.

 Aceste  fapte au fost stabilite prin : sesizările SC GAZ-EST, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile învinuitului, declaraţiile martorilor, proces-verbal de  cercetare la faţa locului, proces-verbal de conducere în teren, planşe foto,  alte acte.

Cercetarea penală a fost finalizată în cauză, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi potrivit art.207 alin.(6) Noul Cod de procedură penală, „în  tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul, din oficiu, verifică periodic dar nu mai târziu de 30 de zile dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive”, precum şi dacă subzistă temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri.

Analizând măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii A V-C şi P M, în raport cu actele şi lucrările dosarului dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa a apreciat că aceasta este legală şi temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor se menţin, nu s-au modificat până la acest moment procesual şi impun în continuare măsura privativă de libertate.

 Gradul de pericol concret pentru ordinea publică trebuie raportat atât la modul  de comitere al faptelor, în sensul că inculpaţii, au stabilit să aducă modificări la mai multe contoare de gaz metan, în vederea obţinerii unor sume de bani, la împrejurările în care au acţionat, implicarea unor persoane din altă localitate, în speţă mun. Iaşi, a condus la identificarea cu dificultate a autorilor faptei, avându-se în vedere şi  valoarea prejudiciului produs părţii civile SC GAZ-EST Vaslui, care a fost doar parţial recuperat. Mai mult decât atât, această modificare  a putut fi efectuată  prin forţarea sistemului de contorizare, folosind o sursă de căldură, ceea ce  a creat şi un grad de pericol ridicat, întrucât exista posibilitatea unei explozii, faptele inculpaţilor fiind de o gravitate deosebită.

Inculpatul A V C a recunoscut în mod constant faptele, în timp ce inculpatul P M a negat orice implicare în comiterea lor În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A V C, în declaraţiile sale a recunoscut că a efectuat modificări ia 14 contoare, indicând organelor de poliţie , cu exactitate, doar 12 dintre ele, iar la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor s-au avut în vedere următoarele:

-încheierile Judecătoriei Huşi, prin care s-a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice în cauză şi autorizaţiile emise în acest sens, 

-procese - verbale de redare a convorbirilor telefonice care prezintă interes în cauză, 

-tabelele şi anexele cu calculul prejudiciului pentru cei 31 de suspecţi, 

-dovezi de recuperare parţială a prejudiciului, 

-8 plicuri cu CD-uri conţinând interceptările telefonice efectuate în cauză, 

dovezi de ridicare a bunurilor cu ocazia percheziţiilor autovehiculelor inculpatului A V C şi suspectului B F G

  Instanţa a constatat că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, aceasta fiind proporţională cu gravitatea faptelor comise de aceştia.

În speţă, pericolul social potenţial  este apreciat de  instanţă în raport cu comportamentul inculpaţilor, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor comise.

 Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă în mod cert din probele administrate pentru probarea infracţiunilor şi al pericolului social concret al acestora,  precum şi de  sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivităţii, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor este de natură să creeze insecuritate în rândul cetăţenilor, de asemenea  Noul cod de procedură penală a menţinut şi condiţia pericolului pentru ordinea publică, detaliind chiar criteriile prin care acesta poate fi apreciat (evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia).

În raport cu art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţie, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal, astfel încât starea de arest a inculpaţilor este necesar să fie menţinută.

Referitor la cererea formulată de către inculpaţi prin apărători, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, în conformitate cu dispoziţiile art.202 al.2 NCPP, măsura preventivă se înlocuieşte din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai uşoară,  dacă sunt îndeplinite condiţiile de lege pentru luarea acesteia şi în urma evaluării împrejurărilor concrete le cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului.

Astfel, din materialul probator administrat până la acest stadiu procesual, instanţa a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal şi  este în continuare proporţională cu scopul urmărit. Comparând temeiurile reţinute de judecătorul care a luat măsura arestării preventive cu cele prevăzute de actualul cod de procedură penală, judecătorul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, urmând a se avea  în vedere riscul presiunii asupra martorilor, sustragerea de la cercetări a celui în cauză, asigurarea ordinii publice, aşa cum a statuat Jurisprudenţa Curţii Europene.

În acelaşi timp se poate aprecia, în contextul practicii europene, că faptele sunt din cele care ar suscita o tulburare socială, raportat la condiţiile de săvârşire ale acestora, implicarea mai multor persoane, urmările produse şi care să justifice menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive alături de gravitatea faptelor şi de împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaţilor  ar tulbura  în mod real ordinea publică.

Pentru motivele invocate, instanţa a respins cererea formulată de inculpaţi prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu  măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, prev.de art. 202 al.4 lit.b  şi d NCPP.

Menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, aceştia având posibilitatea de a cere şi administra toate probele considerate necesare pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Pericolul social rezultă din  modalitatea concretă în care a fost săvârşite infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, în consecinţă este necesară menţinerea stării de arest a acestora,  având în vedere că de la data arestării lor a trecut o perioadă scurtă de timp, nefiind astfel depăşită limita rezonabilă a duratei arestării preventive.

Faţă de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii A V-C şi P M este legală şi temeinică, precum şi verificând subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar şi proporţional al acesteia cu gravitatea acuzaţiei şi scopul urmărit, instanţa a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor, respingând cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, prev.de art. 202 al.4 lit.b  şi d NCPP.

Împotriva acestei soluţii, în termenul prevăzut de lege, au formulat contestaţie inculpaţii, criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vaslui reţine dispoziţiile noului Cod de procedură penală, care stabilesc faptul că în cazul admiterii contestaţiei formulate de inculpaţi împotriva încheierii prin care s-a menţinut măsura arestării preventive, se poate dispune, în condiţiile legii, revocarea măsurii preventive ori, înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai uşoară.

Văzând dispoziţiile art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, se observă că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Conform art. 202 alin. 3, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Art. 202 alin. 4 Cod de procedură penală, stabileşte că măsurile preventive sunt:

a) reţinerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauţiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.

Deşi judecătorul de cameră preliminară, de la instanţa de fond a apreciat că se impune menţinerea măsurii arestării preventive, faţă de inculpaţi, Tribunalul apreciază că nu se mai impune menţinerea acestei măsuri.

S-a reţinut că cerinţa pedepsei cu închisoarea  de 5 ani sau mai mare  prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care persoanele sunt cercetate este îndeplinită în prezenta cauză, inculpatul  săvârşind  infracţiuni de complicitate la furt calificat şi deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a consumului de gaze naturale furnizate, fapte prev. şi ped. de art. 48 al.1 CP rap. la art. 228 al.1 şi 3 , art.229 al.1 lit. b şi d CP şi art, 493 din Legea nr. 123/2012, ambele cu aplic. art. 35 al.1 C.P. şi art. 38 al.1 C.P.şi faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani,.

S-a mai reţinut că, pe baza evaluării gravităţii faptelor, atât modul  de comitere al faptelor, în sensul că inculpaţii, au stabilit să aducă modificări la mai multe contoare de gaz metan, în vederea obţinerii unor sume de bani, la împrejurările în care au acţionat, implicarea unor persoane din altă localitate, în speţă mun. Iaşi, a condus la identificarea cu dificultate a autorilor faptei, avându-se în vedere şi  valoarea prejudiciului produs părţii civile SC GAZ-EST Vaslui, care a fost doar parţial recuperat. Mai mult decât atât, această modificare  a putut fi efectuată  prin forţarea sistemului de contorizare, folosind o sursă de căldură, ceea ce  a creat şi un grad de pericol ridicat, întrucât exista posibilitatea unei explozii, faptele inculpaţilor fiind de o gravitate deosebită.

 Tribunalul reţine că s-a admis de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului faptul că poate fi justificată o detenţie provizorie a unei persoane, în cazul unor fapte de o gravitate deosebită şi având în vedere reacţia publicului la comiterea unor astfel de fapte.

Totuşi, Curtea Europeană a decis că această detenţie provizorie nu poate fi apreciată ca pertinentă, decât dacă se bazează pe fapte concrete de natură să arate că lăsarea persoanei în libertate ar tulbura, în mod real, ordinea publică.

CEDO  a sancţionat jurisdicţiile naţionale de nenumărate ori, chiar şi în cauze privind acuzaţi recidivişti, atunci când nu s-au avut în vedere toate condiţiile care ar justifica o astfel de măsură.

Dacă analizăm condiţiile de aplicare a măsurilor preventive, prevăzute la art. 202 alin. 1, se observă că acestea pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

În cazul de faţă, inculpaţii nu pot influenţa desfăşurarea procesului, probele au fost administrate, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi nu există nici un minim de date că aceştia s-ar sustrage de la judecată, iar pentru prevenirea săvârşirii unei noi infracţiuni se poate lua o măsură preventivă mai uşoară.

Detenţia provizorie nu este şi nu rămâne legitimă decât dacă opinia publică rămâne realmente ameninţată, ceea ce nu este în cazul de faţă (cauza Dinler c. Turciei, nr. 61443/00, 31 mai 2005), mai ales având în vedere că riscul impactului negativ asupra ordinii publice descreşte odată ce se disipează şocul iniţial provocat de infracţiune (cauza Degeratu c. României,  35104/02, 6 iulie 2010; cauza Jiga c. României,  14352/04, 16 martie 2010).

Aşadar, Tribunalul, conformându-se tuturor acestor exigenţe şi analizând concret, speţa de faţă, constată că măsura arestului preventiv nu reprezintă o măsură proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Nu există nici un temei concret care să justifice temerea că lăsarea celor doi inculpaţi în libertate ar pune efectiv în pericol comunitatea ci, dimpotrivă, ocrotirea ordinii publice şi buna desfăşurare a procesului penal pot fi asigurate în continuare, prin faptul că faţă de inculpaţi se va lua o altă măsură preventivă, care, fără a-i priva în totalitate, va fi oricum restrictivă de libertate.

Li se va impune acestora, respectarea anumitor măsuri de supraveghere stricte şi obligaţii a căror încălcare cu rea-credinţă ar putea conduce la o nouă arestare.

De altfel, organul de poliţie ce va fi desemnat cu supravegherea inculpaţilor urmează să-i monitorizeze îndeaproape, în sensul măsurilor şi obligaţiilor prevăzute de art. 215 alin. 1 şi 2 C.pr. pen. şi are la îndemână dispoziţii legale pentru a sesiza instanţa cu privire la orice abatere de la normele de drept.

Trebuie reamintit că, în lumina noilor prevederi ale Codului de procedură penală, măsura arestării preventive este o măsură de excepţie care nu trebuie să-şi piardă caracterul preventiv şi care nu trebuie să se identifice cu o eventuală pedeapsă cu rol sancţionator.

S-a mai reţinut de instanţa de fond, că faţă de inculpatul P M măsura arestării preventive este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal raportat şi la conduita procesuală a acestuia care nu a dat nicio declaraţie, nici un indiciu cu privire la persoanele cu care a colaborat pentru realizarea faptelor.

Tribunalul nu poate face abstracţie nici de faptul că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea definitivă a cauzei şi apreciază că nu se poate reţine ca şi temei al arestării faptul că inculpatul nu ar fi cooperat cu organele de urmărire penală, deoarece, potrivit art. 4 şi 99 alin. 2 Cod pr. pen., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească această nevinovăţie.

Legea îi conferă inculpatului, dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Nu în ultimul rând, tribunalul are în vedere şi faptul că în perioada 11.02.2013-09.05.2013, au fost înregistrate mai multe sesizări  ale SC GAZ-EST SA Vaslui, în care reclama faptul că  un nr. de 31 de abonaţi, au adus modificări  contoarelor de înregistrare a consumului de gaz, sustrăgând astfel  în mod continuu, cantităţi de gaze naturale, însă, în judecată au fost trimişi doar doi inculpaţi, din care unul complice la infracţiunea de furt, autorii (beneficiarii sustragerii de gaz) fiind în continuare cercetaţi în stare de libertate, faţă de aceştia disjungându-se cauza.

Cei doi inculpaţi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au recuperat o parte importantă din prejudiciul cauzat şi pot ajuta la recuperarea integrală a prejudiciului, dacă sunt cercetaţi în stare de libertate.

Raportat la argumentele anterioare, Tribunalul va admite contestaţiile şi va lua faţă de inculpaţi măsura preventivă a controlului judiciar, care este suficientă la acest moment procesual pentru buna desfăşurare a judecăţii.

Totodată, din datele existente la dosarul cauzei nu există suspiciuni că inculpaţii s-ar putea sustrage judecării cauzei (luarea măsurii controlului judiciar fiind însoţită de o serie de obligaţii impuse inculpaţilor, care, prin natura lor, în condiţiile exercitării unei supravegheri adecvate din partea organului desemnat, împiedică sustragerea acestora de la judecată).

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul va admite contestaţiile formulate de inculpaţii:  A V C,  cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat şi deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a consumului de gaze naturale furnizate, fapte prev. şi ped. de art. 48 al.1 CP rap. la art. 228 al.1 şi 3 , art.229 al.1 lit. b şi d CP şi art, 493 din Legea nr. 123/2012, ambele cu aplic. art. 35 al.1 C.P. şi art. 38 al.1 C.P. şi P M, cercetat sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 al.1 şi 3, art.229 al.1 lit. b şi d CP, cu aplic. art. 35 al.1 C.P. împotriva încheierii pronunţate la data de 11.04.2014 de către Judecătoria Huşi, pe care o desfiinţează, în parte în ceea ce priveşte constatarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.

Rejudecând cauza, în limitele desfiinţării,  în baza art. 205 al.10 raportat la art.202 al.4 lit.b şi art.214 Cod pr.penală, va înlocui, măsura arestării preventive luată faţă de  inculpaţi cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 al.1 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar inculpaţii A V C şi P M trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a)să se prezinte la  instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b)să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod. proc. pen. va impune inculpaţilor  , ca pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii:

a)să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

b)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

În temeiul art. 215 alin. 3 Cod proc. pen. va atrage atenţia inculpaţilor, că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliului sau cu măsura arestării preventive.

În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală va desemna pe Poliţia mun. Iaşi, ca organ judiciar desemnat  cu supravegherea respectării de către inculpaţi a obligaţiilor care le revin pe durata controlului judiciar.

Va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului A V C de sub puterea mandatului  de arestare preventivă nr. 04 din 31.01.2014 emis de Judecătoria Huşi  şi a inculpatului P M,, de sub puterea mandatului  de arestare preventivă nr. 05 din 31.01.2014, emis de către Judecătoria Huşi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate în legătură cu cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul P M şi înlătură dispoziţiile contrare.

În temeiul prevederilor art. 275 al.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea contestaţiei formulate de către inculpaţi vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite contestaţiile formulate de inculpaţii:  A V C, în prezent deţinut în Penitenciarul Vaslui, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la furt calificat şi deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a consumului de gaze naturale furnizate, fapte prev. şi ped. de art. 48 al.1 CP rap. la art. 228 al.1 şi 3 , art.229 al.1 lit. b şi d CP şi art, 493 din Legea nr. 123/2012, ambele cu aplic. art. 35 al.1 C.P. şi art. 38 al.1 C.P. şi P M, în prezent deţinut în  Penitenciarul Vaslui, cercetat sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 al.1 şi 3, art.229 al.1 lit. b şi d CP, cu aplic. art. 35 al.1 C.P. împotriva încheierii pronunţate la data de 11.04.2014 de către Judecătoria Huşi, pe care o desfiinţează, în parte în ceea ce priveşte constatarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive.

Rejudecând cauza, în limitele desfiinţării,  în baza art. 205 al.10 raportat la art.202 al.4 lit.b şi art.214 Cod pr.penală, înlocuieşte, măsura arestării preventive luată faţă de  inculpaţi cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 al.1 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar inculpaţii trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a)să se prezinte la  instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b)să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod. proc. pen. impune inculpaţilor  , ca pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii:

a)să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

b)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

În temeiul art. 215 alin. 3 Cod proc. pen. atrage atenţia inculpaţilor, că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliului sau cu măsura arestării preventive.

În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală desemnează pe Poliţia mun. Iaşi, ca organ judiciar desemnat  cu supravegherea respectării de către inculpaţi a obligaţiilor care le revin pe durata controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 5 Cod de procedură penală, o copie a prezentei  încheieri se comunică, în ziua pronunţării, inculpaţilor, precum şi Poliţiei municipiului Iaşi, Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, Poliţiei de Frontieră Române.

Organele în drept vor dispune darea inculpaţilor în consemn la punctele de trecere a frontierei.

Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului A VC de sub puterea mandatului  de arestare preventivă nr. 04 din 31.01.2014 emis de Judecătoria Huşi  şi a inculpatului P M,, de sub puterea mandatului  de arestare preventivă nr. 05 din 31.01.2014, emis de către Judecătoria Huşi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate în legătură cu cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul P M şi înlătură dispoziţiile contrare.

În temeiul prevederilor art. 275 al.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea contestaţiei formulate de către inculpaţi rămân în sarcina statului.

 Definitivă. 

Pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu, azi, 15 aprilie 2014, ora 14:00.

Domenii speta

Spete similare