Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 1550 din 11.01.2016


Instanţa a respins  ca neîntemeiată  plângerea contravenţională reţinând că prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei s-a reţinut că petenta nu a respectat prevederile art. 16 al. 1  din Legea nr. 53 din 2003 şi ale art. 4 al. 1 lit. a  din HG  500 din 2011,  astfel că în sarcina sa s-a constatat  contraventia prev. de  art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53 din 2003, în sensul că  a primit la munca pe numitul AIB fără încheierea în formă  scrisă  a unui contract individual de muncă ,  respectiv  faptul că nu a transmis  la ITM Iasi  cu o zi  anterior  începerii activităţii  registrul electronic de evidenţă  a salariaţilor  cuprinzând elementele  contractului individual de muncă  încheiat  cu CPB, angajat la 25.02.2013, fapte constatate la data controlului din 22.05.2013.

S-a stabilit sancţiunea cu amenda contravenţionala de 10000 lei pentru prima faptă şi  avertisment pentru cea de-a doua.

Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Analizând din oficiu procesul-verbal contestat, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din OG nr.2/2001, prevăzute sub sancţiunea nulităţii procesului verbal.

In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal,  agentul constatator a reţinut  situaţia de fapt in baza declaraţiei date de persoana  găsită la punctul de lucru al petentei, persoană care  a fost surprinsă  desfăşurând activităţi lucrative. Din fişa de identificare rezultă  că persoana în cauză  a prestat  activitate  începând cu data de  20.05.2013 ,  activitate  ce nu poate fi încadrată în proba de lucru. Petenta  nu a  justificat în nici un fel prezenţa  persoanei  la punctul său de lucru, invocând  doar  nerespectarea de către inspectorii de muncă  a dispoziţiilor legale, pretinzând acestora să  se prezinte  la sediul societăţii şi să anunţe  controlul  dinainte de efectuarea acestuia.

Instanţa  mai reţine că orice activitate lucrativă prestată  impune încheierea unui contract individual  de muncă.

Cu privire la a doua contravenţie, petenta nu a făcut dovada pozitivă, a transmiterii  către ITM Iaşi a  datelor contractului  individual  de muncă  al numitului Chisanovici Petru Bogdan anterior începerii activităţii de către acesta,  astfel că  fapta constatată  de inspectorul de muncă a fost confirmată. 

Nu pot fi primite susţinerile  petentei referitoare la  faptul că  inspectorii ar fi avut nevoie de aprobarea organelor de conducere a petentei pentru efectuarea controlului.  Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 108/1999, impiedicarea in orice mod, de către un angajator, persoana fizica sau juridică,  a inspectorilor de munca să îşi exercite  controlul in limitele prevazute de  art. 6 si 19  constituie contravenţie, iar la  art. 19 al. 1 se arată că  inspectorii de munca  au acces liber, permanent si fără înştiinţare  prealabilă, in sediul persoanei juridice si in orice alt loc  de munca organizat de aceasta.

Susţinerile  petentei  privind neîndeplinirea  formală  a condiţiilor de efectuare a controlului, infirmate  de  actele dosarului, nu afectează  legalitatea si temeinicia procesului verbal.

Anterior în cauza  Anghel, Curtea nu s-a pronunţat expres in ceea ce priveşte încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, ci a subliniat doar că procedura contravenţională prevăzută de legislaţia româna este susceptibila sa aducă atingere garanţiilor oferite de art. 6 alin. 1 in situaţia in care unele prezumţii impuse de legiuitor, de altfel permise in materie penala, depasesc anumite limite rezonabile, luând în considerare gravitatea mizei şi respectând drepturile apărării (par. 60). În cauza Anghel Curtea a constatat depasirea acestor limite rezonabile nu prin legislatia existenta in vigoare, ci prin modalitatea in care instantele au inteles sa o aplice limitand dreptul la aparare al contravenientului (prin neluarea in considerare a unor declaratii printre altele) iar  un factor decisiv în aprecierea Curtii, l-a constituit  gravitatea mizei si anume riscul pedepsei inchisorii contraventionale aplicabile pentru contraventia in cauză.

In cauza de față, garantiile procedurale au fost respectate, petenta având posiblitatea de a se apăra atât prin formularea de obiectiuni cât si prin formularea plângerii de față. Netemeinicia apărărilor sale rezultă cu claritate din  întreg probatoriul administrat, din  chiar susţinerile petentei dar şi ale persoanelor  depistate la punctul de lucru al petentei. Pe de altă parte, agentul constatator a constatat in mod direct faptele,  probele confirmând temeinicia procesului verbal, constatarea si retinerea faptelor in sarcina petentei reflectând situația de fapt reală.

Analizând sancţiunile aplicate prin procesul verbal contestat, instanţa constată că acestea respecta dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancţiunii se ţine seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, precum şi de urmarea produsă, astfel încât sancţiunea să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei.

Primirea persoanelor la muncă fără  ca anterior să li se incheie  contracte de muncă reprezintă un fenomen socio-economic larg răspândit  în prezent, de natură  să  îngrădească  drepturile lucrătorilor, lipsiti de orice protectie în faţa angajatorului, singura modalitate  de a  asigura respectarea pe viitor  a dispoziţiilor legale  reprezentând sancţionarea cu amenda prevăzuta de lege. De altfel, acesta este si motivul pentru care legiuitorul a stabilit  cuantumul ridicat al amenzii, gravitatea faptei  fiind una deosebită. Chiar si încheierea ulterioară a  contractului de muncă  nu conferă faptei un pericol social diminuat întrucât  in lipsa constatării agentului intimatului nu există nici o garanţie că  această  atitudine ar fi fost adoptată de către  petentă.

În aceste condiţii, ţinând cont de faptul că, pe de o parte, petenta nu a făcut contradovada asupra celor reţinute în procesul verbal, iar pe de alta parte, fata de dispoziţiile art. 21 din  OG nr. 2/2001 privind  regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunile aplicate au fost corect individualizate,  acestea fiind singurele apte  să asigure respectarea pe viitor de către petentă a  dispozitiilor legale,  instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată  plângerea formulată de către petenta.