O.g. nr. 2/ 2001. Prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal contravenţional.

Sentinţă civilă 691 din 15.10.2014


Cuprins pe materii: Drept contravenţional. O.G. nr. 2/ 2001. Prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal contravenţional.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002, C.E.D.O.).

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 691/15.10.2014

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.08.2014, petentul S G, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului G (IPJ G), a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 2781…. din 26.07.2014, solicitând instanţei anularea acestuia și înlăturarea sancțiunilor aplicate, precum şi restituirea sumei de 450 lei achitată cu chitanţa nr. 1985…./01.08.2014 reprezentând ½ din amenda stabilită prin procesul verbal de contravenţie, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a invocat  pe fondul cauzei, în sinteză, că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 sub aspectul încadrării juridice a faptelor, şi că în locul în care a făcut manevra de depăşire carosabilul nu era marcat cu marcaj longitudinal continuu şi că nu există niciun indicator rutier tip ,,Depăşire interzisă,, sau orice alt marcaj rutier vizibil continuu sau întrerupt, drumul desfăşurându-se în linie dreaptă după trecerea intersecţiei.

În drept, a invocat prevederile art. OG nr. 2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.

Nu a solicitat judecata cauzei și în lipsă.

Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului G  (IPJ G ) nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat la judecata cauzei, însă a depus la dosarul cauzei un Raport activitate .

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 26.07.2014, ora 20:20, petentul, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes, cu număr înmatriculare B..-68-G… a efectuat manevra de depăşire a unui autobuz cu număr înmatriculare G…-58-A.., în succesiune de curbe, pe marcaj longitudinal continuu. La oprirea autoturismului cu număr înmatriculare B..-68-G… a fost identificat şoferul S G, care nu a prezentat spre control certificatul de înmatriculare, permisul de conducere, actul de identitate şi Poliţa RCA.

La dosarul cauzei nu au fost depuse planşele fotografice, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autospeciala MAI, atestatul de operator radar al agentului constatator şi cazierul auto al petentului.

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Sub aspectul legalităţii, analizând modul de întocmire a procesului-verbal seria CP nr. 2781…., instanţa constată că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

De asemenea, are înserat la obiecţiuni faptul că petentul refuză să semneze.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni și cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.

În baza art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni fapta de  nerespectare a obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul verbal întocmit de agentul intimatei se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, fiind un act autentic în sensul art. 269, art. 279 Cod procedură civilă.

 La rândul său, petentul nu a dovedit o altă situaţie de fapt în ceea ce priveşte neprezentarea documentelor prevăzute de lege. Simplele sale susţineri în sensul că nu a săvârşit fapta, nu reprezintă probe suficiente spre a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal. De altfel, petentul recunoaşte în plângerea contravenţională formulată că nu avea asupra sa permisul de conducere.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal este întocmit ca urmare a constatării directe a faptei de către agentul constatator, deci se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.

În atare condiţii, faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că cele menţionate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie contestat cu privire fapta de neprezentare a documentelor prevăzute de lege reținută în sarcina petentului  corespunde realităţii iar susţinerile petentului în sens contrar sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte fapta de depăşire a marcajului longitudinal continuu instanţa constată că intimatul nu a depus la dosarul cauzei înregistrările tehnice. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei petentul a depus o serie de fotografii care atestă că în zonă nu există nici un fel de marcaj sau indicator.

În concluzie, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională, va anula în parte procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CP nr. 278… încheiat la data de 26.07.2014, cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3  lit. e 1 din OUG nr. 195/2002 şi sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile şi va exonera petentul de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 360 lei.

Instanţa menține celelalte dispoziții ale procesului – verbal.