Divort cu minori

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 21.02.2012 sub nr. 6423/245/2013, reclamanta B.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul B.C. să dispună desfacerea căsătoriei partilor din culpa exclusiva a paratului, revenirea reclamantei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei.

In motivare a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 23.11.2007 iar din casatoria partilor a rezultat un copil.

Relatiile de casatorie s-au degradat in ultimii ani pe fondul violentelor din partea paratului, care este consumator de bauturi alcoolice, fiind chiar internat la Spitalul de Psihiatrie Socola.

Pe fondul neajunsurilor materiale reclamanta a plecat in Italia la munca, iar copilul a ramas in grija bunicilor materni. Dat fiind ca in toti acesti ani reclamanta s-a ocupat de minor, iar mediul in care paratul traieste nu il fac un exemplu pentru copil, solicita stabilirea domiciliului la mama.

Cererea a fost intemeiata in drept pe disp.art.373 C.civil, art.483, art.496, art.488 etc. si a fost legal timbrata.

Legal citat, paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a reclamantei, revenirea reclamantei la numele avut anterior, exercitarea in comun a autoritatii parintesti, iar in subsidiar exclusiva, si stabilirea domiciliului minorului la resedinta actuala a paratului, in Italia.

In motivare a aratat ca reclamanta a fost cea care s-a instrainat de paratul-reclamant, aceasta influenta in rau formarea personalitatii copilului, isi agresa nemotivat copilul, in timp ce paratul are asigurare medicala pentru fiul sau in Italia, este inscris la medicul de familie, a fost inscris la scoala in Italia, iar reclamanta a smuls brutal copilul din anturajul lui si l-a adus in Romania.

In drept, art.373-400 C.civil.

In cursul cercetarii procesului, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, interogatoriul partilor, proba testimoniala cu martorii L.L. si B.F., declaraţiiile acestora fiind consemnate separat şi ataşate la dosarul cauzei.

Din oficiu instanta a dispus audierea minorului in Camera de Consiliu la data de 02.12.2013.

Analizând susţinerile părţilor coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

Părtile au încheiat la data de 23.11.2007 căsătoria inregistrata sub nr.2939 din aceeasi data în Registrul de stare civilă al Primăriei Iasi.

Din coroborarea probatoriului administrat in cauza rezulta ca partile au locuit in Italia, iar in prezent sunt separate de aproximativ un an, reclamanta revenind in Romania in luna februarie 2013 impreuna cu minorul, iar in luna septembrie a plecat din nou in strainatate, lasand minorul la bunicii paterni.

Martorii audiati in cauza au aratat ca nu cunosc motivele pentru care partile au dorit sa se separe, acestia locuind in Italia, insa s-au separat definitiv,  astfel ca, dat fiind ca din probatoriul administrat rezulta ca partile nu mai realizeaza relatii specifice casatoriei, iar o solutie contrara admiterii cererii ar duce la incalcarea dispozitiilor art.8 din Conventia EDO cu referire la dreptul fiecarei persoane la respectarea vietii private, dat fiind ca raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, conturandu-se deci culpa comuna in destramarea relatiilor de familie, instanta va admite in parte atat actiunea cat si cererea reconventionala, si va dispune desfacerea casatoriei  in baza art. 373 lit.b Noul Cod Civil.

În baza art. art.383 alin.3 C.civ., reclamanta-parata va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, acela de “H” după rămânerea irevocabilă a hotărârii de  divorţ, retinand ca in cauza nu exista un acord al partilor cu privire la pastrarea numelui reclamantei-parate dobandit in timpul casatoriei.

Instanta retine că noua reglementare a art.397 din Noul Cod Civil stabileste faptul că după divort autoritatea părintească revine in comun ambilor părinti, in afara cazului in care instanta decide altfel. Dacă exista motive intemeiate, instanta poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitata numai de către unul dintre părinti, celalalt părinte păstrând dreptul de a veghea la modul de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia sau la casatoria acestuia (art.398 C.civ.).

Instanta apreciaza ca cererea de exercitare exclusiva a autoritatii parintesti formulata atat prin actiune cat si prin reconventionala, este neintemeiata, intrucat nu s-a probat in cauza faptul că vreuna dintre parti, prin conduita ei, a pus in primejdie sau e de natura sa puna in primejdie traiul firesc al copilului.

Din probele administrate in cauza rezulta ca ambii parinti au fost implicati in cresterea si educarea minorului, iar din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul paratului-reclamant rezulta ca familia a fost una bine vazuta in societate, copilul frecventand cursurile scolare in Italia, tatal asigurand toate cele necesare sustinerii copilului si sotiei, realizand castiguri bune.

Instanta va avea in vedere si varsta frageda a minorului, acesta avand nevoie deopotriva de figura materna si de cea paterna in viata sa, fapt de natura sa asigure acesteia echilibrul emotional si psihic necesar dezvoltarii sale in viata de adult.

Retinand deci ca nu exista motive exceptionale in cauza care sa justifice acordarea exclusiva a exercitiului autoritatii parintesti pentru nici una dintre parti, instanta va respinge cererea reclamantei dar si cererea reconventionala cu privire la acest aspect, in temeiul disp.art. 397 NCC urmand a  dispune  ca exercitarea autorităţii părintesti in privinta minorului B.C.C. să se facă in comun, de catre ambii părinti, retinand ca nici motivarea paratului-reclamant in sustinerea acestei cereri, respectiv necesitatea obtinerii acordul mamei in vederea deplasarii minorului in strainatate, nu este de natura a atrage exercitiul exclusiv al autoritatii parintesti, existand alte remedii procedurale pentru obtinerea acestui acord, in cazul opozitiei mamei.

In temeiul art.400 alin.1 C.civ., instanta va stabili domiciliul minorului la locuinta tatalui, in Italia, instanta retinand ca acesta s-a nascut in Italia, cunoaste limba italiana, este integrat social si are prieteni in acea tara, din referatul de ancheta sociala rezultand faptul ca tatal ii poate asigura, ca si pana acum, toate cele necesare dezvoltarii firesti, are asigurare medicala in Italia, iar din audierea nemijlocita a copilului in Camera de Consiliu instanta a constatat personal dorinta acestuia de a se intoarce in acel mediu securizant pentru el, alaturi de prietenii lui.

Pe de alta parte, instanta retine din depozitiile martorilor audiat in cauza ca din luna februarie 2013, de cand minorul a fost adus in Romania, si pana in luna septembrie 2013, copilul nu a fost inscris la un medic de familie, nu a frecventat cursurile scolare, iar in cursul solutionarii cauzei reclamanta nu a facut dovada unor conditii minime in care copilul sa poata avea o dezvoltare fireasca, iar mama sa-i poata asigura mijloacele necesare, dimpotriva, aceasta a lasat copilul in grija unei rude si s-a intors in Italia in septembrie 2013.

Pentru toate aceste considerente, apreciind ca reclamanta nu a dat dovada de un comportament diligent si responsabil fata de copil in asigurarea unui camin confortabil si a unei stabilitati absolut necesare pentru varsta acestuia (pe perioada a 8 luni de cand s-a aflat in Romania, minorul a locuit la trei adrese), instanta va stabili locuinta minorului la tatal lui, in Italia.

Întrucât legea prezumă starea de nevoie a minorului (art.499  si 525 C.civ.),  faţă de solicitarea părtilor, instanta va dispune obligarea reclamantei-parate la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorului in procent de ¼ din venitul minim pe economie, de 200 lei lunar, incepand cu data introducerii cererii reconventionale (11.12.2013) si până la data majoratului copilului, retinand ca in cauza nu s-a facut dovada ca aceasta ar realiza alte venituri.

În ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, 401 C.civ, contine o dispozitie de principiu, potrivit careia părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Aceste legături personale vizează relaţii şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care minorul a dezvoltat legături de ataşament, relaţii ce se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea lui pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul, transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente şi evaluării medicale, către părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.

Domenii speta

Spete similare