Pretenţii

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:051.000180

Cod operator 2442

Dosar nr. ...........Civil - pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 180

Şedinţa publică din  08 Februarie 2018

Completul compus din:

Preşedinte ...........

Judecător ...........

Grefier ...........

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în  şedinţa publică din 01.02.2018  privind judecarea apelurilor declarate de apelanții pârâți ........... și ........... împotriva sentinței civile nr.3994 din 25.05.2017 pronunțate de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr............, în contradictoriu cu intimatul reclamant ............

Procedura completă.

Desfăşurarea dezbaterilor a fost consemnată în încheierea de şedinţă din 01.02.2018 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat că părţile au depus la dosar concluzii scrise, după care tribunalul a procedat la soluţionarea cauzei.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de faţă.

I. Prin sentinţa civilă nr.5091/16.06.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr............* a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul ........... împotriva pârâtei ..........., a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul ...........  împotriva pârâtului ........... şi a fost obligat acesta să îi restituie reclamantului suma de 40 000 de euro reprezentând împrumut nerambursat, luându-se act că părţile îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Târgu Jiu a reţinut că între reclamant şi pârâtul ........... a fost încheiată o convenție de împrumut având ca obiect suma de 40.000 euro, convenție încheiată în formă simplificată şi  transpusă într-un înscris olograf însuşit la plată prin semnătură, conform raportului de expertiză, cu semnificația, în fapt, a unei recunoașteri - angajament din partea pârâtului împrumutat.

Astfel, prin înscrisul menţionat, pârâtul ........... a confirmat primirea sumei de 40.000 euro, obligându-se la restituirea acesteia în rate anuale de minim 12.000 euro.

Instanţa a reţinut că  pârâtul a recunoscut primirea împrumutului şi că înscrisul  menţionat a fost întocmit în prezența unor martori, unul dintre aceștia declarând că pârâtul a redactat şi semnat înscrisul respectiv, recunoscând în prezenţa martorilor faptul că a primit cu împrumut de la reclamant suma de 40.000 de euro pentru remedierea unor probleme financiare ale firmei sale, prilej cu care s-a angajat să restituie suma respectivă în modalitatea detaliată anterior.

Ca urmare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.1182 alin.1 şi alin. 2  şi art.2164 din Codul civil, art.249, 256, 309 alin.1 teza I şi 310 alin.1 şi 3 din Codul de procedură civilă şi faptul că, deşi pârâta s-a implicat în negocierile purtate ulterior cu privire la restituirea către reclamant a sumei de 40.000 de euro, acest fapt nu îi atribuie acesteia calitatea de parte a contractului de împrumut.

În ceea ce priveşte termenul de restituire a împrumutului, instanţa a reţinut că prin dovada încheiată la data de 21.05.2012 pârâtul ........... s-a angajat la plata sumei de 40.000 de euro în rate anuale în cuantum minim de 12.000 euro, astfel că, până la pronunţarea sentinţei s-a împlinit scadenţa pentru fiecare rată în parte, reclamantul fiind îndreptăţit să obţină restituirea integrală a împrumutului, sens în care şi-a modificat acţiunea prin majorarea câtimii obiectului.

II. Împotriva sentinţei civile nr.5091/16.06.2016 a declarat apel reclamantul ..........., iar prin decizia civilă nr.206/02.02.2017 a fost admis apelul, a fost anulată parţial sentinţa apelată cu privire la pârâta Balută Tudora  şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe sub acest aspect, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei  cu privire la  obligarea pârâtului ........... faţă de reclamant  la restituirea  sumei de 40.000 euro, cu titlu de împrumut.

În considerentele deciziei s-a reţinut că, în raport de  obiectul dedus judecăţii şi motivele de apel invocate, cu privire la pârâta ........... , prima instanţă nu a antamat fondul raporturilor juridice ce s-au născut între aceasta şi împrumutător, acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată faţă de această pârâtă, deşi motivarea considerentelor vizează o lipsă a calităţii procesuale pasive a acesteia.

Tribunalul a reţinut că, în lipsa stabilirii datei încheierii acordului de voinţă între părţile contractante, nu se poate stabili  nici caracterul de datorie comună sau proprie a împrumutului si, prin urmare, cui îi incumbă obligaţia de restituire, si nici care este legea aplicabilă, avându-se în vedere faptul că data ce este menţionată pe angajamentul din 12.05.2012  nu prezintă relevanţă pentru a determina incidenţa normelor de drept, respectiv Codul familiei  sau Codul civil, fiind apreciat corect ca având caracter de înscris recognitiv, si nu de convenţie in sine.

Tribunalul a mai reţinut faptul că în privinţa actului juridic al împrumutului, în sens de negotium,  dezlegarea dată de prima instanţă intră sub autoritate de lucru judecat, niciuna din părţi nefăcând critici cu privire la considerente şi că a rămas însă nesoluţionat aspectul datei contractării împrumutului,  pentru a face aplicarea in cauză ori  a dispoziţiilor  art.32 din Codul familiei, in cazul in care se stabileste ca imprumutul a fost încheiat înainte de 01.10.2011 ori  a dispoziţiilor art.351-352 din Codul civil  in vigoare, in cazul in care se stabileşte că acest act juridic, în sens de negotium, a fost încheiat după data intrării in vigoare a noii legi, in raport de art.35 din Legea nr.71/2011.

Tribunalul a decis ca, cu ocazia rejudecării, prima instanţă să stabilească în concret care este data acordării împrumutului în raport de soluţia din dosarul nr.15856/318/2011 având ca obiect divorţ şi partaj bunuri comun, urmând  ca, după stabilirea acestei chestiuni, instanţa să  determine legea  civilă aplicabile şi să verifice în ce măsură împrumutul contractat a reprezentat o datorie comună soţilor şi care au fost efectele juridice ale acestui act.

În acest sens, tribunalul a arătat că numai în acest fel se poate soluţiona în mod just raportul juridic dedus judecăţii, având în vedere şi finalitatea cererii introductive de instanţă, în sensul că reclamantul, pe cale de acţiune revocatorie, solicită nulitatea unor acte despre care apreciază că sunt încheiate în frauda sa de cei doi pârâţi.

III. Prin sentința civilă nr.3994 din 25.05.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. ........... a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul ........... în contradictoriu cu pârâţii ........... şi  ........... şi a fost obligată  pârâta ..........., în solidar cu pârâtul ........... la plata sumei de 40.000 euro către reclamant, reprezentând împrumut nerambursat.

Pentru a pronunţa această sentință, prima instanţă a reţinut, cu ocazia rejudecării, următoarele:

În vara anului 2011, între reclamant și pârâtul ........... a fost încheiat un contract de împrumut, iar cu privire la  încheierea contractului în sens de negotium, aceasta a fost  stabilită cu putere de lucru judecat, fapt ce reiese din considerentele deciziei nr.206/02.02.2017.

Referitor la data încheierii  acestui contract de împrumut (fapt ce trebuia  dezlegat de prezenta instanță, conform  îndrumărilor obligatorii ale instanței de control judiciar), prima instanța a reținut sfârșitul lunii  august 2011 ca moment al acordării împrumutului în valoare de  40.000 euro  de către reclamant pârâtului ............

Pentru a  constata că la sfârșitul lunii august 2011 a fost acordat  împrumutul, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor ..........., care au relatat instanței că împrumutul a avut loc în vara anului 2011.

Toți acești martori au indicat vara anului 2011 ca dată a acordării împrumutului, fiind prezenți fie la momentul acordării împrumutului (...........), fie la momentul întocmirii înscrisului recognitiv al împrumutului (.........), fie la diverse discuții ulterioare acordării împrumutului, ce au avut loc  în  2012, prin care pârâta ........... il asigura pe reclamant că  își va recupera banii acordați cu titlu de împrumut.

Astfel, martorul ........... a fost prezent personal la momentul  când reclamantul a acordat soților ........... suma de 40 000 euro cu titlu de împrumut, în barul  familiei ...........  de lângă Liceul Sportiv; martorul  ........... a fost prezent la data  întocmirii  înscrisului recognitiv  din 21.05.2012, din discuțiile purtate cu acel prilej  înțelegând că împrumutul de 40 000 euro fusese acordat în anul 2011, chiar pârâta ........... asigurându-l pe reclamant că își va primi banii împrumutați; martorul ........... a fost prezent personal în iarna 2011, ulterior acordării împrumutului,  la o discuție  între  reclamant și pârâtă prin care aceasta l-a asigurat pe reclamant că își va primi banii împrumutați, întrebându-l totodată dacă primește  două terenuri în schimb; martorul ........... a declarat că în anul 2012 a asistat personal la o discuție reclamant şi pârâtă cu privire la împrumutul acordat în 2011; martorul ........... a fost prezent  la o discuție, în mai 2012, cu ocazia zilei Sf. Constantin și Elena, prin care pârâtul ...........  îl asigura pe reclamant că ........... se va ocupa de restituirea împrumutului.

În privința martorilor propuși de pârâtă, prima instanță  a constatat că aceștia nu au infirmat starea de fapt reținută,  în condițiile  în care  martorii  ........... și  ........... au relatat că nu au cunoștință de acordarea unui împrumut de către  reclamant, deși faptul acordării împrumutului a fost deja constatat, cu putere de lucru judecat, prin decizia  instanței de apel.

În consecinţă, având în vedere  înscrisul recognitiv din 21.05.2012 coroborat cu declarațiile martorilor ..........., ...........,  ..........., ..........., ..........., prima instanță a constatat că reclamantul a acordat împrumut suma  de 40000 euro  la sfârșitul lunii august 2011.

Prima instanța a înlăturat susţinerile pârâtei potrivit cu care aceasta nu ar fi avut cunoştinţă despre acest împrumuturi, aceste afirmații fiind contrazise de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care au  fost prezenți  la  discuții purtate  între pârâtă și reclamant despre suma împrumutată  sau chiar au fost de faţă la remiterea efectivă a  banilor.

În raport de data  încheierii contractului de împrumut - sfârșitul lunii august 2011 -, prima instanța a constatat că legea civilă aplicabilă este  Codul familiei, în raport de aceste dispoziţii legale urmând a se stabili  caracterul de datorie comună sau proprie a împrumutului față de pârâți.

Prima instanța  a avut  în vedere că divorțul pârâților a fost  pronunțat la data de 20.01.2012, sentința devenind irevocabilă la data de 29.03.2012, dar și dispozițiile art.39 din Codul familiei ce prevede că ,,căsătoria este desfăcuta din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas irevocabilă.”

În concluzie, prima instanţă a constatat că la data  acordării împrumutului (sfârșitul lui august 2011) cei doi pârâți erau căsătoriți, căsătoria lor fiind considerată desfăcută la data de 29.03.2012, astfel că în  speță sunt aplicabile  dispoziţiile Codului familiei, (în vigoare la acel moment și aplicabile în speță  în raport de data  încheierii contractului).

Astfel, prima instanţă a reţinut că sunt aplicabile  dispozițiile Codului familiei şi chiar şi în condiţiile - nedovedite în prezenta cauză în care pârâta nu ar fi avut ştiinţă despre sumele împrumutate de către pârât de la reclamant, având în vedere că la  momentul  contractării împrumutului era căsătorită cu pârâtul ...........,  există  prezumţia instituită de lege că aceste sume au fost utilizate în comun de către ambii soţi,  motiv pentru care, corelativ şi obligaţia de restituire este una comună şi solidară. 

Obligaţiile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt comune pentru că legea le prezumă ca reprezentând un interes al căsniciei, astfel că, în sensul normei legale evocate, datoria este comună dacă a fost asumată împreună de către soţi, cerinţă care trebuie înţeleasă în sens larg, fiind îndeplinită nu doar atunci când soţii şi-au asumat obligaţia concomitent şi prin acelaşi act juridic, ci şi în situaţia în care obligaţia a fost asumată succesiv şi prin acte juridice diferite, cum este cazul în speța dedusă judecății.

În raport de starea de fapt reținută și de dispozițiile legale  aplicabile, prima instanță a constatat că  împrumutul de 40.000 euro a fost contractat în timpul căsătoriei părților, având  natura juridică a unei datorii comune, astfel că și obligația de restituire este comună și solidară, motiv pentru care  a constatat că ambii  pârâți datorează  în solidar  obligația de restituire  a sumei de 40.000 euro  către  reclamant.

În concluzie,  în raport de  limitele învestirii sale în cursul rejudecării cauzei, de faptul obligația pârâtului ........... de restituire a împrumutului  a intrat în  puterea  de lucru judecat, prin sentința civilă  nr.5091/2016, prima instanță a admis cererea reclamantului  și în privința pârâtei  ........... și o obligat-o  pe aceasta pârâtă în solidar cu pârâtul ........... la plata  sumei de 40.000 euro, cu titlul de împrumut nerambursat.

IV. Împotriva sentinţei au  declarat apel apelanții pârâți ........... și ..........., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

A. Apelantul pârât ........... a invocat excepţia insuficientei timbrări a cererii  de chemare in judecata şi a solicitat ca instanţa de control judiciar sa pună in vederea reclamantului achitarea taxei de timbru aferenta cererii de chemare în judecata, respectiv suma de  4705 lei.

A solicitat admiterea apelului si modificarea sentinţei apelate in sensul constatării datei împrumutului ca fiind data când s-a încheiat înscrisul de mână, iar în subsidiar, admiterea apelului, casarea sentinţei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea este nemotivata în fapt şi în drept.

A arătat că instanţa de fond nu îşi poate fundamenta convingerea pe declaraţiile martorilor audiaţi in prezenta cauză, care cunosc aspecte referitoare la data acordării împrumutului numai „din auzite" de la reclamant.

Instanţa nu a avut în vedere faptul ca in anul 2011, vara anului 2011, mai exact luna iunie, paratul ............ a demarat procedura divorţului prin avocatul ................, pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu s-a înregistrat cererea de divorţ a soţilor ..........., care nu mai aveau relaţii de familie si au hotărât de comun acord sa divorţeze, urmând ca domiciliul minorelor sa fie stabilit la mamă, iar autoritatea părinteasca sa se exercite în comun de cei doi soți.

Susţinând că deoarece între cei doi nu mai existau legături de familie, apelantul a arătat că instanţa nu poate face aplicare art.32 lit.c) din Codul familiei, întrucât reprezintă datorii comune ale soţilor ,,obligaţiile contractate de fiecare din soți pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei”, astfel încât, în temeiul acestui text legal, obligaţia este comuna daca sunt îndeplinite în mod cumulativ, următoarele: obligaţia sa izvorască dintr-un act juridic unilateral sau bilateral; obligaţia să fie asumata de către un singur soţ, obligaţia să fi fost asumată  pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei.

Astfel, din declaraţia martorului ..........., care a fost de faţă la semnarea contractului de împrumut si care a arătat că de faţă la semnarea contractului s-a aflat si pârâta, nu se poate reţine ca obligaţia asumata de pârâtul - apelant ........... a fost contractată de acesta pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei, întrucât depoziţia martorului nu cuprinde detalii în acest sens.

In ceea ce priveşte al doilea motiv de apel,  a  solicitat instanţei admiterea apelului, casarea sentinţei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea este nemotivata în fapt si drept prin aceea că prima instanţă nu s-a pronunţat pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune si pe excepţia lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Baluţă Teodora, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

De asemenea, prima instanţă  nu a argumentat în soluţia pronunţată daca a admis sau a respins declaraţiile martorilor propuşi de pârâtă, așa cum prevede art.425 alin 1 din Codul de procedură civilă şi nici nu a analizat interogatoriul luat in cauză pârâtei .................., astfel încât lipsa motivării  hotărârii  echivalează cu  lipsa dovedirii judecătoreşti care constituie însuşi scopul dreptului de acces la justiţie, această lipsă având semnificaţia unei necercetări a fondului.

B. Apelanta pârâtă ........... a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi, ca urmare a efectului devolutiv a apelului, să se evoce fondul, să fie rejudecată cauza si să fie respinsă acţiunea faţă de aceasta.

A apreciat că prima instanţă de fond a făcut o apreciere greşita a stării de fapt ce se impunea a fi reţinuta, bazându-se pe o interpretare greşita a probatoriului, cu privire la data reala a contractării împrumutului, efectele juridice ale actului de împrumut si caracterul de datorie comuna a soţilor, aspecte pe care Tribunalul Gorj în decizia de anulare le-a impus a fi analizate cu ocazia rejudecării.

Astfel, cu privire la data acordării acestui împrumut, se va porni de la premiza ca el a existat si cuantumul acestuia ar fi fost de 40.000 de euro, chestiuni ce au fost deja tranşate prin decizia civilă nr.206/2017 a Tribunalului, acestea fiind singurele elemente şi date sigure de care beneficiază reclamantul, rămânând însă nerezolvate chestiunile legate de data exacta a acordării acestuia, împrejurările ulterioare şi anterioare acordării împrumutului,  natura relaţiilor dintre cei doi soţi, dar şi între reclamant şi apelantă, precum si destinaţia sau scopul real al acordării acestui împrumut, dar şi destinatarul lui in exclusivitate.

Daca instanţa de fond a reţinut un astfel de moment al acordării împrumutului, respectiv vara anului 2011, in raport de data introducerii acţiunii 22.12.2014, atunci dreptul reclamantului de a emite pretenţii era prescris, împlinindu-se termenul general de prescripţie de 3 ani, care înlătură orice drept al reclamantului de a cere restituirea împrumutului acordat, astfel încât se impunea ca prima instanţă sa respingă acţiunea pe aceasta excepţie a  prescripţiei extinctive .

A arătat că, cât timp actul de împrumut nu este semnat de apelantă,  un consimţământ al său la încheierea acestui contract nu a fost dovedit si astfel,potrivit art.969 din Codul civil vechi, el arc putere de lege doar intre părţile contractante,  fără a naște obligaţii in sarcina sa de natura unor datorii comune.

Cât timp paratul .................. nu a mai recunoscut nici măcar acest împrumut din apărările formulate si acesta nu confirma o altă dată anterioara celei de 21.05.2012, dar nici destinaţia comuna a împrumutului, este clar ca datoria putea fi contractata exclusiv de către fostul soţ, fără ştirea sa şi fără ca banii obţinuţi să fi fost utilizaţi pentru cheltuielile comune ale familiei.

Spre deosebire de bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, pentru care art.30 din Codul familiei instituie o prezumţie de apartenenţă de comunitate, în materia datoriilor regula se inversează, acestea fiind considerate in primul rând proprii, personale ale fiecăruia dintre soţi, iar abia apoi comune, în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege, respectiv în limitele stabilite prin art.32 din Codul familiei.

Calificarea datoriilor ca  fiind  în  primul  rând  proprii ale fiecăruia dintre soţi decurge din principiul că cel care se obligă trebuie să consimtă personal la aceasta, orice act juridic având putere de lege numai faţă de partea care a participat la încheierea lui şi neputând să producă efecte, să profite ori să dăuneze terţelor persoane.

Or, pentru a putea fi considerate datorii comune ale soţilor, cel ce invocă acest caracter trebuie să dovedească faptul că datoriile au fost contractate pentru administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune, că obligaţiile au fost contractate împreună, că datoriile au fost contractate de oricare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei, or, reclamantul nu a produs o astfel de dovadă, astfel că există prezumţia legală  a unei datorii  personale a fostului soţ, sarcina lămuririi  acestei prezumţii revenind reclamantului, care a susţinut că sunt datorii comune ale soţilor, deoarece au fost contractate pentru nevoile obişnuite ale căsătoriei.

C. La data de 05.10.2017, intimatul reclamant ...................... a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de către prima instanţă, care a făcut o corectă aplicare a legii  şi a concluzionat că împrumutul de 40.000 euro a fost contractat de soţii ........... în timpul căsătoriei şi de aceea ei datorează  în solidar restituirea acestui împrumut.

A arătat că, faţă de apelantul ..........., soluţia instanței este definitivă şi obligatorie şi nu mai poate fi cenzurată, astfel încât apelul declarat de acesta împotriva soluţiei  pronunțate în rejudecare de către instanţa de fond este inadmisibil, iar cercetarea motivelor de apel invocate de acesta este neavenită şi de prisos.

În privinţa apelului  declarat de apelanta ..........., intimatul reclamant a arătat că acesta este neîntemeiat, în considerentele hotărârii fiind  prezentate în mod explicit  argumentele de fapt  şi de drept ce fundamentează  soluţia pronunţată.

S-a arătat că probatoriul administrat a dovedit faptul că împrumutul a fost acordat în vara anului 2011 celor doi soţi ..........., discuţiile pentru încheierea acordului de voinţă  fiind purtate de cei doi soţi, iar  reaua-credinţă a apelantei este evidentă şi nedovedită.

A solicitat respingerea cererilor de probatorii formulate de pârâtă, deoarece în prezenta cauză a fost administrat un probatoriu complet  în raport de cadrul procesual şi limitele casării, iar apelanta nu a solicitat în faţa instanţei de fond  vreo completare a probatoriului, a probei testimoniale, iar proba interogatoriului reclamantului nu a fost solicitată în condițiile art.205 din Codul de procedură civilă.

V.  Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

A. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu  sub nr............*  la data de 22.12.2014, reclamantul ..........., a chemat în judecată pe pârâţii ................ şi  .................... solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună:

-obligarea acestora la plata sumei de 24.000 euro, rata scadentă anilor 2013-2014, parte din împrumutul acordat pârâtului şi recunoscut prin înscrisul sub semnătura privată la data de 21.05.2012;

-desfiinţarea tranzacţiei încheiate de către pârâtă privind partajul bunurilor comune dispus în dosarul nr.15856131812011, rămasă definitivă la dala de 28.06.2012, făcut în dauna intereselor de creditori ai pârâţilor cu consecinţa revenirii bunurilor în patrimoniul debitorului;  cu cheltuieli de judecată.

B. În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul pârât ..........., în primul rând, tribunalul arată că sentinţa civilă nr.5091/16.06.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr............* a rămas definitivă în ceea ce priveşte obligarea acestuia la plata către reclamantul ........... a sumei de 40 000 de euro reprezentând împrumut nerambursat.

Ca urmare, deşi pârâtul ........... a rămas parte în rejudecarea cauzei în dosarul r............, apelul acestuia este inadmisibil.

În acest sens, tribunalul învederează dispoziţiile art.457 alin.1 Legalitatea căii de atac din Codul de procedură civilă ,, (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.” şi art.460 Unicitatea căii de atac, ,, (1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.”

Intimatul pârât ........... nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei civile nr.5091/16.06.2016, iar prin decizia civilă nr.206/02.02.2017 a fost anulată parţial sentinţa apelată cu privire doar la pârâta .............  şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe doar sub acest aspect, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei  cu privire la  obligarea pârâtului ........... faţă de reclamant  la restituirea  sumei de 40.000 euro cu titlu de împrumut.

Ca urmare, în ceea ce-l priveşte pe pârâtul ..........., sentinţa civilă nr.5091/16.06.2016 a intrat în puterea lucrului judecat, iar sentinţa pronunţată în rejudecare cu privire la data încheierii contractului de împrumut şi la natura de datorie comună sau nu a acestui împrumut nu are consecinţe asupra obligaţiei deja stabilite în sarcina acestuia.

De altfel, tribunalul reţine că motivele de apel prezentate de acest pârât vizează apărări apte a fi formulate de un intervenient accesoriu în favoarea apelantei-pârâte, or, ........... nu are o astfel de calitate în cauză, şi, pe de altă parte, aceste apărări tind să fie împotriva propriului interes, interes constând în aceea de a nu rămâne obligat singur la plata sumei de 40.000 euro reprezentând  împrumut nerestituit.

C. În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta pârâtă ..........., tribunalul reţine că acesta cuprinde două motive: prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantului împotriva acestei pârâte şi lipsa caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro recunoscut de pârâtul ........... prin înscrisul din 21.05.2012.

 Tribunalul reţine că aceste două motive nu au fost invocate într-un raport de subsidiaritate, (în primul rând, excepţia dreptului material la acţiune şi, în al doilea rând, lipsa caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro).

Excepţia invocată are ca premisă stabilirea de către prima instanţă a datei încheieri contractului de împrumut ca fiind sfârşitul lunii august 2011 (31.08.2011) şi împlinirea până la data introducerii de către reclamant (22.12.2014) a termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Este evident că între data de 31.08.2011 şi 22.12.2014 este o perioadă mai mare de trei ani.

În acelaşi timp, însă, analiza împlinirii termenului de prescripţie necesită analiza caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro, deoarece, în situaţia unui răspuns afirmativ, sunt incidente dispoziţiile legale privind întreruperea prescripţiei.

Ca urmare, tribunalul va analiza în primul rând cel de-al doilea motiv de apel, constând în lipsa caracterului de datorie comună a împrumutului în sumă de 40.000 euro.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, cererea de desfacere a căsătoriei încheiate între cei doi pârâţi a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu în data de 18.10.2011 şi a fost soluţionată în temeiul noului Cod civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011 prin sentinţa civilă nr.460/20.01.2012 pronunţată în dosarul nr.158653/318/2011.

Astfel, potrivit art.39 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil s-au stipulat următoarele: ,,Dispoziţiile Codului civil privind divorţul se aplică fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare.”

Potrivit art.382 Data desfacerii căsătoriei din Codul civil, ,,Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă.”, astfel încât data desfacerii căsătoriei dintre cei doi pârâţi a este data rămânerii definitive a sentinţei civile nr.460/20.01.2012, dată ulterioară celei de 20.01.2012. 

În mod corect prima instanţă a reţinut ca împrumutul în sumă de 40.000 euro acordat celor doi pârâţi reprezintă o datorie comună a acestora în sensul art.32.lit.b din Codul familiei, ,, Sotii răspund cu bunurile comune pentru: ... b) obligaţiile ce au contractat împreună; “

În primul rând, prima instanţă a reţinut în mod correct că acest împumut a fost acordat în ultima parte a verii anului 2011 prin raportare la declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Astfel,  este neîntemeiat motivul apelantei în sensul că se impune să se reţină că data împlinirii acordului de voinţă (pentru încheierea contractului de împrumut) este data înscrisului din 21.05.2012, deoarece aprecierea judecătoriei din primul ciclu procesual în sensul că acest înscris este doar recognitiv (şi nu constitutiv) a fost confirmată  prin decizia civilă nr.206/02.02.2017.

De asemenea, este eronată susţinerea apelantei în sensul că, în primul ciclu  procesual, tribunalul ar fio reţinut, în raport de pârâtul ...........Tudor, că data acordării împrumutului este 21.05.2012.

Apelanta critică şi administrarea probei cui martori în faţa primei instanţe în cel de-al doilea ciclu procesual prin raportare la dispoziţiile art.1191 alin.2 din codul civil de la 1864, or, dispoziţiile legale invocate au în vedere înscrisul (instrumentum probationem) ca dovadă originară a actului juridic având ca obiect o sumă mai mare de 250 lei.

Înscrisul recognitiv din data de 21.05.2012 nu a fost apreciat în primul ciclu procesual (şi nici în al doilea) ca o dovadă originară a contractului de împrumut, ci doar ca un început de dovadă scrisă în sensul art.1197 din Codul civil de la 1864, astfel încât proba cu martori a fost admisibilă.

Admisibilitatea probei testimoniale a fost recunoscută, de altfel, chiar de către reclamantă prin propunerea de suplimentare a probei testimoniale în apel, cerere respinsă de tribunal  deoarece în apel pot fi propuse numai acele probe ce nu puteau fi propuse la judecata în prima instanţă, precum şi probele invocate în faţa primei instanţe şi respinse de aceasta.

Sub acest aspect, tribunalul reţine că apelanta pârâtă nu a solicitat suplimentarea probei testimoniale în faţa primei instanţe cu ocazia rejudecării cauzei, iar, proba cu interogatoriul intimatului reclamant nu este nici utilă, nici concludentă, dată fiind poziţia manifestă a acestuia exprimată în cursul judecării cauzei.

Apelanta pârâtă nu a indicat vreun alt moment  anterior datei de 21.05.2012 la care ar fi fost acordat împrumutul de 40.000 euro, or, martorii ........... au declarat în faţa primei instanţe că împrumutul a fost acordat în vara anului 2011.

Faptul că apelanta pârâtă a formulat plângere penală împotriva respectivilor martori nu reprezintă o dovadă contrară celor declarate de aceştia.

Reţinând, ca şi prima instanţă, că data împrumutului acordat de reclamant este sfârşitul lunii august 2011, tribunalul va analiza, în primul rând, dacă acest împrumut are caracterul unei datorii comune şi, în al doilea rând, prescripţia dreptului la acţiune împotriva pârâtei, excepţie invocată de aceasta în primul ciclu procesual (fila 68 din dosarul nr............*) şi care nu este, deci, inadmisibilă în apel.

Fiind reţinut sfârşitul lunii august 2011 ca dată a acordării împrumutului, este corectă reţinerea primei instanţe în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile Codului familiei, şi nu ale noului Cod civil, deoarece potrivit art.35 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, dispoziţiile art.351 Datoriile comune ale soţilor  sunt aplicabile  şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare  a Codului civil,  însă numai dacă datoria s-a născut după această dată.

Potrivit art.35 din Codul familiei, ,, Sotii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi este socotit ca are şi consimţământul celuilalt soţ.”, iar acest text de lege reglementa mandatul tacit reciproc privind efectuarea actelor de conservare şi administrare de către oricare dintre soţi.

Ca urmare, în mod correct a reţinut prima instanţă că obligaţiile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt comune pentru că legea le prezumă ca reprezentând un interes al căsniciei, astfel că, în sensul normei legale evocate, datoria este comună dacă a fost asumată împreună de către soţi, cerinţă care trebuie înţeleasă în sens larg, fiind îndeplinită nu doar atunci când soţii şi-au asumat obligaţia concomitent şi prin acelaşi act juridic, ci şi în situaţia în care obligaţia a fost asumată succesiv şi prin acte juridice diferite, cum este cazul în speța dedusă judecății.

În continuare şi în acelaşi sens, în mod corect a reţinut prima instanţă că împrumutul de 40.000 euro a fost contractat în timpul căsătoriei părților, având  natura juridică a unei datorii comune, astfel că și obligația de restituire este comună și solidară, motiv pentru care  a constatat că ambii  pârâți datorează  în solidar  obligația de restituire  a sumei de 40.000 euro  către  reclamant.

Tribunalul reţine că apelanta pârâtă nu a făcut dovada faptului că pârâtul ........... a contractat împrumutul în interes propriu şi în afara intereselor căsniciei, apărările sale fiind formulate la modul general.

Astfel, susţinerea apelantei în sensul că separaţia în fapt între ea şi pârât a avut loc încă de la începutul anului 2011 este contrazisă de chiar martorii ............. şi .................. Larisa, propuşi de aceasta, aceşti martori declarând că pârâtul ........... a plecat de acasă în toamna anului 2011, deci, după contractarea împrumutului.

În cuprinsul înscrisului din 21.05.2012 se menţionează că acesta a fost încheiat în casa soţiei (........... T.) din Tismana, or, acest fapt contrazice susţinerea apelantei privind deteriorarea gravă a relaţiilor cu fostul soţ.

De asemenea, nu a fost dovedită nici susţinerea în sensul că suma de 40.000 euro ar fi fost folosită de pârâtul ........... în interesul SC ................ SRL, nefiind depuse la dosar înscrisuri privind aducerea respectivei sume ca aport personal de către pârât în desfăşurarea activităţii respectivei societăţi ori înscrisuri privind efectuarea unor plăţi de către pârât în folosul respectivei societăţi.

În consecinţă, tribunalul arată că prezumţia de datorie comună a unui credit contractat de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei  este o prezumţie relativă care operează în favoarea creditorului, iar, în cazul de faţă, apelanta pârâtă nu a răsturnat această prezumţie.

 Revenind asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului împotriva apelantei pârâte, tribunalul reţine că datoria comună în sumă de 40.000 euro a fost contractată la sfârşitul lunii august 2011, că obligaţia de restituire este una solidară şi că prin înscrisul cu caracter recognitiv din 21.05.2012, recunoaştere a pârâtului, a fost întrerupt termenul de prescripţie în condiţiile ar.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

În temeiul art.453 din Codul de procedură civilă, instanţa va obliga apelanții să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariul pentru avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții pârâți ..........., domiciliat în Craiova,  str. .................., judeţul Dolj și ..........., domiciliată în Tg-Jiu, str. ....................., judeţul Gorj, împotriva sentinței civile nr.3994 din 25.05.2017 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............, în contradictoriu cu intimatul reclamant ..........., domiciliat în Tg-Jiu, str. ..................., judeţul Gorj.

Obligă apelanții să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi, 08 februarie 2018. 

Preşedinte,

...........Judecător,

...........

Grefier,

...........

Red. LM

j.f. P M.

ex. 5

SL  27 Februarie 2018

Domenii speta

Spete similare