Masura preventiva

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1241/189/2014/a1

ÎNCHEIERE

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 09 Aprilie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol judecarea contestaţiei  formulată de inculpatul contestator L I, în prezent deţinut în CRAP-IPJ Vaslui, împotriva încheierii din Camera de Consiliu pronunţată la data de 03.04.2014 de către Judecătoria Bârlad, în dosarul nr.1241/189/2014,  având ca obiect-menţinerea măsurii arestării preventive (art.223 NCPP).

………………………………………………………………………………

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Asupra contestaţiei de faţă constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 3 aprilie 2014 dată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Bârlad s-a dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

În baza art. 242 al.3 Cod procedură penală raportat la art. 215 alin.7şi art. 223 Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv faţă de inculpatul L I, cetăţean român, studii 8 clase, fără ocupaţie, recidivist, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, cercetat pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 Cod penal şi art. 38 alin.1 Cod penal.

În baza art. 348 raportat la art. 207, alin.4 Cod procedură penală - Legea nr.135/01.07.2010, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul major V L S,  recidivist, studii 3 clase, fără ocupaţie, aflat în Arestul I.P.J. Vaslui,  arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP din 10.02.2014, emis de Judecătoria Bârlad şi a menţinut măsura arestării preventive. 

I. În procedura de Cameră preliminară privind verificarea legalităţii şi temeiniciei  măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul  V L S, analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. În noaptea de 14/15.08.2013, în jurul orei 03.00, inculpatul V L S a încercat să sustragă autoutilitara marca Iveco, aparţinând persoanei vătămate G A I, aflată parcată pe str. din Bârlad.

2. În noaptea de 08/09.02.2014 inculpaţii V L S şi L I au pătruns, fără drept, în locuinţa persoanei vătămate C C, situată în Bârlad,  de unde au sustras un telefon mobil marca Samsung şi două genţi aparţinând fiicei vătămatului, ce conţineau bunuri personale.

Inculpatul V S a avut asupra sa un cuter şi ambii inculpaţi au intrat în camera unde dormeau fiica si soţia vătămatului şi de unde au sustras bunurile. 

Din aceeaşi locuinţă, inculpatul V L Sn a sustras o pereche de mănuşi de damă pe care le-a şi folosit pentru a nu lăsa urme papilare.

În aceeaşi noapte, cei doi au pătruns, fără drept, pe poarta neasigurată,  în curtea locuinţei persoanei vătămate C V, situată pe str.,  si dintr-o magazie au sustras o bicicletă.

De asemenea, inculpaţii au pătruns, fără drept, pe poarta neasigurată, in curtea locuinţei numitei CD, de pe str, şi dintr-o dependinţă au sustras un bidon cu 6 litri de vin.

Imediat după comiterea  faptelor, în apropierea locului, inculpaţii au fost depistaţi de o patrulă a politiei având bunurile sustrase asupra lor, fiind găsit si cuter-ul, ce fusese aruncat de V S.

  Bunurile sustrase au fost ridicate de organele de politie si restituite persoanelor vătămate. 

 Cu ocazia audierilor,  inculpatul V L S a declarat că a comis singur cele trei furturi si că, la nici un minut de la ultima faptă, s-a întâlnit întâmplător cu L I pe care l-a rugat să îl ajute să transporte bicicleta si celelalte  bunuri.

  Inculpatul L I a susţinut varianta prezentată de VS.

Din probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă probe şi indicii temeinice că inculpaţii V L S şi L I au săvârşit aceste infracţiuni .

In ceea ce priveşte condiţia pericolului concret pentru ordinea publica, instanţa de fond a reţinut că acesta este îndeplinită şi rezultă din probele administrate la dosar, respectiv din următoarele aspecte:

În practica judiciară s-a statuat că noţiunea de pericol concret pentru ordinea publică desemnează o stare şi nu un fapt ce ar putea periclita în viitor, după punerea în libertate a inculpatului, normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv cele privind patrimoniul mobil corporal al unei persoane. 

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că măsura arestării preventive este una excepţională, motiv pentru care luarea ei trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate.

Curtea apreciază  că, menţinerea ordinii publice este un element suficient pentru privarea de libertate a unei persoane dacă se bazează pe fapte care să indice că punerea în libertate a respectivei persoane ar tulbura în mod real liniştea publică.

Conform art. 223 alin. 2 C.p.p.,  necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică se face pe baza „evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia”.

În prezenta cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul şi circumstanţele de comitere a faptelor, respectiv săvârşirea a două dintre infracţiuni în aceeaşi noapte, prin violarea domiciliului persoanelor vătămate, în timp ce acestea dormeau în locuinţele lor.

Existenţa pericolului concret pentru ordinea publica rezultă şi din gravitatea faptelor săvârşite, avându-se în vedere reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni şi posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare (având în vedere trecutul infracţional al acestuia) în lipsa unei reacţii ferme a organelor judiciare faţă de cel bănuit ca fiind autor.

Potrivit  fişei  cazier judiciar a inculpatului ,  se constată că acesta a suferit un număr de 4 condamnări pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie.

De asemenea, infracţiunile au fost comise de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 41 alin.1 C.pen., respectiv după executarea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 488/06.12.2006 a  Tribunalului Vaslui.

A fost arestat la 05.08.2005 şi eliberat la termen, la data de 03.08.2013.

Datorită anturajului inculpatului şi a faptului că acesta nu are loc de muncă,  există riscul ca  odată aflat în libertate, în lipsa unor mijloace de trai asigurate în mod legal, să reia  activitatea infracţională.

Din această perspectivă faptele inculpatului reclamă din partea justiţiei aplicarea unei represiuni penale ferme, de natură să atenţioneze pe toţi destinatarii legii penale asupra pericolului social extrem de ridicat al unor astfel de infracţiuni, cu un serios impact in comunitatea locală, în legătură cu care nu trebuie să se lase impresia ca nu sunt pedepsite pe măsură.

Pericolul concret pentru ordinea publică ţine nu doar de domeniul lucrurilor care sunt resimţite de opinia publică, ci şi de datele obiective care justifică plasarea inculpatului în detenţie,  avându-se în vedere : natura şi modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor, împrejurările în care inculpatul a acţionat, gravitatea faptelor comise, precum şi consecinţele produse.

Această stare de pericol se deduce din  datele existente la  dosarul cauzei, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale.

Raportat la împrejurările şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, reacţia publică  la comiterea unor astfel de infracţiuni, precum şi posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacţii ferme faţă de acesta, natura relaţiilor sociale atinse prin comiterea acestor infracţiuni, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.

La stabilirea pericolului public trebuie să se aibă în vedere şi datele  referitoare la fapte, în speţa de faţă din multitudinea de fapte pentru care este cercetat în prezent,  creează în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate şi nelinişte.

Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja şi alte persoane să comită fapte asemănătoare, ceea ce ar crea în rândul opiniei publice credinţa că justiţia nu acţionează prompt şi suficient împotriva manifestărilor infracţionale.

Reţinerea acestui aspect nu echivalează cu o răsturnare a prezumţiei de nevinovăţie, de care inculpatul beneficiază în continuare, până la dovada contrarie, în cazul în care se va face această dovadă.

S-a constatat că în prezenta cauză aflată în procedura de Cameră preliminară la  Judecătoria Bârlad,  temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin, şi în consecinţă se impune menţinerea măsurii preventive faţă de inculpatul V L S.

În noua reglementare a Codului de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014, Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive sunt reglementate la art. 223 NCPP conform căruia,

(1) Măsura arestării preventive poate fi luată, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Faptele cu privire la care erau probe şi indicii temeinice  la data arestării şi cu privire la care în prezent există suspiciunea rezonabilă că au  fost săvârşite de  inculpat, era infracţiunea de furt calificat,  prev. de art. 228 alin.1 -229 alin.1 lit. b alin.2 lit. b C.penal,  sancţionată cu închisoarea de la  2 la 7  ani.

Temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin.

Măsura este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului şi imperios necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.

Pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia a mediului din care acesta provine inculpatul, se constată că privarea sa de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

 În consecinţă, în temeiul art. 348 raport. 207 alin. 4 NCPP, din oficiu, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, a inculpatului V L S,  s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin  şi dispun menţinerea măsurii  arestului preventiv faţă de inculpat.

II. Cu privire la cererea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad privind înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv faţă de inculpatul L I, de către judecătorul de Cameră Preliminară, în faza de Cameră Preliminară, s-au reţinut următoarele :

Prin ordonanţa procurorului din data de 09.02.2014, s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar pe durata desfăşurării urmăririi penale faţă de inculpatul L I.

S-a reţinut că pe parcursul urmăririi penale au rezultat probe noi care, coroborate cu materialul probator existent, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului L I,  conduc la aprecierea  necesităţii înlocuirii măsurii controlului judiciar cu o măsură mai grea, respectiv cu cea a arestării preventive.

Din ansamblul materialului probator au rezultat indicii că cei doi inculpaţi au comis împreună, în noaptea de 08/09.02.2014, furturile din locuinţele persoanelor vătămate.

S-a avut în vedere atitudinea inculpatului L I, de negare a participării sale la săvârşirea infracţiunilor, fapt ce a evidenţiat o conduită procesuală în sensul îngreunării activităţii de urmărire penală. 

 S-a mai constatat că între cei doi inculpaţi s-a creat o situaţie de tratament juridic inechitabil.

Astfel, inculpatul VL S, deşi a recunoscut săvârşirea infracţiunilor (susţinând, însă,  că le-a comis singur)  a fost arestat preventiv, în timp ce faţă de inculpatul L I- pentru care au fost necesare activităţi suplimentare pentru întregirea materialului probator care să combată apărarea acestuia şi să dovedească nesinceritatea declaraţiilor date în faţa organelor de cercetare penală - s-a luat o măsură preventivă mai uşoară, cea a controlului judiciar.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi conduitei procesuale a inculpatului L I se apreciază că, pentru buna desfăşurare a procesului penal si prevenirea săvârşirii altor infracţiuni este necesară înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive.

S-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 223 alin.2 C.pr.pen., având în vedere că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit cu intenţie infracţiunile de furt calificat, în timpul nopţii si prin violare de domiciliu, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi, raportat la gravitatea faptelor, a modului si a circumstanţelor de comitere, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale, a circumstanţelor personale, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

  În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului L I, din fişa de cazier judiciar a acestuia rezultă că, prin sentinţa penală nr.535/28.10.2008 a Judecătoriei Bârlad, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin SP.474/2007, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 C.pen. A fost arestat la 02.02.2007 si eliberat la termen la data de 01.02.2014.

Inculpatul nu are nici o ocupaţie, existând posibilitatea ca acesta să săvârşească şi alte infracţiuni. De altfel, după luarea măsurii controlului judiciar, împotriva inculpatului L I au fost înregistrate trei plângeri pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire si ameninţare, formulate de U I R si L  I. (cauzele sunt înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, sub nr. 893/P/2014, 903/P/2014, 979/P/2014).

 De asemenea, acesta are calitatea de suspect, fiind cercetat în dosarul nr. 1526/P/2013, aflat în lucru la IPJ Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin.1, 2 C.pen., activitatea infracţională fiind desfăşurată în timp ce era deţinut în penitenciar.

Conform art. 242 alin.3 N. Cod de procedură penală - Măsura preventivă se înlocuieşte din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi conduitei procesuale ale inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 N. Cod de procedură penală.

Potrivit art. 215 alin.7 N. Cod de procedură penală, „În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul, încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de cameră preliminară, la cererea procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

 De asemenea, conform art. 223 alin.  (2) Cod proc. pen., „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 223 alin.1 N. Cod de procedură penală.

 Acest text de lege reglementează că luarea măsurii preventive privative de libertate se dispune atunci când din probele existente la dosarul cauzei rezultă suspiciunea rezonabilă că au fost comise infracţiuni pentru care legea prevede ca maxim special al închisorii pedeapsa  de 5 ani sau mai mare şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului ţi circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului, a mediului din care acesta provine, a antecedentelor şi a altor împrejurări, se constată că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Dispoziţiile art. 215 alin.7 N. Cod de procedură penală, reglementează un caz special de sesizare a judecătorului de cameră preliminară cu o cerere de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv, deoarece după luarea măsurii controlului judiciar, împotriva inculpatului Lupu Ionuţ au fost înregistrate trei plângeri pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire si ameninţare, formulate de U I R si LI. (cauzele sunt înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, sub nr. 893/P/2014, 903/P/2014, 979/P/2014) şi că, pentru a fi admisă propunerea de înlocuire trebuie îndeplinite la momentul analizei acesteia toate condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive solicitate.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, în cauză sunt întrunite în mod cumulativ exigenţele art. 223 alin.1 lit. d N. Cod de procedură penală raportat la art. 223 alin.2 N. Cod de procedură penală, în sensul că:

- Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă existenţa unor elemente de fapt din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care este cercetat.

- Infracţiunile care fac obiectul cercetărilor prezentului dosar sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – maximul special al pedepsei închisorii pentru infracţiunea  furt calificat, fiind de  7 ani.

Luarea măsurii preventive este necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări  a procesului penal cât şi pentru prevenirea comiterii altor infracţiuni.

S-a constatat, în raport de situaţia de fapt dar şi de datele concrete ale cauzei, faptul că măsura preventivă prev. de art. 223 N. Cod de procedură penală se subsumează principiilor proporţionalităţii şi necesităţii, în sensul că luarea unei asemenea măsuri este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului şi este necesară pentru realizarea scopului urmărit, prin dispunerea ei.

Instanţa de fond a avut în vedere că pe parcursul urmăririi penale au rezultat probe noi care, coroborate cu materialul probator existent, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului L I, conform art. 242 alin.3 N. Cod de procedură penală,  se impune înlocuirea  măsurii preventive a controlului judiciar luată în timpul urmăririi penale faţă de L I cu o măsură preventivă mai grea,  respectiv arestarea preventivă.

S-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi conduitei procesuale ale inculpatului s-a apreciat că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 N. Cod de procedură penală, existând probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul  a săvârşit o infracţiune şi măsura arestării preventive  este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi a prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Pe baza acestor considerente,  judecătorul de cameră preliminară a admis propunerea de înlocuire a măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv faţă de inculpatul  L I, pe o durată de 30 zile, începând  de la 03 aprilie 2014 la 02 mai 2014, inclusiv.

Împotriva încheierii din data de 03.04.2014, a formulat contestaţie doar inculpatul LI, prin apărătorul ales, contestând înlocuirea măsurii controlului judiciar cu arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile.

Analizând contestaţia formulată de L I, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vaslui, reţine următoarele :

Art. 242 alin. 3 Cod procedură penală, stabileşte că măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Potrivit art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Conform alin. 3, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Art. 202 alin. 4 Cod de procedură penală, stabileşte că măsurile preventive sunt:

a) reţinerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauţiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.

Potrivit art. 238 C.pr. pen., arestarea preventivă  a inculpatului poate fi dispusă în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului, pentru aceleaşi temeiuri şi în aceleaşi condiţii ca şi arestarea preventivă dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 223 alin. 1 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.

(2)Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din probatoriul administrat până în prezent, nu reiese o schimbare a situaţiei de fapt existente la momentul dispunerii luării măsurii preventive a controlului judiciar de către procuror.

Deşi judecătorul de cameră preliminară, de la instanţa de fond a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive, în procedura de cameră preliminară, faţă de inculpatul L I, trimis în judecată, în stare de libertate, Tribunalul apreciază că această măsură preventivă nu se impune, din următoarele considerente :

Faţă de situaţia existentă, în cursul efectuării urmăririi penale, s-a considerat de procuror, pe baza probelor şi indiciilor existente, că pentru buna desfăşurare a procesului penal, măsura controlului judiciar faţă de inculpatul L I este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse.

Astfel, prin ordonanţa din data de 09.02.2014, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar, faţă de acest inculpat.

La data de 01.04.2014, odată cu trimiterea în judecată, prin rechizitoriu s-a solicitat însă, ca faţă de inculpatul L I să se înlocuiască măsura controlului judiciar cu arestarea preventivă.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că solicitarea este întemeiată, deoarece pe parcursul urmăririi penale au rezultat probe noi care, coroborate cu materialul probator existent, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului L I,  conduc la aprecierea  necesităţii înlocuirii măsurii controlului judiciar cu o măsură mai grea, respectiv cu cea a arestării preventive.

 La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere de către judecător şi faptul că atitudinea inculpatului L I, de negare a participării sale la săvârşirea infracţiunilor, a evidenţiat o conduită procesuală în sensul îngreunării activităţii de urmărire penală. 

 De asemenea, s-a avut în vedere, că între acest inculpat şi cel care a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, V L S, s-a creat o situaţie de tratament juridic inechitabil.

Astfel, inculpatul V L S, deşi a recunoscut săvârşirea infracţiunilor (susţinând, însă,  că le-a comis singur)  a fost arestat preventiv, în timp ce faţă de inculpatul L I- pentru care au fost necesare activităţi suplimentare pentru întregirea materialului probator care să combată apărarea acestuia şi să dovedească nesinceritatea declaraţiilor date în faţa organelor de cercetare penală - s-a luat o măsură preventivă mai uşoară, cea a controlului judiciar.

S-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 223 alin.2 C.pr.pen., având în vedere că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit cu intenţie infracţiunile de furt calificat, în timpul nopţii si prin violare de domiciliu, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi, raportat la gravitatea faptelor, a modului si a circumstanţelor de comitere, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale, a circumstanţelor personale, s-a apreciat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

  În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului L I, din fişa de cazier judiciar a acestuia rezultă că, prin sentinţa penală nr.535/28.10.2008 a Judecătoriei Bârlad, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin SP.474/2007, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 C.pen. A fost arestat la 02.02.2007 si eliberat la termen la data de 01.02.2014.

Judecătorul de cameră preliminară a mai avut în vedere că inculpatul L I nu are nici o ocupaţie, existând posibilitatea ca acesta să săvârşească şi alte infracţiuni, reţinându-se chiar, că după luarea măsurii controlului judiciar de către procuror, în faza urmăriri penale, împotriva inculpatului L I au fost înregistrate trei plângeri pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire si ameninţare, formulate de U I R si L  I. (cauzele fiind înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, sub nr. 893/P/2014, 903/P/2014, 979/P/2014).

Pentru admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad , judecătorul de cameră preliminară a invocat aplicarea dispoziţiilor art. 215 alin. 7 C.pr. pen., însă se observă că aceste dispoziţii prevăd că „În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul, încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de cameră preliminară, la cererea procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

Însă, din actele dosarului nu reiese nici că inculpatul ar fi încălcat obligaţiile impuse şi nici faptul că a fost pusă în mişcare acţiunea penală în cele trei dosare indicate doar ca fiind înregistrate pe rolul Parchetului.

Pentru luarea măsurii arestării preventive, s-a reţinut şi faptul că inculpatul are calitatea de suspect, fiind cercetat în dosarul nr. 1526/P/2013, aflat în lucru la IPJ Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin.1, 2 C.pen., activitatea infracţională fiind desfăşurată în timp ce era deţinut în penitenciar.

Pe baza tuturor aspectelor arătate mai sus, a reţinut judecătorul de cameră preliminară, că potrivit art. 242 alin.3 N. Cod de procedură penală - Măsura preventivă se înlocuieşte din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi conduitei procesuale ale inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1 N. Cod de procedură penală.

Tribunalul va admite contestaţia inculpatului L I împotriva încheierii pronunţate la data de 03.04.2014 de către Judecătoria Bârlad, prin care s-a înlocuit măsura controlului judiciar, cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.

Pentru admiterea contestaţiei, Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control, are în vedere  că  în cauza Calmanovici împotriva României, s-a stabilit că autorităţile trebuie să ofere motive „relevante şi suficiente” pentru a justifica necesitatea de a menţine o persoană în arest preventiv, trebuie să ţină cont de măsurile alternative, să analizeze individual situaţia inculpatului. Ele nu se pot sprijini în principal doar pe gravitatea faptelor comise.

Cu alte cuvinte, detenţia provizorie nu este şi nu rămâne legitimă decât dacă opinia publică rămâne realmente ameninţată (cauza Dinler c. Turciei, nr. 61443/00, 31 mai 2005), mai ales având în vedere că riscul impactului negativ asupra ordinii publice descreşte odată ce se disipează şocul iniţial provocat de infracţiune (cauza Degeratu c. României,  35104/02, 6 iulie 2010; cauza Jiga c. României,  14352/04, 16 martie 2010); se mai arată în jurisprudenţa europeană că trecerea timpului va slăbi, în general, justificarea arestării preventive prin riscul de tulburare a ordinii publice (cauza Johannes Joseph Marie Elise c. Olandei,  43701/04, 5 iulie 2007).

În situaţia de faţă, dacă privarea de libertate a inculpatului nu s-a impus în tot cursul urmăririi penale, apreciindu-se la acel moment că este suficientă măsura controlului judiciar, pe care de altfel, inculpatul nici nu a încălcat-o, este cu atât mai justificat să nu se ia o măsură mai aspră faţă de acesta, în cursul judecării cauzei.

Tribunalul mai reţine că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive de către judecătorul de cameră preliminară nu sunt de natură a impune necesitatea unei astfel de măsuri.

Astfel, faptul că atitudinea inculpatului L I, de negare a participării sale la săvârşirea infracţiunilor, a evidenţiat o conduită procesuală în sensul îngreunării activităţii de urmărire penală, nu se regăseşte printre condiţiile art. 223 C.pr. pen.

Nici faptul că între acest inculpat şi cel arestat preventiv în cursul urmăririi penale, V L S, s-a creat o situaţie de tratament juridic inechitabil, nu poate justifica măsura luată, deoarece, celălalt inculpat din dosar, a săvârşit mai multe fapte, pe o perioadă mai mare de timp, fapt pentru care s-a şi solicitat arestarea preventivă de către procuror, în cursul urmăririi penale.

Invocarea faptului că inculpatul nu are nici o ocupaţie, existând posibilitatea ca acesta să săvârşească şi alte infracţiuni, de asemenea nu poate fi apreciat ca fiind un element definitoriu pentru comportamentul infracţional.

Deşi instanţa a reţinut că după luarea măsurii controlului judiciar de către procuror, în faza urmăriri penale, împotriva inculpatului L I au fost înregistrate trei plângeri pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire si ameninţare, formulate de UI R si L  I (cauzele fiind înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, sub nr. 893/P/2014, 903/P/2014, 979/P/2014), nu s-au făcut verificări asupra stadiului cercetărilor în aceste dosare, pentru a se vedea  gradul de implicare a inculpatului L I la săvârşirea acestora, precum şi dacă s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de acesta în aceste dosare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 215 alin. 7 C.pr. pen.

S-a mai reţinut faptul că inculpatul are calitatea de suspect, fiind cercetat în dosarul nr. 1526/P/2013, aflat în lucru la IPJ Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin.1, 2 C.pen., însă nici acest aspect nu a fost detaliat, simpla indicare a unui număr de dosar nefiind suficientă pentru privarea de libertate a unei persoane.

Mai mult decât atât, se observă că nu s-a impus măsura arestării preventive în acel dosar aflat în lucru la IPJ Bacău, astfel încât, indicarea acestui aspect ca fiind un motiv care să impună arestarea în prezenta cauză, apare ca lipsită de sens.

Este adevărat că inculpatul a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr.535/28.10.2008 a Judecătoriei Bârlad, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin SP.474/2007, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 C.pen., însă, se observă că a fost arestat la data de 02.02.2007 si eliberat la termen la data de 01.02.2014, nebeneficiind de liberare condiţionată.

În ceea ce priveşte gravitatea infracţiunilor, se impune a fi subliniat că inculpatul L I este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev.de art. 228 al.1, 229 al.1, lit.b, al.2 lit.b, cu aplicarea art. 41 Cod penal, aflate în concurs real prev.de art.38 al.1 Cod penal, fapte pentru care părţile se pot împăca.

Raportat la argumentele anterioare, Tribunalul va admite contestaţia şi va lua faţă de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar, care este suficientă la acest moment procesual pentru buna desfăşurare a judecării cauzei.

Totodată, din datele existente la dosarul cauzei nu există suspiciuni că inculpatul s-ar putea sustrage judecării cauzei (luarea măsurii controlului judiciar fiind însoţită de o serie de obligaţii impuse inculpatului, care, prin natura lor, în condiţiile exercitării unei supravegheri adecvate din partea organului desemnat, împiedică sustragerea inculpatului de la judecată), ori că acesta ar putea săvârşi o nouă infracţiune.

Astfel, în baza art. 215 al.1 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar inculpatul L I trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a)să se prezinte la  instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b)să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod. proc. pen. se va impune inculpatului LI, ca pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii:

a)să nu se apropie şi să nu comunice, direct sau indirect, pe nici o cale,  cu inculpatul V L S;

b)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

c)să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

În temeiul art. 215 alin. 3 Cod proc. pen. se va atrage atenţia inculpatului L I, că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliului sau cu măsura arestării preventive.

În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală se va desmna Poliţia mun. Bârlad, ca organ judiciar desemnat  cu supravegherea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 5 Cod de procedură penală, o copie a prezentei  încheieri se va comunica inculpatului L I, precum şi Poliţiei municipiului Bârlad, Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, Poliţiei de Frontiere Române.

Organele în drept vor dispune darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

Se va dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului L I, dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 emis la data de 3 apr.2014  de către Judecătoria Bârlad.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate şi vor fi înlăturate dispoziţiile contrare.

În temeiul prevederilor art. 275 al. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea contestaţiei formulate de către inculpatul L I rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite contestaţia formulată de inculpatul L I,  împotriva încheierii pronunţate la data de 03.04.2014 de către Judecătoria Bârlad, pe care o desfiinţează în parte, doar în ceea ce priveşte înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului preventiv faţă de inculpatul  L I.

Rejudecând cauza în limitele desfiinţării în baza art. 205 al.10 raportat la art.202 al.4 lit.b şi art.214 Cod pr.penală, înlocuieşte, măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul, arestat în baza Mandatului de arestare nr.1 din 3 apr.2014, emis de Judecătoria Bârlad în dosarul nr.1241/189/2014, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev.de art. 228 al.1, 229 al.1, lit.b, al.2 lit.b, cu aplicarea art. 41 Cod penal, aflate în concurs real prev.de art.38 al.1 Cod penal, cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 215 al.1 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

d)să se prezinte la  instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

e)să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

f)să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul art. 215 alin. 2 Cod. proc. pen. impune inculpatului , ca pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii:

d)să nu se apropie şi să nu comunice, direct sau indirect, pe nicio cale,  cu inculpatul V LS;

e)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

f)să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

În temeiul art. 215 alin. 3 Cod proc. pen. atrage atenţia inculpatului L I, că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliului sau cu măsura arestării preventive.

În baza art. 215 alin. 4 Cod procedură penală desemnează pe Poliţia mun. Bârlad, ca organ judiciar desemnat  cu supravegherea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.

În baza art. 215 alin. 5 Cod de procedură penală, o copie a prezentei  încheieri se comunică, în ziua pronunţării, inculpatului L I, precum şi Poliţiei municipiului Bârlad, Serviciului Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, Poliţiei de Frontiere Române.

Organele în drept vor dispune darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 emis la data de 3 apr.2014  de către Judecătoria Bârlad.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii contestate şi înlătură dispoziţiile contrare.

În temeiul prevederilor art. 275 al. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea contestaţiei formulate de către inculpatul L I rămân în sarcina statului.

Definitivă. 

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 aprilie 2014, ora 13,00.

Domenii speta

Spete similare