PENAL.nfracţiuni de tentativă la omor

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUZĂU

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA nr. …

Şedinţa publică de la 28 Aprilie 2015

Completul compus din:

Preşedinte

Grefier

Statul a fost reprezentat de procuror …

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău

Pe rol fiind soluţionarea procesului penal pornit prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. … prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MDM, cercetat pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din 16 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta sentinţă,  când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunţării la data de 28 aprilie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra procesului penal.

Prin rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din ... a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul MDM, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1 ) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. În actul de sesizare s-a reţinut că, în seara de 14.04.2013, în timp ce se afla pe raza comunei ..., județul Buzău, inculpatul l-a lovit, de două ori, cu o scândură  în cap, pe MVA, căruia  i-a cauzat leziuni ce i-au pus în primejdie viața.

Prin încheierea nr. 145 din 29.10.2014, dată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Buzău, s-a constatat, în conformitate cu art. 346 alin. (2) C. pr. pen., că nu s-au formulat cereri şi excepţii şi nu s-au ridicat din oficiu excepţii în cauza în care a fost trimis în judecată inculpatul MD, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. … al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău dispunându-se începerea judecăţii cu privire la inculpatul MD pentru tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 32 alin. (1 ) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a declarat in faţa instanţei de judecată că nu solicită ca judecata cauzei să se efectueze în conformitate cu dispoziţiile legale ce reglementează soluţionarea procesului penal în cazul recunoaşterii vinovăţiei solicitând, prin apărătorul ales, administrarea unor mijloace de probă în susținerea apărării pe care și-a formulat-o.

Analizând mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, tribunalul va reţine în fapt următoarele:

La data de 14.04.2013, în jurul orei 1200, persoana vătămată MVA a plecat cu autoturismul său, marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare …., în satul …., județul Buzău, împreună cu martorul AM și alți doi consăteni pentru a juca fotbal. În jurul orei 1800, persoana vătămată și martorul AM au plecat acasă, autoturismul fiind condus de către MVA. Pe drum, cei doi s-au întâlnit cu inculpatul și martorul VG (care la acea dată era prieten cu una din surorile inculpatului). Toți patru au mers la magazinul S.C. …. și …. din satul …, unde au consumat bere și țuică.

În jurul orei 2100, cei patru s-au hotărât să plece din magazin, persoana vătămată fiind de acord să îi ducă până în satul … pe inculpat și pe martorul VG. La volan s-a urcat persoana vătămată, în dreapta s-a aflat martorul AM, iar pe bancheta din spate inculpatul și martorul VG. Nu a rezultat, pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, că a existat o discuție între persoanele aflate în mașină ca persoana vătămată să-i transporte până la domiciliul acestora.

După ce a mers cu maşina aproximativ 15 minute, persoana vătămată a oprit autoturismul în dreptul locuinței mamei sale (MV locuiește în alt imobil cu bunica maternă) și le-a spus celorlalți să meargă pe jos până în satul …, fără să le dea vreo explicație (inculpatului și martorului VG).

Persoana vătămată, inculpatul și martorul VG au coborât din autoturism, iar martorul AM și-a căutat adidașii în partea din spate a vehiculului.

Martorul VG i-a solicitat persoanei vătămate să-i ducă cu autoturismul până la domiciliul bunicii sale. A mai susţinut martorul, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, că a rupt o scândură din gard, pe care ulterior a aruncat-o. Deşi în cursul urmăririi penale martorul nu a invocat existenţa unei stări de temere faţă de persoana vătămată, în cursul cercetării judecătoreşti martorul a susţinut că îl cunoştea pe MV ca fiind o persoană recalcitrantă, acesta fiind și motivul pentru care, după ce a coborât din maşină a rupt o scândură din gard. De asemenea, martorul a declarat că persoana vătămată a refuzat să-i ducă până acasă cu maşina şi le-a cerut (martorului şi inculpatului) să pună scândura la loc, altfel o să-i bată pe amândoi.

În aceste împrejurări, inculpatul MD a luat scândura pe care o lăsase martorul VG şi l-a lovit cu aceasta pe MV, de două ori, în zona capului. Ca urmare a acestei agresiuni, persoana vătămată a căzut lângă maşină, fiind ajutată, ulterior, de către martorul AM să se deplaseze aproximativ 20 metri până la domiciliu.

Despre incident au aflat bunica, unchiul și mama persoanei vătămate, care au chemat ambulanța.

Persoana vătămată a fost transportată  la Spitalul Județean de Urgență Buzău unde i-au fost efectuate investigații, după care, în aceeași noapte, a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență ”Sf. Pantelimon”-Secția Neurochirurgie București, unde a fost operată.

Din certificatul medico-legal nr. A2/348/2013 eliberat de către Serviciului Județean de Medicină Legală Buzău, rezultă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur – posibil contondent, că leziunile pot data din 14.04.2013 și au necesitat 65-70 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a reținut că acțiunile violente i-au pus în primejdie viața persoanei vătămate.

Conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului din data de 15.04.2013, rezultă că a fost identificată un rest de scândură din lemn ce a fost ruptă dintr-un gard (având lungimea de 1,16 , lăţimea de 7,5 cm şi grosimea de 2 cm., astfel cum rezultă din descrierea efectuată în procesul-verbal şi din planşele fotografice). Pe această scândură au fost identificate fire de păr aparţinând persoanei vătămate (f. 4 dosar fond).

Potrivit certificatului medico-legal nr. 348 din 25.04.2013, eliberat de către S.J.M.L. BUZĂU, persoana vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale la Spitalul Clinic de Urgenţă “Sfântu Pantelimon” Bucureşti. Conform fişei de observaţii, diagnosticul a fost acela de “politraumatism prin agresiune; TCC minor grad I; fractură cominutivă cu înfundare fronto-orbitară stâng; contuzie cerebrală frontală subiacentă.”

Inculpatul MDM a recunoscut că l-a lovit pe MVA cu o țambră în cap, o singură dată, susținând că a acționat de frică deoarece persoana vătămată i-a solicitat să pună țambra în gard.

 Martorii VG și AM au susținut că inculpatul a lovit-o de două ori pe persoana vătămată. De asemenea, martorul AM a declarat că inculpatul l-a lovit prin surprindere pe MV, în timp ce acesta se certa cu VG.

Fapta astfel reţinută este dovedită cu declaraţiile martorilor AM, VG, PI, PE, PM, coroborat cu declarațiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare a locului faptei şi planşele fotografice, declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. A2/348/2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Buzău (filele 30-31).

Pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal se va reține că persoana vătămată a fost lovită de către inculpat de două ori în zona capului, zonă vitală, cu o scândură, obiect apt de a produce decesul. Loviturile fiind aplicate cu intensitate i-au cauzat persoanei vătămate fractură cominutivă perete medial și superior orbită stânga, fracturi cominutive pereți anteriori, posterior sinus frontal stânga, ce au necesitat intervenție chirurgicală.

Se va reține că această acțiune întrunește elementele constitutive ale tentativei  la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.

Lovind victima în mod repetat într-o zonă vitală, inculpatul a putut să prevadă eventualitatea producerii unor leziuni grave, cu consecinţa decesului persoanei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii cestuia.

Este nefondată solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. din 1969.

Inculpatul a susținut că a resimțit o stare de temere în timp ce se afla în mașina condusă de către persoana vătămată care oprea foarte des pe parcurs pentru a vorbi la telefon. De asemenea, a mai invocat faptul că nu cunoștea zona prin care se deplasau cu mașina și nici persoanele aflate în autoturism, în afară de martorul VG. Comiterea infracțiunii în stare de provocare a fost motivată și de faptul că persoana vătămată i-a cerut să pună scândura la loc în gard de unde fusese ruptă, altfel o să-i „bată de amândoi” (pe inculpat și pe martorul VG).

Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. din 1969, constituie circumstanţă atenuantă „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.”

În noul Cod penal săvârșirea infracțiunii în stare de provocare este reglementată în art. 75 alin. (1) lit. a) cu același conținut cu cel al art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969.

Existenţa tulburării sau emoţiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. din 1969 şi intensitatea acestora trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora şi fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Astfel, dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. din 1969 presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influenţează starea psihică a făptuitorului, cât şi examinarea semnificaţiei acestora asupra comportamentului său, pe fondul inexistenţei unor criterii cu valoare absolută referitoare la procesele psihice.

Pentru reţinerea „stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracţie de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia „omului mediu” supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator şi reacţia făptuitorului, inclusiv prin observarea consecinţelor faptei săvârşite ca urmare a actului provocator.

În prezenta cauză, nu se poate reţine „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. prin utilizarea criteriilor subiective şi nici a celor obiective, din următoarele motive:

-deși inculpatul a invocat faptul că a resimțit permanent o stare de temere, martorii audiați pe parcursul procesului penal au relatat că în barul unde au consumat băuturi alcoolice în data de 14.04.2013 și ulterior pe drumul parcurs cu mașina condusă de către persoana vătămată nu au existat discuții contradictorii, certuri sau alte acțiuni ce ar fi justificat starea de temere pe care a susținut inculpatul că a avut-o;

-inculpatul și persoana vătămată nu se cunoșteau și nu au avut vreun conflict pe parcursul zilei sau al serii în care s-a comis infracțiunea;

-martorul VG a declarat că persoana vătămată i-a solicitat să pună scândura în gard;

-chiar și în aceste condiții, nu se poate reține că a existat o stare de provocare în sensul prev. de art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;

-simpla solicitare a persoanei vătămate de a pune scândura la loc, pe fondul unor discuții legate de faptul că persoana vătămată nu mai dorea să-i ducă cu mașina pe cei prezenți, nu impune reținerea stării de provocare;

- inculpatul a acționat spontan, lovind victima din lateral, fără ca aceasta să poată reacționa, în acest sens fiind declarația martorului AM; 

Rezultă că acţiunea persoanei vătămate, prin care le-a solicitat martorului VG şi inculpatului să pună scândura ruptă înapoi în gard nu constituie violenţă, atingere gravă a demnităţii persoanei sau altă acţiune ilicită gravă care să fi avut ca rezultat puternica tulburare sau emoţie în psihicul inculpatului.

Întrucât lipseşte violenţa, prejudicierea gravă a demnităţii sau alte acţiuni ilicite grave, nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969.

Având în vedere că inculpatul i-a aplicat victimei cu putere, două lovituri cu o scândură într-o zonă vitală, urmează a se reţine că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea acesteia şi, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, în cauză existând intenţia specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte.

Inculpatul a solicitat, prin apărătorul ales, să se rețină că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, fără să precizeze în concret care au fost criteriile avute în vedere la solicitarea schimbării încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Întrucât de la data comiterii faptei, 14.042013, până la data judecării cauzei a intrat în vigoare, la 1.02.2014, noul Cod penal, este necesar a se stabili cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, legea penală mai favorabilă în conformitate cu art. 5 din C. pen. și decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Cât privește tentativa la infracțiunea de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, urmează a se reține că există o succesiune de legi penale, fiind necesar a se stabili legea penală mai favorabilă inculpatului.

Potrivit art. 5 alin. (1) din C. pen., având denumirea marginală „Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei”, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin decizia nr. 265/2014 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate reținând că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În considerentele acestei decizii se arată că principiul aplicării legii penale mai favorabile nu se realizează prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, ci prin aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu, procedându-se la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia dintre legile penale aplicabile persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni.

Procedând la o analiză a fiecăreia dintre legile penale complexe ce s-au succedat în timp de la momentul comiterii infracțiunii, urmează a se reține că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul Cod penal pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

 Criteriile pe baza cărora se poate determina legea penală mai favorabilă țin de modificarea condițiilor de incriminare, criteriul condițiilor de tragere la răspundere penală, modificarea regimului sancționator și criteriul consecințelor condamnării.

De asemenea, instanța va reține că nu este suficientă o comparare in abstracto a dispozițiilor din legile penale succesive, ci trebuie comparate efectele pe care aplicarea lor le are cu privire la situația inculpatului.

În acest sens, pentru a determina legea penală mai favorabilă se va recurge la o operațiune imaginară de aplicare a fiecăreia dintre legile succesive cu privire la fapta comisă de către inculpat, se va încadra fapta potrivit fiecărei legi și se va da eficiență dispozițiilor de sancționare, iar apoi se vor compara rezultatele astfel obținute.

Judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu. Soluţia se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de către legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte.

Noul Cod penal nu a mai prevăzut în conținutul infracțiunii de omor calificat și împrejurarea comiterii faptei într-un loc public, astfel încât infracțiunea comisă de către inculpatul MD a fost încadrată în actul de sesizare a instanței, potrivit legii noi, în dispozițiile art. 32 C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, ale cărei limite se reduc la jumătate conform art. 32 C. pen. (limitele pedepsei închisorii fiind de la 5 la 10 ani).

Cât privește încadrarea juridică pe care ar trebui să o primească infracțiunea potrivit C. pen. din 1969, aceasta ar fi tentativă la infracțiunea de omor calificat comisă în public, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen., faptă ce era pedepsită cu închisoarea de la 15 al 25 de ani și interzicerea unor drepturi, limite reduse la jumătate conform art. 20 C. pen. (limitele pedepsei închisorii fiind de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni).

Compararea legilor succesive nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele încriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare. Trebuie avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum şi circumstanţele atenuante sau agravante.

Întrucât inculpatul a acţionat pe fondul consumului de alcool, în mod spontan, în condiţiile în care persoanele care se aflaseră în maşina condusă de către  persoana vătămată purtau o discuţie legată de refuzul acesteia din urmă de a-i transporta până la domiciliu, reţinând că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat şi nu a avut manifestări violente, faptul că starea de temere la care a făcut referire nu a constituit circumstanţa atenuantă a provocării, se va reține în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează periculozitatea infractorului.

În cazul efectelor pe care le produc circumstanțele atenunate, se va reține că potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu privire la infracțiunea de omor, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, respectiv până la 5 ani închisoare (aşa cum este infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul).

Potrivit noului Cod penal, circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează periculozitatea infractorului are ca efecte reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu 1/3 astfel cum prevede art. 76 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 79 alin. (1) din C. pen. În aceste condiții, limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea comisă de către inculpat sunt de la 3 ani ș 4 luni închisoare la  6 ani și 8 luni închisoare.

Față de limitele speciale mai reduse ale pedepsei închisorii în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, urmează a se constata că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, astfel încât se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată din tentativă la infracţiunea de omor,  prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

La stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 74 din C. pen.:

- împrejurările în care a acționat inculpatul, pe fondul consumului de alcool, printr-o reacție spontană, lovind victima cu intensitate într-o zonă vitală a corpului;

-gravitatea rezultatului produs constând în punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate prin producerea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare  65-70 de zile de îngrijiri medicale; de asemena, persoana vătămată a suferit și un prejudiciu estetic constând prezența, în zona frontală, a unei cicatrice vizibile de aproximativ 10 cm.;

-precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu a mai fost anterior condamnat, este tânăr, are un copil minor în întreţinere.

Față de toate aceste aspecte, se va dispune, în baza art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnarea inculpatului MDM la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor comisă la data de 14.04.2013 cu privire la persoana vătămată MVA.

Se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă, la termenul de judecată din 6.01.2015 cu suma de 10.000 lei reprezentând despăgubiri materiale şi daune morale de 50.000 lei.

În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, persoana vătămată a susţinut că în suma de 10.000 lei daune materiale a inclus cheltuielile efectuate pe durata internării în spital la Bucureşti, cât şi în perioadele cât a fost internat ulterior la Ploieşti şi Buzău, cheltuielile cu deplasările la Bucureşti ale familiei pe durata internării, cheltuieli cu medicamente, cu alimentaţia specială pe care a avut-o pe perioada celor 70 de zile de îngrijiri medicale.

Ulterior, în nota de înscrisuri depuse la dosar, partea civilă a susţinut că a efectuat cheltuieli şi în ceea ce priveşte deplasările ulterioare la medic pentru controalele periodice, precum şi cheltuieli cu plata contribuţiei de asigurare de sănătate, depunând în acest sens  bonuri de transport, chitanţe privind procurarea de alimente, combustibil, chitanţa privind plata sumei de 350 lei asigurare medicală, precum şi dovada efectuării unor cheltuieli cu medicamente.

De asemenea, potrivit declaraţiilor persoanei vătămate, coroborat cu declaraţiile martorei PM a rezultat că persoana vătămată a avut nevoie, în perioada  internării la Bucureşti, de un însoţitor permanent, astfel încât se va reţine că şi în această perioadă s-au efectuat cheltuieli de către familia persoanei vătămate. De asemenea, martora PE, bunica persoanei vătămate a susţinut că MV a avut nevoie de îngrijiri speciale şi de alimentaţie corespunzătoare în perioada în care, după externarea din spital, a fost nevoie de refacerea sănătăţii.

Faţă de dovezile depuse la dosar se va reţine că persoana vătămată a efectuat cheltuieli în perioadele în care s-a aflat internat în spital şi a celor 70 de zile de îngrijiri medicale în sumă de 7.000 lei (1.200 lei tratament cu leviracetam 24 de luni (f. 105 fond); 1.612 lei cheltuieli de transport mama persoanei vătămate şi controale medicale; alimente din această perioadă şi chitanţa asigurat - 350 lei; cheltuieli efectuate timp de 10 zile în spital la Bucureşti, alimentaţie specială în perioada celor 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale).

Avându-se în vedere mijloacele de probă administrate, în baza art. 1381 şi urm. din C. civil, art. 19 C. pr. pen. se va dispune obligarea inculpatului MDM la plata sumei de 7.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă MVA şi la 30.000 lei daune morale către aceeaşi parte.

La stabilirea daunelor morale s-a avut în vedere prejudiciul nepatrimonial pe care l-a cauzat inculpatul prin fapta sa constând în punerea în primejdie a vieţii persoanei vătămate, perioada mare a duratei zilelor de îngrijiri medicale pentru refacerea sănătăţii, dar şi faptul că persoana vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale şi a trei perioade de internare în spital, fiind suspusă astfel unor suferinţe fizice şi psihice.

La aceste aspecte se adaugă şi prejudiciul estetic cauzat persoanei vătămate reprezentat de o cicatrice de aproximativ 10 cm în partea frontală a craniului, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar şi planşa fotografică (f. 103 dosar fond). S-a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale şi faptul că persoana vătămată avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptei, precum şi implicaţiile negative pe care le-a avut pentru viaţa socială a acesteia agresiunea la care a fost supusă, faptul că a fost nevoie de o mare perioadă de timp pentru refacerea sănătăţii.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău nu s-a constituit parte civilă (f. 40), precizând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 98 din Ordinul 1706/2007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor astfel încât se va lua act de această manifestare de voință .

Spitalul Clinic de Urgenţă “Sfântul Pantelimon” Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 3.585,22 lei (f. 32) cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului conform decontului ataşat la dosarul de urmărire penală (f. 33-37).

Întrucât s-a făcut dovada cauzării unui prejudiciu acestui spital prin internarea persoanei vătămate, în conformitate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 19 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul MDM la plata sumei de 3.585,22 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului către Spitalul Clinic de Urgenţă “Sfântul Pantelimon” Bucureşti, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate MVA în perioada 15.04.2013 -24-04-2013.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. pr. pen. va fi obligat inculpatul MDM la plata sumei de 1.000 lei cheltuilei judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul din oficiu la instanța de fond de  200 lei (f. 21) rămâne în sarcina statului, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. pr. pen.

În baza art. 276 alin. (1)C. pr. pen. va fi obligat inculpatul MDM la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli judicare către persoana vătămată MVA din care, 660 lei cheltuieli de transport şi 1240 lei onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea inculpatului MDM, de schimbare a  încadrării  juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată din tentativă la infracţiunea de omor,  prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul MDM la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor comisă la data de 14.04.2013 cu privire la persoana vătămată MVA.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Obligă pe inculpatul MDM la plata sumei de 7.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă MVA şi la 30.000 lei daune morale către aceeaşi parte.

Ia act de faptul că Spitalul Judeţean de Urgenţă Buzău nu s-a constituit parte civilă.

Obligă pe inculpatul MDM la plata sumei de 3.585,22 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului către Spitalul Clinic de Urgenţă “Sfântul Pantelimon” Bucureşti, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate MVA în perioada ….

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Obligă pe inculpatul MDM la plata sumei de 1.000 lei cheltuilei judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul din oficiu la instanța de fond de  200 lei (f. 21) rămâne în sarcina statului, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. pr. pen.

Obligă  pe inculpatul MDM la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli judicare către persoana vătămată MVA reprezentând 660 lei cheltuieli de transport şi 1240 lei onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei  pentru procuror, persoana vătămată, inculpat şi partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă “Sfântul Pantelimon” Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică din 28.04.2015.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare