Ordonanță președințială

Prin decizia civilă nr. 1348/17.12.2015, tribunalul a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de apelantul pârât.

A respins ca nefondat apelul  declarat de apelantul-pârât NT.

A respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii de acordare a daunelor morale, invocată de intimata reclamantă cu referire la apelantul NT

 A respins ca nefondată  cererea acordare a daunelor morale formulată de apelantul  pârât NT.

A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de acordare a daunelor morale  formulată de apelant pentru avocat PF.

A respins ca nefondată cererea privind obligarea intimatei reclamante la plata amenzii judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 1695/292 din  data de 10 iulie 2015 pe rolul Judecătoriei RV, reclamanta S.C. AF SRL  F, judeţul T a solicitat instanţei pe calea ordonanţei preşedinţiale şi în contradictoriu cu pârâtul NT, să se dispună obligarea pârâtului de a-i restitui urgent tractorul pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - şi semănătoarea de prăşitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.

 În motivarea cererii,  reclamanta a arătat că la solicitarea verbală a pârâtului, prin care i-a rugat să le trimită un salariat al societăţii reclamante, cu tractorul şi semănătoarea pentru a-i semăna 200 ha teren agricol, aceasta a acceptat rugămintea pârâtului şi a trimis un angajat cu cele două utilaje care i-a efectuat lucrarea de semănat. în perioada 22 mai 2015 – 10 iunie 2015.

A mai arătat că în ziua de 10 iunie 2015, după terminarea lucrării, pârâtul a dat dispoziţie unor angajaţi ai săi să nu permită tractoristului societăţii reclamante să plece cu utilajele, iar în momentul a încercat să pornească tractorul, angajaţii pârâtului, prin violenţă, l-au imobilizat şi i-au luat cheile , obligându-l să abandoneze cele două utilaje.

Reclamanta a mai menţionat că ambele utilaje au fost duse  în incinta curţii, proprietatea pârâtului din comuna S, sat G, judeţul T, unde se afla şi în prezent în posesia sa, acesta refuzând restituirea lor.

A mai susţinut că  este admisibilă cererea formulată, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 996 C. proc. civ..

În ce priveşte urgenţa, a susţinut că este justificată de faptul că societatea este proprietara acelor utilaje şi a dovedit calitatea incontestabilă de proprietar cu următoarele înscrisuri: facturile de plată a celor două utilaje proprietatea societăţii, respectiv : factura nr. 3/2001338-A din data de 09.07.2012, factura nr. 3/2001338-F din data de 25.02.2013; extras din registrul imobilizărilor, din contabilitatea societăţii unde apar înscrise cele două utilaje, respectiv la poziţia 42 şi poziţia 47; contract de vânzare – cumpărare nr. 3/2001338/22.03.2012 care face dovada proprietăţii asupra utilajelor; Contract de Finanţare nr. C121v011133600014/27.02.2012 pentru proiectul: „Modernizarea exploataţie agricolă prin achiziţia de maşini şi echipamente agricole performante”, prin care face dovada că utilajele au fost achiziţionate prin Finanţare Fonduri Europene, ce permite instanţei să stabilească cu certitudine aparenţa de drept de proprietate asupra tractorului şi semănătorii în cauză.

Sub acelaşi aspect, a mai arătat că societatea are profil agricol şi are în lucrare 865,69 ha teren agricol, din care 140 ha neînsămânţate la acest moment, din cauza lipsei celor două utilaje, reţinute abuziv de pârât.

Practic, fără aceste utilaje nu poate însămânţa porumbul, fiind utilaje foarte mari şi performante, fără de care nu se mai poate realiza obiectul de activitate al societăţii.

Dacă utilajele nu le sunt urgent restituite, nu mai pot semăna cultura de porumb, care este şi aşa întârziată din culpa pârâtului, care prin abuz le-a reţinut utilajele.

Cele două utilaje, tractor pe senile de mare capacitate şi semănătoarea sunt absolut necesare la acest moment, iar fiecare zi de întârziere le produce pagube foarte mari care nu mai pot fi recuperate în niciun mod, având în vedere specificul agricol al obiectului de activitate al societăţii reclamante.

Cele 865,69 ha teren agricol sunt în arendă, iar necultivarea lor în termen optim pentru societate înseamnă pierdere irecuperabilă.

Paguba produsă prin fapta pârâtului este iminentă şi nu se mai poate repara decât prin admiterea fără întârziere a cererii societăţii reclamante şi obligarea pârâtului să îi restituie urgent cele două utilaje.

Utilajele au valoare foarte mare, 310.000 EURO, sunt achiziţionate prin Fonduri Europene, care le creează obligaţii contractuale foarte stricte în legătură cu acestea, inclusiv restituirea acestor fonduri, în situaţia în care nu respectă clauzele contractuale.

Prin contractul de finanţare au obligaţia de a nu înstrăina cu acte aceste utilaje pe o perioadă de cinci ani şi a se comporta cu multă diligenţă faţă de acestea.

Cum utilajele au rămas în posesia pârâtului, salariul societăţii reclamante, deposedat prin violenţă, există şi pericolul de a fi defectate ori folosite în condiţii necorespunzătoare, situaţie în care societatea răspunde faţă de Autoritatea Contractantă.

A mai precizat că înscrisurile depuse  fac dovada aparenţei dreptului lor de proprietate, urgenţei măsurii solicitate de aceasta, necesară păstrării dreptului lor de proprietate şi folosinţă a utilajelor, pentru realizarea obiectivului societăţii pentru prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar mai putea repara prin trecerea perioadei optime de efectuare a semănatului culturii de porumb.

De asemenea, a susţinut că este îndeplinită şi condiţia ca urgenţa să persiste şi pe parcursul judecăţii, neîncetând în nici un fel după introducerea acţiunii.

Totodată, a învederat că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele caracterului provizoriu al măsurii, deoarece  solicită o măsură urgentă de restituire a celor două utilaje, nu rezolvarea definitivă a unor drepturi.

Cu privire la „obligaţia de a face”, în jurisprudenţă a fost recunoscută ca excepţie, pentru cazurile în care „prin obligaţia de a face se tinde la încetarea unor acte abuzive, apreciindu-se că numai în felul acesta se păstrează caracterul provizoriu al măsurilor luate şi nu se prejudeca fondul dreptului.

Măsura nu prejudeca fondul dreptului şi conform art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă „instanţa va stabili dacă în favoarea reclamantului există aparenţa de drept; nu are de cercetat fondul. Aparenţa în drept, este suficientă ca instanţa să ordone o măsură urgentă şi provizorie în speţa de faţă.

Invocând  situaţia deosebit de grabnică, reclamanta a solicitat ca instanţa să  hotărască ca executarea să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen, iar soluţionarea să se facă fără citarea părţilor.

În dovedire,  reclamanta a depus în copie,  înscrisuri : factura nr. 3/2001338-A din data de 09.07.2012, reprezentând achiziţia tractorului pe senile marca C MT 765 C, serie nr. -; factura nr. 3/2001338 _F din data de 25.02.2013, reprezentând achiziţia semănătoarei de prăşitoare HM 12 SW, Serie nr. -; extras din registrul imobilizărilor, din contabilitatea societăţii unde apar înscrise cele două utilaje, respectiv la poziţia 42 şi poziţia 47; contract de vânzare – cumpărare nr. - care face dovada proprietăţii asupra utilajelor; contract de Finanţare nr. - pentru proiectul : „Modernizarea exploataţie agricolă prin achiziţia de maşini şi echipamente agricole performante”, prin care face dovada că utilajele au fost achiziţionate prin Finanţare Fonduri Europene; declaraţia APIA 2015, prin care face dovada că Societatea S.C. AF SRL lucrează suprafaţa de 865,69 ha teren agricol; adeverinţa nr. 5/03.07.2015, prin care face dovada că societatea reclamantă are 140 ha neînsămânţate la aceste moment; certificat de înregistrate la registrul Comerţului; act Constitutiv; certificat Constatator nr. 11944/02.07.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1014 din 22 iulie 2015 a Judecătoriei RV s-a admis  cererea formulată de reclamantă, pârâtul fiind obligat la restituirea  către aceasta a utilajului tractor pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - şi a utilajului semănătoare de prăşitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că utilajele  sunt proprietatea reclamantei, urgenţa este justificată prin faptul că reclamanta are nevoie de aceste utilaje pentru lucrările agricole care nu suportă amânare.

A mai reţinut că raporturile juridice dintre părţi urmează să fie clarificate în procedura de drept comun, astfel că măsura solicitată de către reclamantă pe calea ordonanţei preşedinţiale are un caracter vremelnic.

Instanţa a motivat  că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive, care să rezolve în fond litigiul dintre părţi, deoarece ordonanţa preşedinţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor, ci numai luarea unor măsuri în cazuri urgente. Vremelnicia măsurii dispuse pe cale de ordonanţă preşedinţială rezultă fie din natura acesteia, fie din cuprinsul hotărârii în care se arată durata ei.

În principiu, măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunţată nu se face nicio menţiune în acest sens.

Sub acest aspect, art. 996 alin.2 Cod procedură civilă stabileşte că, dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere la momentul luării acestora, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că este întemeiată cererea formulată de către reclamantă.

Astfel, a reţinut că reclamanta justifică urgenţa promovării prezentei cererii pe cale de ordonanţă preşedinţială întrucât cele două utilaje, tractor pe senile de mare capacitate şi semănătoarea sunt absolut necesare la acest moment, iar fiecare zi de întârziere le produce pagube foarte mari, care nu mai pot fi recuperate în niciun mod, având în vedere specificul agricol al obiectului de activitate al societăţii reclamante.

Cele 865,69 ha teren agricol sunt în arendă, iar necultivarea lor în termen optim pentru societate înseamnă pierdere irecuperabilă.

Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de  art.996 Cod procedură civilă  instanţa a admis cererea şi a obligat pârâtul la restituirea utilajului tractor pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - şi a utilajului semănătoare de prăşitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, pârâtul, care a solicitat anularea hotărârii prin invocarea ca excepţie de fond a lipsei calităţii procesuale pasive şi nerespectarea condiţiilor de fond ale ordonanţei preşedinţiale şi întoarcerea executării prin anularea executării efectuate de executorul judecătoresc NV şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apelantul a arătat că societatea intimată are ca asociaţi pe GN şi pe fiul său NRC cu 50% părţi sociale fiecare şi anterior semnării contractului de finanţare - a plătit suma de 1.500.000 RON în vederea susţinerii contractului respectiv..

A mai arătat că în baza finanţării a fost încheiat contractul de credit nr. - între N şi SC AF SRL şi contractul nr. 1454/2012, iar la data de 29.06.2012 a achitat pentru reclamantă suma de 202.5000 lei, care i-a fost restituită cu mare greutate.

Sub acelaşi aspect, a mai menţionat că în baza înţelegerii avute, la data de 22.05.2012, SC C a primit la ferma agricolă proprietatea sa, conform contractului de vânzare-cumpărare şi facturilor ataşate, tractorul şi semănătoarea, pe care urma să le reţină până la restituirea împrumutului.

Cu toate acestea, executorul judecătoresc, în mod samavolnic a intrat pe proprietatea SC C SA şi a ridicat cele două utilaje, întrucât în mod nelegal a dispus instanţa obligarea sa la restituirea lor.

A mai precizat că nu există raport juridic obligaţional între el şi reclamantă, ci între aceasta din urmă şi SC C SA.

În raport de cele expuse, a susţinut că judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, ceea ce atrage anularea hotărârii potrivit art. 480 alin.3 C. proc. civ., vătămarea fiind produsă atât persoanei fizice NT, cât şi SC C SA.

În ce priveşte respectarea condiţiilor de admisibilitate, apelantul a susţinut că nu sunt îndeplinite.

Astfel, referitor la aparenţa în drept, a menţionat că SC C SA are un drept de retenţie asupra celor două utilaje până la data achitării împrumutului de 157.058 lei.

Cu privire la caracterul provizoriu al măsurii, a susţinut că nu există pe rolul instanţei un litigiu, având ca obiect obligaţia de a face, iar o astfel de măsură nu poate fi dispusă pe cale de ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tine la încetarea unor acte abuzive, ceea ce nu este cazul în speţă, având în vedere dreptul său de a invoca retenţia asupra bunurilor mobile.

Referitor la condiţia urgenţei, a susţinut că nu este justificată , având în vedere că momentul judecării cauzei nu coincide cu nevoia acută de însămânţare cereale la începutul lunii august, iar intimata reclamantă avea mai multe utilaje pentru a efectua astfel de lucrări.

Cât priveşte neprejudecarea fondului cauzei, a menţionat că procedura de soluţionare a ordonanţei a fost dată iniţial cu citarea pârâtei, iar la scurt timp a fost soluţionată cauza fără citarea părţilor.

Sub acest aspect, a mai relevat că a fost rezolvat fondul cauzei, prejudecând o cauză care nu se afla pe rolul instanţei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 alin.3 coroborat cu art. 194 alin.1 lit. b, art. 175-176, art. 56 alin.3 rap. la art. 996 şi comb. Cu art. 999 alin.1 C. proc. civ.

În susţinere, apelantul a depus înscrisuri în copie xerox.

La data de 22.09.2015, SC C SA RV, prin administrator NT a formulat contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea executării vremelnice efectuate de executorul judecătoresc NV, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, întrucât s-a executat o persoană juridică care nu a avut posibilitatea invocării dreptului de retenţie asupra celor două utilaje ale reclamantei de care a fost deposedată.

A menţionat că achiesează la toate motivele invocate de către apelant, în calitate de persoană fizică şi invocă în drept dispoziţiile art. 999 C. proc. civ, din economia cărora rezultă că împotriva  executării ordonanţei poate fi formulată contestaţie la executare numai în cadrul instituţiei apelului.

La aceeaşi dată, apelantul a invocat excepţiile lipsei garanţiilor procesuale prin încălcarea dreptului pârâtului la un proces echitabil şi lipsa calităţii sale procesuale pasive.

În ce priveşte prima excepţie, a menţionat că judecătorul fondului a dispus judecarea ordonanţei fără citare, după preschimbarea termenului de judecată, deşi iniţial, a dispus citarea părţilor, iar apărătorul reclamantei a pus concluzii, în timp ce partea adversă nu  avut cunoştinţă de proces, astfel că  drepturile sale au fost încălcate din perspectiva art. 176 pct. 6 C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, apelantul a reluat în esenţă argumentele invocate prin cererea de apel cu referire la acelaşi aspect, susţinând că SC C SA a primit în garanţei cele două utilaje pe care urma să le restituie după plata împrumutului acordat reclamantei, iar între el şi reclamantă nu există raport juridic, neavând legitimare procesuală.

Prin încheierea din 25 septembrie 2015 s-a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de apelant de la 21.10.2015 la 7.10.2015, cu citarea părţilor.

La data de 12 octombrie 2015 intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive invocată de apelant, a susţinut că acesta are legitimare procesuală în cauză, având în vedere că la introducerea acţiunii deţinea bunurile a căror restituire intimata a solicitat-o, detenţia precară exercitată de acesta conferindu-i legitimare procesuală.

Împrejurarea că SC C SA avea în proprietate în vecinătatea pârâtului, bunuri imobile, nu justifică susţinerea acestuia că aceasta ar fi avut calitate procesuală pasivă, şi nu apelantul.

Sub acelaşi aspect, a mai menţionat că întrucât apelantul se afla în posesia bunurilor mobile a căror restituire s-a solicitat, acesta are în proprietate în comuna S o locuinţă şi anexe gospodăreşti, există identitate între persoana obligată la restituire şi pârâtul din raportul juridic dedus judecăţii.

În ce priveşte motivul doi de apel, intimata a susţinut că nu sunt întemeiate criticile formulate care vizează nerespectarea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.

Astfel, în ce priveşte aparenţa în drept, a învederat că apelantul nu are un contract de garanţie, contractul de finanţare încheiat de reclamantă având clauze foarte restrictive, iar susţinerea că ar avea un drept de retenţie până la achitarea împrumutului  nu poate fi primită în lipsa unui titlul în acest sens.

Referitor la caracterul provizoriu al măsurii, a motivat că instanţa a dispus obligarea pârâtului la restituirea utilajelor pentru a pune capăt abuzului exercitat de acesta prin însuşirea lor cu forţa, iar existenţa convenţii cu proprietarul acestora care s-ar fi putut proba cu înscrisuri, nu a fost dovedită.

Cu privire la urgenţă, a menţionat că  era îndeplinită, având în vedere că intimata a mai cumpărat odată cu achiziţionarea celor două utilaje şi o serie de alte utilaje de aceeaşi marcă, care nu puteau fi folosite fără semănătoarea de mare putere şi tractorul în litigiu.

De asemenea, a precizat că ambele utilaje servesc pentru pregătirea terenului şi semănat, intimata neavând un parc de utilaje care să-i permită folosirea numai a unora dintre ele pentru a lucra suprafaţa de 865,69 ha, cu atât mai mult cu cât acestea sunt mai performante, fiind achiziţionate tocmai pentru a moderniza şi eficientiza activitatea fermei.

Intimata a apreciat că nu este întemeiată  nici critica apelantului privind prejudecarea fondului cauzei, întrucât nu a argumentat în ce mod a prejudecat fondul, iar judecătoria a pus capăt abuzului acestuia care şi-a însuşit bunuri cumpărate cu fonduri europene, punând intimata în imposibilitate de a-şi îndeplini obiectul de activitate.

Cu referire la excepţiile invocate de apelant prin cererea depusă la data de 22.09.2015 a susţinut că acestea constituie motive de apel, care sunt formulate tardiv şi sancţionate cu decăderea conform art. 470 alin.3 C. proc. civ.

Cât priveşte cererea formulată de SC C SA la data de 22.09.2015, intimata a susţinut că este inadmisibilă, contestaţia la executare neputând fi formulată pe calea apelului şi de către o persoană care nu are legitimare procesuală în cauză, iar în apel nu se poate schimba cadrul procesual.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 471 alin.5 C. proc,.civ.

În susţinere, intimata a depus înscrisuri în copie, certificate pentru conformitate.

Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2015 la TT, CAB a solicitat înaintarea dosarului în vederea soluţionării cererii de strămutare formulată de intimata SC AF SRL., prin adresa din 13.10.2015 dispunându-se trimiterea dosarului, care a fost restituit la data de 27.11.2015.

Prin cererea formulată la data de 17.11.2015, apelantul a solicitat sancţionarea cu amendă judiciară a intimatei reclamante în temeiul art. 187 pct.1 lit. b C. proc. civ. şi obligarea aceleiaşi intimate prin administrator GN la câte 10.000 lei despăgubiri morale către apelant şi avocat PF, în temeiul art. 189 C. proc. civ..

În motivarea cererii a arătat că intimata a formulat o cerere de strămutare cât timp dosarul se afla pe rolul Judecătoriei RV, care a fost respinsă, iar în apel a formulat o nouă cerere, care a determinat instanţa să amâne cauza, întrucât dosarul a fost înaintat CAB, la solicitarea acesteia, determinând încălcarea caracterului urgent al soluţionării cauzei.

Cererea privind acordarea daunelor morale, a fost motivată, în considerarea faptului că s-a decredibilizat imaginea apelantului (fost prefect şi deputat, actualmente manager) şi a avocatului PF (fost judecător şi preşedinte de instanţă), prin formularea strămutării, deşi nu există vreun motiv real în acest sens.

Daunele morale au mai fost justificate şi prin prisma prejudiciului suferit, determinat de stresul creat ca urmare a nesoluţionării cauzei urgent, care pune la îndoială statutul politic şi socio-profesional al acestora..

A anexat în copie, încheierea nr. 21 F din 4.08.2015 a Curţii de Apel Bucureşti.

La termenul de judecată din 16 decembrie 2015, s-a acordat părţilor cuvântul pe cererea de introducere în cauză a SC C SA formulată de apelant şi pe cererea formulată de acesta (denumită cerere completatoare), având ca obiect contestaţie la executare.

În privinţa acestora, instanţa de apel, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată, având în vedere dispoziţiile art. 478 alin.1 şi 3 C. proc. civ. în apel neputându-se schimba cadrul procesual nici în privinţa părţilor şi nu se pot formula cereri noi.

Susţinerea apelantului potrivit căreia contestaţia la executare formulată în apel de către SC C SA ar fi admisibilă în raport de dispoziţiile art. 999 alin.4 C. proc.civ.(art. 1000 alin.4 din Codul republicat) a fost înlăturată, apreciind că în temeiul acestor prevederi se poate formula contestaţie împotriva executării ordonanţei preşedinţială, însă, nu direct în apel, ci la instanţa de fond.

La acelaşi termen de judecată s-au pus în discuţie şi excepţiile lipsei garanţiilor procesuale prin încălcarea dreptului pârâtului la un proces echitabil şi lipsa calităţii sale procesuale pasive invocate de apelant prin cererea depusă la data de 22.09.2015.

Cu referire la prima excepţie, instanţa a dispus calificarea acesteia ca motiv de apel, având în vedere motivele invocate în susţinerea acesteia, care de altfel, au fost enunţate şi în cererea de apel.

Cât priveşte cealaltă excepţie, instanţa a constatat că aceasta a fost invocată ca şi motiv de apel, urmând a fi soluţionată cu ocazia soluţionării apelului pe fond.

S-a apreciat că motivele invocate prin această cerere, nu sunt tardive, astfel că nu operează decăderea, astfel cum a susţinut intimata, în raport de prevederile art. 470 alin.1 şi 3 C. proc. civ., având în vedere că au fost invocate şi în apelul iniţial, chiar dacă lipsa garanţiilor procesuale, nu ca excepţie propriu-zisă.

Totodată, la termenul de judecată din 16 decembrie 2015, cu referire la cererea de acordare a daunelor morale formulată în cauză, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii.

Întrucât nu au mai fost probe de solicitat, instanţa a acordat părţilor cuvântul şi pe fondul cererilor privind acordare a daunelor morale şi în privinţa cererii privind aplicarea amenzii judiciare intimatei, precum şi a apelului declarat.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în raport de probele administrate prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de apelant, pentru considerentele care vor succede.

Reclamanta a solicitat prin cererea formulată la instanţa de fond obligarea pârâtului NT să-i restituie  tractorul pe senile marca C MT 765 C, serie nr. - şi semănătoarea de prăşitoare HM 12 SW, Serie nr. -, în valoare de 310.000 EUR, conform facturilor depuse la dosar.

A motivat cererea în fapt, arătând că la solicitarea verbală a pârâtului,  a trimis un salariat cu tractorul şi semănătoarea pentru a-i semăna 200 ha teren agricol, lucrări efectuate  în perioada 22 mai 2015 – 10 iunie 2015, iar  în ziua de 10 iunie 2015, după terminarea lucrării, pârâtul a dat dispoziţie unor angajaţi ai săi să nu permită tractoristului societăţii reclamante să plece cu utilajele, iar în momentul a încercat să pornească tractorul, angajaţii pârâtului, prin violenţă, l-au imobilizat şi i-au luat cheile , obligându-l să abandoneze cele două utilaje.

Conform art. 36 C. proc. Civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prin urmare, pentru analiza calităţii procesuale este suficient să se probeze faptul că reclamantul este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii, iar pârâtul este cel obligat în acelaşi raport.

În schimb, existenţa sau inexistenţa dreptului reclamantului, respectiv existenţa/inexistenţa obligaţiei pârâtului priveşte chiar fondul procesului, acestea stabilindu-se după cercetarea procesului.

În cauză, reclamanta a indicat  pârâtul ca fiind persoana care a refuzat prin violenţă restituirea celor două utilaje, iar la un examen sumar făcut în cadrul procedurii ordonanţei preşedinţiale, instanţa de fond a dispus admiterea cererii formulată în contradictoriu cu acesta.

Prin cererea de apel, apelantul a susţinut că utilajele au fost primite la ferma proprietate SC C SA, de unde au fost ridicate de executorul judecătoresc şi că bunurile respective au fost primite în garanţie de această societate până la achitarea împrumutului acordat reclamantei.

Din procesul-verbal încheiat la data de 27 iulie 2015 de executorul judecătoresc rezultă că utilajele au fost ridicate de la reşedinţa din comuna F, judeţul T, aparţinând pârâtului.

Faptul că pârâtul deţine teren pe raza comunei S se coroborează şi cu menţiunile din contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că NT şi soţia sa au în proprietate teren situat pe raza comunei S, pe care sunt construcţii achiziţionate de SC C SA.

Apelantul nu a depus înscrisuri pentru a face dovada că bunurile respective au fost predate SC C pentru a constitui garanţie în vederea restituirii împrumutului acordat reclamantei,  simpla sa susţinere neavând relevanţă juridică.

Dimpotrivă, înscrisurile depuse  de apelant, respectiv, contractul de împrumut nr. 1/22.04.2011 şi extras de cont şi  contractul de împrumut nr. 1/24.06.2012  rezultă că acesta în calitate de persoană fizică ar fi împrumutat societatea reclamantă, astfel că nu poate fi primită teza potrivit căreia bunurile ar fi constituit garanţia SC C SA până la restituirea împrumutului către aceasta .

Prin urmare, se apreciază că în cauză s-a făcut dovada că utilajele au fost ridicate de pe terenul proprietatea apelantului, fiind în posesia acestuia, astfel că, există identitate între persoana obligată la restituire şi pârâtul din raportul juridic dedus judecăţii, motiv pentru care se  va respinge excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive invocată de acesta.

În ce priveşte critica potrivit căreia  judecătorul fondului a dispus judecarea ordonanţei fără citare, după preschimbarea termenului de judecată, deşi iniţial, a dispus citarea părţilor, iar apărătorul reclamantei a pus concluzii, în timp ce partea adversă nu  avut cunoştinţă de proces, drepturile fiind încălcate din perspectiva art.  art. 6 din CEDO, se apreciază că este fondată.

Astfel, se observă că, instanţa de fond, după înregistrarea dosarului a fixat termen de judecată la data de 9 septembrie 2015, cu citarea părţilor.

La data de 20 iulie 2015, reclamanta a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată care a fost admisă prin încheierea dată în aceeaşi zi,  fixându-se termen la data de 22 iulie 2015, fără citarea părţilor.

La termenul de judecată din 22 iulie 2015, deşi s-a dispus soluţionarea cauzei fără citarea părţilor s-a prezentat avocatul reclamantei,  căruia i s-a acordat cuvântul pe cererea ordonanţă preşedinţială, care a fost soluţionată la aceeaşi dată.

Procedând în acest fel, instanţa de fond nu a  asigurat respectarea principiului contradictorialităţii şi pentru pârât şi implicit şi dreptul la apărare pentru acesta, prevăzute de art. 13 şi 14 C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Deşi s-a constatat încălcarea acestor principii, nu se poate reţine că se impune anularea sentinţei instanţei de fond, având în vedere că apelantul nu a solicitat trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a i se asigura respectarea drepturilor în faţa instanţei la care s-au comis respectivele neregularităţi.

În acelaşi timp, se reţine că în  apel, apelantul pârât a avut posibilitatea să formuleze toate apărările pe care le-ar fi formulat şi la fond, beneficiind de toate garanţiile care să asigure respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor şi a dreptului la apărare.

Prin urmare, se apreciază că prin constatarea de către instanţa de apel a faptului că la instanţa de fond principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare au fost încălcate, s-au asigurat astfel garanţiile necesare examinării apărărilor sale de către instanţa de apel, astfel că nu se impune anularea hotărârii instanţei de fond pentru acest considerent.

Cât priveşte criticile care vizează  nerespectarea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, se apreciază că nu sunt întemeiate.

Astfel, în ce priveşte condiţia aparenţei dreptului, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3/2001338/22.03.2012 şi facturile coroborate cu contractul de finanţare - rezultă că este îndeplinită în favoarea intimatei reclamante, apelantul pârât nedovedind existenţa unui contract de garanţie şi nici existenţa unui drept de retenţie  asupra celor două utilaje.

Cât priveşte condiţia urgenţei, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat  că  reclamanta justifică urgenţa promovării prezentei cererii pe cale de ordonanţă preşedinţială întrucât cele două utilaje, tractor pe senile de mare capacitate şi semănătoarea îi  sunt absolut necesare , iar fiecare zi de întârziere îi produce pagube foarte mari, care nu mai pot fi recuperate în niciun mod, având în vedere specificul agricol al obiectului de activitate al societăţii reclamante, aceasta având în arendă 865,69 ha teren agricol sunt în arendă, iar necultivarea în termenul optim pentru societate înseamnă pierdere irecuperabilă.

Totodată, cu referire la condiţia urgenţei, se apreciază că este întrunită şi în considerarea faptului că reclamanta a încheiat contractul de finanţare pentru achiziţionarea de utilaje cu valabilitate de 5 ani, beneficiind de ajutor financiar nerambursabil din fonduri europene, pentru care este monitorizată, având obligaţia de a-şi respecta angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea finanţării, care presupun interdicţia înstrăinării lor, şi implicit,  păstrarea acestora în bună stare şi folosirea conform destinaţiei.

Susţinerea apelantului potrivit căreia intimata mai deţine şi alte utilaje pe care le-ar fi putut folosi pentru a efectua lucrările agricole,  nu poate fi reţinută în considerarea suprafeţei mari pe care intimata o are în arendă, dar şi a faptului că ambele utilaje sunt moderne, iar prin achiziţionarea lor s-a urmărit modernizarea şi eficientizarea activităţii societăţii.

Totodată, se apreciază că urgenţa este  şi prezumată în sensul art. art. 997 alin.1 C. proc. civ, având în vedere că prin promovarea cererii s-a urmărit păstrarea dreptului reclamantei care s-ar fi păgubit prin întârziere, în ce priveşte efectuarea lucrărilor agricole, care nu ar mai fi putut executate la timp, cu consecinţe în ce priveşte realizarea obiectului său de activitate.

Referitor la caracterul vremelnic al măsurii, faptul că ordonanţa nu cuprinde nicio menţiune în legătură cu durata, conform art. 997 alin. 2 teza a II a, nu înseamnă că măsurile dispune sunt definitive, ci acestea îşi vor produce efecte până la soluţionarea litigiului în fond.

 Sintagma ,,până la soluţionarea litigiului în fond” trebuie înţeleasă în sensul că măsura dispusă îşi produce efectele până când partea interesată acţionează pe calea dreptului comun.

Cât priveşte neprejudecarea fondului cauzei, apelantul a  menţionat că procedura de soluţionare a ordonanţei a fost dată iniţial cu citarea pârâtei, iar la scurt timp a fost soluţionată cauza fără citarea părţilor.

Sub acest aspect, a mai relevat că a fost rezolvat fondul cauzei, prejudecând o cauză care nu se afla pe rolul instanţei.

Argumentele invocate în susţinerea acestei critici nu se circumscriu noţiunii de  prejudecare a fondului, astfel cum aceasta rezultă din economia dispoziţiilor art. 997 alin.5 C. proc. civ., care presupune că judecătorul face un examen sumar al cauzei, fără a analiza fondul (va ,, pipăi fondul”).

În speţă, aceste cerinţe au fost respectate, măsura dispusă de prima instanţă  nu a rezolvat litigiul în fond, judecătoria şi instanţa de apel, analizând doar valabilitatea formală a titlului depus de către reclamantă, apărările de fond vizând existenţa dreptului de retenţie în favoarea apelantului pârât urmând a se face la judecata în fond. care va fi iniţiată de partea interesată.

Faţă de cele expuse, în baza art.. 480 alin.1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat., hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

În baza art. 248 alin.1 C, proc. civ,, instanţa de apel va analiza  excepţia lipsei calităţii inadmisibilităţii cererii de acordare a daunelor morale invocată de intimata reclamantă.

În prealabil, se cuvine menţionat că apelantul NT a formulat cererea de acordare a daunelor morale, atât pentru sine, cât şi pentru avocatul PF care asigură asistenţa juridică în cauză.

În raport de această precizare, se apreciază că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de acordare a daunelor morale cu referire la cererea formulată de apelant pentru avocat, partea neputând formula o astfel de cerere pentru avocat, din analiza dispoziţiilor art. 189 C. proc. civ rezultând că partea poate cerere numai pentru sine obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

În ce priveşte inadmisibilitatea invocată cu referire la cererea formulată de apelant privind acordarea daunelor morale pentru el, se apreciază că nu este fondată excepţia invocată de intimată., întrucât din analiza dispoziţiilor art. 189 rezultă că o astfel de cerere se poate formula şi în apel, iar în cauză apelantul a motivat cererea invocând  şi aspecte care ţin de amânarea judecăţii în apel a cauzei,  care ar fi imputabile intimatei reclamante.

Referitor la fondul cererii de acordare a daunelor morale formulată de apelant cu referire la persoana sa, instanţa de apel va dispune respingerea acesteia.

Astfel, împrejurarea că reclamanta a formulat cerere de strămutare atât la fond,  cât şi în apel, în care au fost invocate motive care nu sunt reale, nu poate justifica admiterea cererii, câtă vreme nu a rezultat că acestea au fost formulate cu intenţia de a afecta imaginea apelantului, cu atât mai mult cu cât, soluţionarea unei astfel de cereri se face în camera de consiliu, numai în prezenţa părţilor, iar hotărârea pronunţată asupra recuzării nu se motivează, nefiind redate motivele invocate de titularul cererii.

Neîntemeiată este şi cererea prin care s-a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare intimatei reclamante în baza art. 187 pct.1 lit. b C. proc. civ.

Potrivit art. 187 pct.1 lit. b C. proc. civ., instanţa va putea sancţiona cu amendă judiciară de la 100 lei la 1000 lei, formularea cu rea-credinţă a unei cereri de strămutare sau recuzare.

În cauză, în raport de înscrisurile depuse la dosar şi de faptul că reclamanta a formulat cerere de strămutare a cauzei atât de la Judecătoria RV, cât şi de la TT, iar aceste cereri au fost respinse, nu se poate concluziona că ele au fost formulate cu rea-credinţă, pentru a se justifica aplicarea amenzii judiciare.

Domenii speta

Spete similare