Nelegalitate. Necitarea părţilor în procedura camerei preliminare, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare

Decizie 70/CP din 14.07.2015


Prin încheierea penală nr. 219 din 14 mai 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sighetu Marmaţiei s-a dispus, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) şi b C. proc. pen., restituirea cauzei privind pe inculpatul T.V. trimis în judecată pentru infracţiunea de  punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare prev. de art. 90 al 1 lit. „b" din Legea nr. 84/1996 privind mărcile şi indicaţiile geografice, modificată, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 364/P/2014 din data de 19.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, inculpatul T.V. a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare prev. de art. 90 al 1 lit. „b" din Legea nr. 84/1996 privind mărcile şi indicaţiile geografice, modificată.

S-a reţinut în fapt că, în data de 24.02.2014, inculpatul T.V. se afla în municipiul Sighetu Marmaţiei, în Piaţa 1 Decembrie 1918, şi oferea spre vânzare persoanelor care treceau prin zonă parfumuri pe care le ţinea într-o geantă de dimensiuni mari. In jurul orelor 12:30, inculpatul a fost observat de către organele de poliţie în timp ce oferea spre vânzare parfumuri a căror provenienţă nu a putut să o justifice şi care purtau indicii de contrafacere, bunurile fiind ridicate de către organele de cercetare penală. Astfel, s-a constatat că inculpatul deţinea asupra sa un număr de 35 de parfumuri ce erau ambalate în cutii şi purtau denumirea şi însemnele mai multor mărci, după cum urmează: 9 parfumuri marca „Chanel" a câte 100 ml fiecare, 6 parfumuri marca „Givenchy" a câte 100 ml fiecare, 2 parfumuri marca „Givenchy" a câte 75 ml fiecare, 2 parfumuri marca „Lancome" a câte 75 ml fiecare, un parfum marca „Lancome" a 100 ml, 2 parfumuri marca „DoIce&Gabbana" a câte 75 ml fiecare, un parfum marca „Dolce&Gabbana" a 100 ml, 2 parfumuri marca „Giorgio Armani" a câte 100 ml fiecare, 2 parfumuri marca „Lacoste" a câte 90 ml fiecare, 2 parfumuri marca „Dior" a câte 100 ml fiecare, un parfum marca „Paco Rabanne" a 100 ml, un parfum marca „Nina Ricci" a 100 ml, un parfum marca „Versace" a 90 ml, un parfum marca „Valentino" a 80 ml, un parfum marca „Gucci" a 75 ml şi un parfum marca „Thierry Mugler" a 90 ml.

Societatea Civilă de Avocaţi „Turcu & Turcu", reprezentantul pe teritoriul României al titularilor mărcilor înregistrate a comunicat faptul că produsele ce poartă mărcile „Chanel", „Lacoste", „Christian Dior", „Givenchy" sunt contrafăcute, nu au fost produse şi comercializate cu acordul titularilor de marc, iar aceştia s-au constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 3.150 euro. în privinţa produselor inscripţionate cu însemnele mărcilor „Giorgio Armani", „Lancome", „Versace" şi „Dolce&Gabbana" reprezentantul legal menţionează că titularii mărcilor înregistrate nu se consideră prejudiciaţi.

Inculpatul nu a putut prezenta organelor de cercetare penală documente care să justifice provenienţa parfumurilor, însă a declarat verbal că le-a cumpărat din Complexul Comercial „Europa" din Bucureşti, fără să poată indica societatea comercială vânzătoare, la preţul de 20 lei bucata şi cunoştea faptul că bunurile în cauză nu sunt originale.

La data de 12.03.2015 judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, a constatat în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., neregularităţi ale rechizitoriului cu nr. 364/P/2014 din data de 19.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei constând în încadrarea juridică dată faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.V., prin indicarea unui act normativ în al cărui cuprins nu se identifică norme penale de incriminare şi în lipsa unor elemente de fapt sau probe pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine corespondenţa dintre datele de identitate precizate ca fiind ale inculpatului şi datele declarate de  persoana  care a făcut obiectul urmăririi penale..

 De asemenea judecătorul de cameră preliminară a exclus unica probă  administrată în cursul urmăririi penale constând în  adresele reprezentantului legal al titularilor mărcilor Chanel, Lacoste, Christian Dior şi  LVMH Fragrance Brands,  în care se susţine că bunurile ridicate de la inculpat sunt bunuri contrafăcute, în absenţa administrării în cursul urmăririi penale a unui mijloc probatoriu legal prin care să se constate natura de bun contrafăcut a mijloacelor materiale de probă ridicate de la inculpat, în comparaţie cu bunuri similare originale aparţinând titularilor de marcă înregistrată.

S-a dispus comunicarea încheierii, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară, dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei, în termen de 5 zile de la comunicare, sub sancţiunea prev. de art. 346 alin 3 lit. a C.p.p.

Prin adresa cu nr. 916/III/13/2015din 19.03.2015,Parchetul de pe lângă judecătoria Sighetu Marmaţiei, comunică instanţei că menţine dispoziţia de trimitere în judecată, îndreptând eroarea materială din rechizitoriu privitoare la încadrarea juridică dată faptei şi a ataşat fişa DEBAPD  privind  pe inculpatul Tocilă Vasile.

Judecătorul de cameră preliminară  urmează să restituie cauza  parchetului, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare prev. de art. 90 al 1 lit. „b" din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.

În ceea ce priveşte probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că s-a exclus proba din dosarul penal 364/P2014 al parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, constând în adrese ale cabinetul de avocatură ,,Turcu & Turcu prin T.G. şi T.V., avocaţi membri ai Baroului Bucureşti,  în ceea ce priveşte susţinerea că bunurile ridicate de la inculpat sunt bunuri contrafăcute.

S-a constatat în continuare  neregularitatea rechizitoriului nr. 364/P/2014 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei constând în  imposibilitatea stabilirii obiectului judecăţii constând în imposibilitatea de a purta judecata într-un cadru mărginit la fapta şi persoana arătată în actul de trimitere în judecată.

Judecătorul de cameră preliminară  a reţinut că, în cauză, urmare a excluderii probei în precedent arătate, nu mai există probe  în temeiul cărora Parchetul de pe lângă judecătoria Sighetu Marmaţiei să poată menţine dispoziţia de trimitere în judecată. Pentru a aprecia astfel, s-a reţinut că procesul verbal de constatare a infracţiunii menţionat ca mijloc de probă în rechizitoriu, se referă la un act de sesizare a organelor de poliţie, în înţelesul disp. art. 288 C.p.p. coroborat cu disp. art. 292, art. 293 art. 294, art.  305 şi 306 C.p.p. Conform acestor dispoziţii procedurale, organele de urmărire penală se sesizează din oficiu cu privire la săvârşirea unei infracţiuni atunci când află că s-a săvârşit o infracţiune pe orice altă cale decât cea prevăzută de disp . art. 289-291 C.p.p.

Conform ar. 285 C.p.p., obiectul urmăririi penale constă în strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârşit o  infracţiune şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Conform art. 306 C.p.p., pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală, au obligaţia ca după sesizare, să caute şi strângă, datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni,  să strângă  şi să administreze probele cu respectarea prevederilor art. 100 şi 101 C.p.p.

Prin urmare, procesul verbal de constatare a infracţiunii de la fila 6 din dosarul de urmărire penală constituie probă doar dacă este realizat obiectul urmăririi penale în sensul strângerii şi administrării probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii constatate prin acesta.

Conform art. 99 şi art. 100 alin. 2 c.p.p., subiect activ al probei în cadrul acţiunii penale este procurorul, instanţa nemaiavând rol activ în administrarea probelor ci  susbsidiar. Prin urmare, pentru a putea  dispune trimiterea în judecată, este necesar ca în cursul urmăririi penale să se administreze probe care să susţină acuzaţia adusă inculpatului, instanţa neavând rolul de a se substitui organelor de urmărire penală în cursul judecăţii, în sensul propunerii şi  efectuării probelor necesare susţinerii acuzaţiei din rechizitoriu.  Instanţa începe judecata raportat la limitele judecăţii rezultate din rechizitoriu şi nu stabileşte aceste limite în cursul judecăţii  prin exercitarea rolului activ în administrarea probelor necesare stabilirii existenţei infracţiunii care face obiectul judecăţii. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, avea obligaţia, de a lămuri prin administrarea probelor necesare, dacă, fapta de care este acuzat inculpatul, există sub aspectul acţiunii de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, aşa cum a încadrat juridic fapta reţinută în sarcina inculpatului.

Adresele reprezentantului legal al titularilor mărcilor Chanel, Lacoste, Christian Dior şi  LVMH Faragrance Brands,  în care se susţine că bunurile ridicate de la inculpat sunt bunuri contrafăcute, în absenţa administrării în cursul urmăririi penale a unui mijloc probatoriu legal prin care să se constate natura de bun contrafăcut a mijloacelor materiale de probă ridicate de la inculpat, în comparaţie cu bunuri similare originale aparţinând titularilor de marcă înregistrată cum ar fi de exemplu o expertiză efectuată în cursul urmăririi penale în acest sens, au fost excluse de instanţă. Chiar dacă acuzarea se referă la infracţiunea de punere în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, de esenţa existenţei infracţiunii este a se proba dacă respectivele produse erau purtătoare  a unei mărci identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare sau dacă nu cumva, în realitate, erau produse care nu purtau o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare. Diferenţierea acestei chestiuni vizează înseşi condiţiile de existenţă ale infracţiunii, şi  presupune  anterior trimiterii în judecată, administrarea de probe legal obţinute, prin care să se stabilească faptul că bunurile găsite la inculpat erau dintre cele care purtau fără drept o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare,.

În cursul judecăţii instanţa nu are rol activ de a administra din oficiu probe pentru a susţine veridicitatea acuzaţiei aduse inculpatului ci doar în subsidiar poate administra probe în scopul formării convingerii sale.

Astfel, nerealizarea obiectului urmăririi penale, constând în lipsa administrării  probelor necesare stabilirii existenţei infracţiunii, atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

Susţinerea parchetului referitoare la câmpul de aplicare al disp. art. 351 alin. 2 c.p.p., privesc respectarea principiului oralităţii şi contradictorialităţii şi nu vreo obligaţie a instanţei de a se substitui subiectului activ al probei în procesul penal, prin administrarea din oficiu de probe în susţinerea acuzaţiei aduse inculpatului. Conform noii legiferări în materie penală, trimiterea în judecată depinde de gradul în care organele judiciare  înţeleg să probeze acuzaţiile aduse inculpatului. Instanţa, soluţionând cauza, evaluează probele care sunt administrate în cursul procesului penal.

Având în vedere cele în precedent expuse, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în speţă, nu mai există probe din care să rezulte realizarea obiectului urmăririi penale, rechizitoriul întemeindu-se doar pe actul de sesizare al organelor de urmărire penală având ca anexă fotografiile  judiciare efectuate cu ocazia sesizării.

 În lipsa exercitării principalei activităţi necesare realizării obiectului urmăririi penale şi a probelor care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului, s-a dispus restituirea cauzei, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei solicitând, în esenţă, admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierilor atacate şi să se constate legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, cu consecinţa dispunerii începerii judecăţii. În motivare s-a arătat că mijloacele de probă, respectiv adresele reprezentanţilor legali ai titularilor mărcilor protejate, au fost excluse în mod nelegal, întrucât, din punct de vedere al probatoriului, acestea exprimă poziţia procesuală şi aprecierile proprii ale persoanelor vătămate, formulate în cursul urmăririi penale.

Încheierile atacate au fost criticate şi pentru aspecte de nelegalitate, arătându-se că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art. 345 şi 346 Cod procedură penală, în sensul că nu au fost citate părţile din proces.

Procedând la judecarea contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară de la tribunal reţine următoarele:

Prin încheierea penală din 12 martie 2015, dată în dosar nr. 3211/307/2014 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. 364/P/2014 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

De asemenea, a exclus proba administrată în cursul urmăririi penale constând în  adresele reprezentantului legal al titularilor mărcilor Chanel, Lacoste, Christian Dior şi  LVMH Fragrance Brands,  în care se susţine că bunurile ridicate de la inculpat sunt bunuri contrafăcute, în absenţa administrării în cursul urmăririi penale a unui mijloc probatoriu legal prin care să se constate natura de bun contrafăcut a mijloacelor materiale de probă ridicate de la inculpat, în comparaţie cu bunuri similare originale aparţinând titularilor de marcă înregistrată.

După remedierea neregularităţilor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei a comunicat instanţei că menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

Prin încheierea penală nr. 219 din 14 mai 2015, judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul T.V., Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în baza art. 346 alin. 3 lit. a şi b Cod procedură penală.

Din actele dosarului rezultă că pentru ambele termene fixate în şedinţa camerei de consiliu din 12 martie 2015 şi respectiv 14 mai 2015, prin rezoluţii s-a dispus citarea doar a inculpatului şi participarea procurorului.

Ori, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 641/11.11.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 887/5.12.2014, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. 1 şi în art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului" este neconstituţională.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut că dispoziţiile susmenţionate sunt neconstituţionale întrucât nu permit participarea procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faţa judecătorului de cameră preliminară, cu respectarea  dreptului părţilor la un proces echitabil, în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor.

Curtea a reţinut că, din perspectiva exigenţelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară şi fără participarea părţilor atâta timp cât acestea au fost citate.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a hotărât asupra legalităţii probelor, a exclus proba constând în adresele reprezentanţilor părţilor civile şi a restituit cauza Parchetului, fără citarea părţilor civile şi cu procedura de citare incompletă cu inculpatul pentru termenul din 12.03.2015.

Pentru aceste considerente şi în conformitate cu prevederile art. 347 Cod procedură penală raportat la art. 4251 alin.7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, s-a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei împotriva încheierii penale nr. 219/14 mai 2015 dată de judecătorul de cameră preliminară, care a fost desfiinţată împreună cu încheierea penală din 12 martie 2015. S-a dispus rejudecarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sighetu Marmaţiei, cu citarea legală a inculpatului şi a părţilor civile.