Contencios administrativ. Anulare acte vizând constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Nelegalitatea aplicării unei corecții de mari decât cea stabilită prin raportul de control, de către comisia de soluționare a contestației formulate împotriva acestui raport -  principiul non reformatio in pejus. Limitele învestirii instanței de control judiciar. Consecințe procedurale.

- O.U.G. nr. 66/2011, art. 50 alin. 5, art. 51 alin. 2

- Codul de procedură civilă, art. 481, art. 502

Prin aplicarea, de către comisia de soluționare a contestațiilor, a unei corecţii mai mari (de 25%) decât cea stabilită prin raportul suspus analizei acestei comisii, au fost încălcate prevederile art. 50 alin. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea contestatorului o situaţie mai grea în propria cale de atac.

Obiectul cererii în contencios administrativ îl reprezintă (conform art. 51 alin. 2 din OUG nr. 66/2011) decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, și nu raportul de control. În condițiile în care anularea deciziei a fost dispusă pentru un motiv de formă, instanţa a considerat că, practic, organul  competent nu a soluţionat fondul contestaţiei. De altfel, instanţa a admis în parte cererea reclamantei, anulând doar raportul de soluţionare a contestaţiei, iar reclamanta nu a exercitat calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe sub acest aspect, achiesând la dispoziţia de obligare a pârâtului de a soluționa contestaţia administrativă, astfel că, se impune respectarea principiului reglementat de art. 481 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art. 502 Cod procedură civilă. Admiterea recursului pârâtului, cu consecința admiterii în întregime a acţiunii reclamantei, în sensul anulării şi a raportului de control, ar însemna înrăutăţirea situaţiei pârâtului în propria cale de atac.

Prin Sentinţa nr. 2474/6 octombrie 2014, Tribunalul Mureş - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 762/102/2014, a admis în parte cererea în contencios administrativ, având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul M. C. SRL Sângeorgiu de Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei – Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice - Bucureşti şi a anulat Raportul de soluţionare a contestaţiei administrative înregistrate cu nr. 300.496/23.08.2013, faţă de raportul de control 286933/10.06.2013, obligând pârâtul să soluţioneze contestaţia administrativă înregistrată cu nr. 300.496/23.08.2013, faţă de raportul de control 286933/10.06.2013.

Instanţa de fond a reţinut că reclamantul este beneficiarul unui program de finanţare din fonduri europene, pentru achiziţia de utilaje şi echipamente destinate producerii de lanţuri antiderapante, potrivit contractului de finanţare nr. 365/3m/2.09.2011, în temeiul căruia trebuind să încheie contract de achiziţie publică, urmând ca o parte din valoarea contractului să fie finanţată din fonduri europene. Reclamantul a încheiat contractului de furnizare nr. 10/1.02.2012 cu furnizorul M. I. SRL. În acest context faptic, prin raportul de control 286933/10.06.2013, pârâtul a aplicat reclamantului o corecţie financiară de 10%, asupra facturilor solicitate la plată, aferente contractului nr. 10/1.02.2012 iar reclamantul a formulat contestaţie administrativă soluţionată prin Raportul nr. 304496/7.10.2013, admiţându-se susţinerile reclamantului în privinţa neregulilor de la pct. 1, dar respingându-se susţinerile în privinţa pct. 2, totodată schimbându-se temeiul aplicării corecţiei, pe încălcarea principiului transparenţei, astfel că s-a aplicat corecţia prevăzută la pct. 2.1 din anexa la OUG nr. 66/2011, în valoare de 25 %.

Instanţa de fond a analizat acţiunea prin prisma prevederilor OUG nr. 66/2011- art. 19, 20, 21 alin. 13, 46 şi 50 alin. 5, constatând că în procedura soluţionării contestaţiei, contestatorului i s-a creat o situaţie mai grea în propria sa cale de atac, deoarece organul de soluţionare a contestaţiei a mărit valoarea corecţiei de la 10% la 25%, astfel că raportul de soluţionare a contestaţiei s-a considerat că este lovit de nulitate absolută. Întrucât decizia de soluţionare a contestaţiei s-a impus a fi anulată pentru un motiv de formă, instanţa, având în vedere că potrivit art. 51 alin. 2 din OUG nr. 66/2011 obiectul cererii îl reprezintă decizia de soluţionare a contestaţiei, nu raportul de control, a stabilit că nu se poate pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei raportului de control, obligând astfel pârâtul să soluţioneze această contestaţie.

Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene – DGAMPOS „Creşterea Competitivităţii Economice”, solicitându-se casarea sentinţei recurate, invocându-se prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a criticat hotărârea instanţei de fond, în esenţă, subliniind faptul că, urmare analizei comisiei de soluţionare a contestaţiei cu privire la situaţia în cauză a constatat că aplicarea corecţiei s-a întemeiat greşit pe încălcarea principiului nediscriminării, în fapt fiind încălcat principiul transparenţei, corecţia aplicată fiind de 25%, conform pct. 2.1 din Anexa OUG nr. 66/2011, prin urmare nu este vorba despre o creare faţă de contestator a unei situaţii mai grele în propria cale de atac, ci de o greşită încadrare în fapt, detaliindu-se modalitatea în care a fost încălcat principiul transparenţei.

Recurenta a subliniat faptul că, indiferent de momentul identificării/constatării neregulilor în utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, încălcarea legii se sancţionează iar calificarea abaterii se realizează prin raportare la dispoziţiile legale incidente la momentul la care faptele şi actele juridice s-au produs. A mai făcut precizarea că acţiunea statului – prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice” este impusă şi condiţionată de dispoziţiile legale care prevăd imperativ  regulile de realizare a veniturilor şi de  utilizare a acestora pentru  necesităţi de interes public, cu precădere atunci când gestionează şi administrează fonduri comunitare nerambursabile.

Recurentul a ţinut să precizeze şi faptul că actele administrative se bazează pe o prezumţie de  autenticitate şi veridicitate iar reclamantul are obligaţia să facă dovada că actele atacate au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii acestora.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, recurentul a susţinut că nu se poate reţine culpa sa în prezentul litigiu, atâta timp cât nici reclamanta nu a făcut dovada existenţei acesteia, solicitând totodată şi aplicarea art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, referitor la onorariul avocaţial.

Reclamanta intimată SC M. C. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate.

În esenţă, intimata a precizat că practic  pârâtul recurent, în loc să emită o decizie de soluţionare efectivă a contestaţiei, a înţeles să întocmească  un alt act de control prin  care să  instituie în sarcina reclamantei o obligaţie de plată suplimentară prin sporirea corecţiei de la cota de 10% la cota de 25%, de fapt  încercându-se „remedierea” erorilor propriilor colegi care au efectuat controlul, însă cu încălcarea dispoziţiilor art. 50 alin. 5 din OUG nr. 66/2011, fiind irelevant motivul care a condus la agravarea situaţiei reclamantei în propria cale de atac.

Analizând hotărârea atacată prin prisma celor două motive de recurs invocate, instanţa a constatat că recursul este nefondat.

Prin Raportul de control privind contractul de finanţare nr. 365/3m/2.09.2011 încheiat cu SC M. C. SRL, înregistrat la Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, sub nr. 286933 din 10.06.2013, s-au făcut la  pct. 27 „Concluzii” lit. „b”, Propuneri privind recuperarea de sume/corecţii,  reţinându-se că, prin includerea în documentaţia de atribuire a cerinţei obligatorii ca ofertantul să facă dovada îndeplinirii în ultimii 5 ani a maxim 5 contracte de furnizare utilaje în valoare totală de minim 1.279.000 lei +TVA, cerinţă considerată restrictivă, s-a încălcat principiul nediscriminării, fapt pentru care, conform OUG nr. 66/2011 – anexa 2, pct. 2.3 s-a aplicat o corecţie de 10% la valoarea contractului 34/2012 de 1.259.452 lei.

Comisia de soluţionare a contestaţiei prin Raportul nr. 304496/7.10.2013  a analizat Raportul contestat de reclamantă şi la Cap. IV „Analiză” deşi  a constatat că nu s-au încălcat principiile nediscriminării şi tratamentului egal, la pct. 2 din capitolul menţionat a constatat că beneficiarul contestator, reclamantul intimat din prezenta cauză, a încălcat principiul transparenţei şi în baza pct. 2.1 din Anexa OUG nr. 66/2011, a aplicat corecţia de 25%, dispunând emiterea titlului de creanţă în sumă de 314.864 lei.

În mod corect instanţa de fond a avut în vedere prevederile OUG nr. 66/2011 referitoare la procedura de constatare şi sancţionare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, reţinând că prin aplicarea unei corecţii de 25%, mai mare decât cea stabilită prin raportul suspus analizei comisiei de soluţionare a contestaţiilor, au fost încălcate prevederile art. 50 alin. 2 din OUG nr. 66/2011, potrivit cărora prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea contestatorului o situaţie mai grea în propria cale de atac, încălcare care atrage anularea respectivului raport.

Întrucât potrivit art. 51 alin. 2 din OUG nr. 66/2011 obiectul cererii în contencios administrativ îl reprezintă decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, nu raportul de control iar anularea deciziei de  soluţionare a contestaţiei s-a dispus pentru un motiv de formă, instanţa a considerat că  practic organul  competent nu a soluţionat fondul contestaţiei, chiar dacă, la Cap. V „Concluzii” din Raportul nr. 300496/23.08.2012 s-a precizat clar admiterea susţinerilor beneficiarului în privinţa neregulilor de la pct. 1, acesta vizând de fapt pretinsa încălcare a principiilor nediscriminării şi  tratamentului egal, ceea ce de fapt a constituit obiectul raportului de control nr. 286933/10.06.2013 contestat. De altfel, instanţa a admis în parte cererea reclamantei, anulând doar raportul de soluţionare a contestaţiei.

Reclamanta intimată nu a înţeles însă să exercite calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe sub acest aspect, achiesând la dispoziţia de obligare a pârâtului să soluţioneze contestaţia administrativă, astfel că, se impune respectarea principiului reglementat de art. 481 Cod procedură civilă coroborat cu art. 502 Cod procedură civilă. Admiterea recursului pârâtului pentru a fi admisă în întregime acţiunea reclamantei în sensul anulării şi a raportului de control ar însemna înrăutăţirea situaţiei pârâtului în propria cale de atac.

Instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt în raport de prevederile OUG nr. 66/2011 şi a motivat nelegalitatea raportului de soluţionare a contestaţiei, atât în fapt cât şi în drept, nefiind identificate motive contradictorii ori străine de natura cauzei, prin urmare nu se verifică motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, de asemenea nu se constată încălcarea  unor norme de drept material, fiind clar incidente prevederile art. 50 alin. 5 din OUG nr. 66/2011.

Referitor la criticile privind obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată deoarece practic aceasta este partea care a pierdut procesul şi instanţa de fond nu a considerat de cuviinţă să aplice prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, text legal care presupune o motivare a  reducerilor la care se referă recurenta pârâtă.

Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare