Plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii. Reindividualizarea sanctiunii. Condiţii.

Potrivit dispoziţiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001  sancţiunea se aplică  în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Raportat la gradul de pericol social al faptei, s-a apreciat că aplicarea unei sancţiuni cu avertisment nu este suficientă pentru formarea spiritului de responsabilitate al petentului şi pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii, neexistând nici un element de circumstanţiere care să determine instanţa să reindividualizeze sancţiunea amenzii aplicate.

(Decizia civilă  Nr. 1061/A din 18 Septembrie 2015 – Dosar nr. 2413/307/2014 , Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal)

Deliberând asupra apelului, tribunalul a constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2936 din 17.12.2014, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis în parte plângerea formulată  de petentul D D,  cu domiciliul în Comuna remeţi, Sat Piatra nr. , jud. Maramureş, împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria K  nr. 0247513 din 05.08.2014 în contradictoriu cu Inpectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, cu sediul în Baia Mare, str. 22 Decembrie nr. 37, jud. Maramureş, a modificat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria K  nr. 0247513 din 05.08.2014, în sensul că înlocuieşte sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 500 de lei  aplicată petentului, cu sancţiunea avertismentului şi a atras atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în fapt, la data 05.08.2014 prin procesul verbal de contravenţie seria K nr. 0247513 din 05.08.2014, petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. art. 75 lit. f din OUG nr. 105/2001, cu amendă în valoare de 500 lei, constând în aceea că, la data de 05.08.2014 petentul se afla cu turma de oi păşunat atât în fâşia de protecţie cât şi în culoarul de frontieră, fără a deţine documente de identitate şi fără aprobarea solicitată de art. anterior menţionat.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost semnat de către contravenient.

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte legalitatea, că actul contestat cuprinde menţiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanţa de judecată.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării şi sancţionării contravenţiei. Astfel, instanţa a reţinut că fapta reţinută în sarcina petentului este prevăzută şi sancţionată de art. 75 lit. f din OUG nr. 105/2001.

Analizând individualizarea sancţiunilor aplicate în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanţa a reţinut că deşi în speţă, prezumţia de legalitate şi de valabilitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată,  în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravenţională (coroborat cu art. 38 alin. 3 din acelaşi act normativ)- sancţiunea avertismentului este totuşi suficientă pentru a i se atrage atenţia petentului asupra obligaţiilor ce îi revin potrivit normelor legale.

Opinia instanţei a avut la bază, pe de o parte, disp. art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 (potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite), art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ (conform căruia la aplicarea sancţiunii, trebuie să se ţină cont de „împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului”), precum şi art. 7 alin. 3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul normativ de stabilire a contravenţiilor respectiv nu prevede în mod expres această sancţiune).

Instanţa a reţinut că scopul aplicării sancţiunilor este preponderent educativ şi nu represiv, astfel încât sancţiunea aplicată petentului apare ca disproporţionat de mare în raport de gradul de pericol social precum şi urmările produse, apreciind că în speţă aplicarea unui avertisment este suficient pentru sancţionarea comportamentului petentului.

Şi jurisprudenţa CEDO a statuat că între apărarea dreptului la proprietate şi cerinţele interesului general trebuie să domnească în just echilibru – cauza Hentrich / Franta, (hotărârea din 03 iulie 1995), precum şi aceea de a nu se impune o povară excesivă, trebuind reţinut în virtutea principiului de proporţionalitate, ridicat la rang de principiu general al dreptului comunitar, că legalitatea unei reglementari este subordonată condiţiei ca mijloacele pe care le foloseşte să fie capabile să realizeze obiectivul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauza şi să nu meargă dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind că atunci când poţi alege din mai multe masuri corespunzătoare, se impune recurgerea la cea mai puţin constrângătoare (Hotărârea Industrias Pesqueras/Comisie 24.04.1996, NMB s.a/Comisie 22.01.1997.)

În consecinţă, instanţa a admis în parte plângerea contravenţională şi a modificat procesul-verbal contestat, în sensul că a dispus înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de 500 lei, aplicată petentului pentru abaterea prevăzută de art.75 lit. f din OUG nr. 105/2001, cu sancţiunea avertismentului.

Totodată, instanţa a atras atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 11.02.2015, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 2936 din 17 decembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. 2413/307/2014 şi a dispus ca oriunde pe parcursul sentinţei civile se va menţiona numele intimatului, respectiv IPJ Maramureş, se va citi şi se va înţelege “Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, cu sediul în Sighetu Marmaţiei, str. Dragoş Vodă nr. 38, jud. Maramureş.”, restul dispoziţiilor sentinţei civile rămânând nemodificate.

Împotriva sentinţei a declarat apel Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii plângerii contravenţionale.

Apelantul a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a admis în parte plângerea la contravenţie a intimatului-petent, apreciind că sancţiunea amenzii aplicată apare ca disproporţionat de mare în raport cu gradul de pericol social, neavând în vedere atitudinea intimatului faţă de fapta săvârşită, precum şi faţă de organele poliţiei de frontierei aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Intimatul-petent nu a justificat prin nici o împrejurare obiectivă aspecte de natură să atenueze consecinţele săvârşirii contravenţiei, nu a adus argumente de natură personală să formeze convingerea instanţei în sensul că aceasta a înţeles gradul de pericol social al faptei sau că amenda aplicată este vădit disproporţionată faţă de fapta săvârşită în concret de către intimat, neproducând nici un fel de probe în dovedirea susţinerilor sale.

Se arată că aplicarea unei sancţiunii cu „avertisment" pentru intimatul-petent este insuficientă şi prin prisma atitudinii adoptate de către acesta în momentul sancţionării, respectiv în momentul în care organele poliţiei de frontieră au procedat la legitimarea petentului, acesta a avut .un comportament recalcitrant, a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a contravenţiei, manifestând o atitudine sfidătoare faţă de lucrătorii poliţiei de frontieră, atitudine ce nu îl caracterizează pe petent ca având o conduită a unui cetăţean care respectă legea.

De altfel, petentul a fost avertizat verbal în repetate rânduri cu privire la păşunatul animalelor (oilor) în fâşia de protecţie a frontierei de stat, acesta trecând în mod regulat prin fâşia de protecţie, nerespectând reglementările legale. Se menţionează că din probatoriul existent la dosar rezultă faptul că şi alţi membri de familie care se ocupă cu păşunatul animalelor în zona de frontieră au fost sancţionaţi contravenţional pentru nerespectarea regimului frontierei de stat a României.

Fâşia de protecţie beneficiază de un regim juridic special, iar păşunatul animalelor este interzis deoarece urmele lăsate de turma de animale distrug mijloacele de probă ori alte indicii ce ar putea duce la probarea unor fapte de interes pentru poliţia de frontieră, aducând astfel grave prejudicii exercitării activităţii poliţiei de frontieră. 

Se concluzionează că sancţiunea „avertisment” aplicată prin sentinţă nu este suficientă pentru atingerea scopului educativ/preventiv preconizat de legiuitor cu prilejul edictării normelor juridice reţinute a fi fost încălcate de către intimatul-petent, dimpotrivă, sancţiunea amenzii contravenţionale care i-a fost aplicată petentului apare ca fiind bine individualizată, raportat la criteriile de individualizare de la art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 şi îndeosebi la pericolul social concret ridicat al faptei contravenţionale săvârşite de către intimat.

Fapta săvârşită de către intimatul-petent denotă o atitudine de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale încălcate, care sunt menite să protejeze valorile sociale prevăzute de lege. Sancţionarea faptei reţinute ca şi contravenţie este temeinică şi îndestulătoare şi apreciază că nu trebuie acordată indulgenţă petentului, dat fiind modul lipsit de demnitate în care petentul s-a manifestat în faţa autorităţilor.

Se arată că la individualizarea sancţiunii contravenţionale cu amenda aplicată intimatului, agentul constatator a avut în vedere, în special, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi împrejurările în care a fost săvârşită aceasta.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.466 şi urm Cod proc. civ.; art.34, art.7 şi 21 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând apelul, raportat la susţinerile apelantei şi la dispoziţiile legale incidente în materie, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie atacat petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 75 lit.f din OUG nr. 105/2001, text de lege potrivit căruia constituie contravenţie accesul persoanelor în fâşia de protecţie a frontierei de stat, fără documente de identitate şi fără aprobarea şefului formaţiunii locale a poliţiei de frontieră.

Orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii.

Potrivit dispoziţiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancţiunea se aplică  în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În situaţia de faţă, raportat la gradul de pericol social al faptei, s-a apreciat că aplicarea unei sancţiuni cu avertisment nu este suficientă pentru formarea spiritului de responsabilitate al petentului şi pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii, neexistând nici un element de circumstanţiere care să determine instanţa să reindividualizeze sancţiunea amenzii aplicate.

Pentru considerentele sus menţionate în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, iar sentinţa a fost schimbată în sensul respingerii plângerii, în sensul respingerii plângerii formulate de petent.

Domenii speta

Spete similare