Nulitate absoluta act – lipsa consimţământ

Au fost respinse excepţiile lipsei coparticipării procesuale active, lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes, invocate de pârâţi în raport de reclamanta  PP, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant  MT şi de reclamanta PP decedată ulterior introducerii acţiunii,  acţiune continuată de moştenitor  GL , în contradictoriu cu pârâţii PN si PI, a fost respinsă cererea pârâţilor  referitoare la exercitarea abuzivă  a drepturilor procesuale de către reclamanţi.

Pentru a se pronunţa astfel,  instanţa a  reţinut  referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantei, excepţia  lipsei calităţii  procesuale active  a reclamantei  Plăvănescu Profira, că reclamanta  PP  a fost căsătorită cu reclamantul MT,  cei doi dobândind în timpul căsătoriei  imobilul teren  cuprins  în  înscrisul zdelcă  ce face obiectul dosarului. Cum părţile  nu au dovedit în mod clar dacă terenul cuprins în zdelcă  a fost  atribuit integral şi exclusiv reclamantului MT, instanţa apreciază  că  reclamanta  PP are calitate procesuală  activă  dar justifică şi un interes în formularea cererii introductive.

Excepţia lipsei coparticipării  procesuale se impune a fi respinsă având în vedere că  nu s-a indicat de către pârâţi  o altă persoană  care să pretindă apărarea drepturilor sale în  cadrul prezentului dosar.  Nu s-a indicat  o persoană  a cărei  interese se impune a fi protejate  în  prezentul litigiu, astfel că excepţia este neîntemeiată  .

Pe fondul cauzei , instanţa a  reţinut că  se pretinde de  către reclamanţi  că semnătura vânzătorului  din actul intitulat zdelcă  nu aparţine reclamantului MT  şi că acest  aspect are relevanţă  întrucât  astfel s-ar face dovada lipsei consimţământului  reclamantului la încheierea antecontractului de vânzare cumpărare.

 Conform art.948 C.civil consimţământul  reprezintă una din condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii, lipsa consimţământului fiind  o cauză de nulitate absolută ale actului juridic.

Lipsa consimţământului constituie un motiv de nulitate absolută a unui act juridic, însă nu poate fi probată doar cu o simpla susţinere  în cuprinsul cererii  de chemare în judecată  astfel cum au solicitat reclamanţii  în lipsa oricăror alte probe.Astfel cum rezultă  din înscrisul intitulat  „zdelcă convenţională (act de vânzare cumpărare )”  datat  18.10.1975,  rubrica  vânzător poartă semnătura celui menţionat în  act  având această calitate. Înscrisul sub semnătură privată are forţa probanta  tocmai prin semnarea lui de către  părţi. Atât timp cât pârâtul a depus originalul pentru verificarea de scripte, dar reclamantul nu s-a prezentat în instanţă pentru parcurgerea acestei proceduri – instanţa urmează a reţine  că semnătura de pe acest înscris aparţine  reclamantului.

Contrar celor  afirmate de reclamanţi,  dovada  că semnătura  existentă pe înscris nu aparţine  vânzătorului  incumbă acestuia, întrucât  acesta  deţine şi toate probele ce fac  posibilă constatarea acestui fapt.  Astfel, reclamantul  este cel care deţine înscrisurile ce poartă semnătura sa, cu referire la perioada  la care se pretinde că s-a întocmit actul contestat. De asemenea, citat fiind personal la interogatoriu, reclamantul nu s-a prezentat, refuzul său  de a se prezenta  fiind considerat şi ca un refuz de  a semna. Pârâţii  au prezentat înscrisul în original  punându-l  la dispoziţia  părţii adverse  care, în situaţia nerecunoaşterii  semnăturii,  avea  posibilitatea  de a se înscrie în fals  sau de  a  arăta expres că tăgăduieşte  semnătura.

 Reclamantul nu s-a prezentat la termenul acordat pentru administrarea probelor, pentru a  semna în faţa instanţei, lipsa acestuia având valoarea unei  mărturisiri depline în folosul părţii potrivnice,  conform art. 225 CPC 1965.

 Deşi reclamantul a depus o multitudine de înscrisuri , nu a depus nici un înscris  autentic sau  cu dată certă  care să poarte  semnătura sa, deşi avea această posibilitate,  pentru a dovedi că semnătura de pe actul a cărui constatare a nulităţii absolute o solicită nu îi aparţine.

 Reclamantul a  precizat expres prin apărător  că nu solicită  efectuarea unei expertize de specialitate  care să stabilească cu exactitate realitatea susţinerilor sale,  deşi  proba  ştiinţifică este cea mai relevantă în stabilirea adevărului în prezenta  cauză.

Mai mult decât atât, pârâţii sunt cei care au depus mai  multe înscrisuri  cu date certe apropiate celui contestat ( cerere autorizare  pentru executare lucrări, cerere către primar Podu Iloaiei, înregistrate sub nr. 1696  din 23.09.1975)  înscrisuri ce au fost  depuse la autorităţile locale,  din care rezultă  cu claritate că semnătura  reclamantului MT este identică cu cea de pe zdelca convenţională act de vânzare cumpărare.

Susţinerile reclamanţilor  din  cuprinsul  cererii  de chemare în judecată  privind  faptul că anterior s-ar  fi constatat că  zdelca ar fi  falsă  nu pot fi primite, referirile  din sentinţa  civilă nr. 2209/ 2007  reţinând doar că  înscrisul nu este datat şi nici semnat, deşi anterior nu se face menţiunea că s-ar fi prezentat originalul  acestuia. De asemenea, obiectul cauzei  în care s-a pronunţat sentinţa menţionată nu  a privit valabilitatea  înscrisului ci a unor titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18 din 1991.

Deşi instanţa constată  că reclamantul MT  are  pe rolul Tribunalului Iaşi  dosarul nr. 1399/245/2008, suspendat  la solicitarea sa în baza art. 244 pct. 1 din CPC 1865, până la soluţionarea irevocabilă  a prezentei cauze,  instanţa  consideră  că  nu  sunt îndeplinite  condiţiile prevăzute de art.  108 ind. 1 sau art. 723 din Codul de procedură Civilă 1865,  privind exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, astfel că apreciază că nu se impune aplicarea  acestor  dispoziţii.

Domenii speta

Spete similare