Obligaţie de a face + obligatia de a nu face.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 5926

Şedinţa publică de la 21 Iulie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE C T

Grefier A M S P

Pe rol se află judecarea cauzei civile  privind pe reclamanta SC G  SRL şi pe pârâţii  U A T P - PRIN P,  C L AL M P - PRIN P, având ca obiect - obligaţie de a face + OBLIGATIA DE A NU FACE.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru reclamantă avocat M D cu delegaţie de substituire pentru avocat S A  şi director societate reclamantă dl C G, lipsă fiind pârâţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează  că la dosarul cauzei  s-au depus  obiecţiuni la raportul de expertiză de către pârâţi .

Instanţa, procedează la legitimarea reprezentantului societăţii  reclamante dl C G , acesta având CI, seria AS  nr., CNP.

Se depune la dosarul cauzei  de către apărătorul reclamantei împuternicire nr. 198/20.07.2015.

Se semnează , în faţa instanţei , de către directorul societăţii reclamante SC G RSRL, dl. C G  , cererea de chemare în judecată.

Instanţa, pune în discuţie conţinutul raportului de expertiză şi obiecţiunile formulate de pârâţi la raportul de expertiză.

Apărătorul reclamantei , având cuvântul, arată că s-a răspuns punctual de către expert . În prima frază a obiecţiunilor la raportul de expertiză  se recunoaşte în mod expres de către pârâtă  că toate aceste chestiuni cărora li s-a dat titulatura de obiecţiuni vizează de fapt fondul cauzei . Nu pot fi calificate ca obiecţiuni , tuturor celor patru obiective  s-a răspuns punctual de către expert . Nu are obiecţiuni de formulat . 

Instanţa , respinge obiecţiunile la raportul de expertiză , formulate de pârâţi la raportul de expertiză , ca neîntemeiate , deoarece expertul a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă,  şi în  esenţă obiecţiunile pârâţilor sunt apărări de fond.

Instanţa, pune în discuţie încuviinţarea onorariul definitiv expert în cuantum de 1000 lei.

Apărătorul reclamantei arată că este de acord,  s-a plătit acest onorariu.

Instanţa , încuviinţează onorariul definitiv expert în cuantum de 1000 lei.

Apărătorul petentului arată că nu mai are alte cereri de formulat prealabile acordării cuvântului asupra fondului cauzei.

Instanţa, faţă de această împrejurare, în temeiul art. 244 Ncpc., constată cauza în stare de judecată şi acordă acestuia cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.

Apărătorul reclamantei , având cuvântul, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată , cheltuielile  de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

Arată că, s-a întocmit un raport de expertiză , prin răspunsurile date de expert s-a confirmat ceea ce reclamanta a afirmat prin cererea de chemare în judecată ,  si anume că din punct de vedere legal pentru amplasarea acelei bariere  nu există nici un act normativ, nici o hotărâre  de consiliu local.

S-a încercat de către pârâtă a se argumenta  şi a justifica montarea acestei bariere prin prisma unei adrese emisă de poliţia rutieră. S-au ataşat obiecţiunilor un înscris reprezentat  de această adresă şi un proces -verbal al C de O a C în M P  din data de 11.04.2012.

Solicită să se ia act că, acest proces-verbal indiferent de menţiunile pe care le conţine nu reprezintă act normativ . Chiar  dacă s-ar fi luat o hotărâre în sens formal, pentru montarea unei bariere, ea trebuia să fie valorificată  din punct de vedere legal printr-un act normativ.

Prin întâmpinare s-a spus că se aduce atingere liniştii publice , însă locaţia reclamantei , activitatea care se desfăşoară acolo , nu este  de un anotimp sau doua , SC G R SRL este o locaţie arhicunoscută  la nivelul oraşului P , funcţionează acolo de circa 100 de ani . 

S-a mai vorbit în întâmpinare despre existenţa unei aşa zise harte a zgomotului , nu s-a făcut nici o dovada în acest sens , chiar dacă ar exista astfel de demersuri şi o astfel de procedură , nu poate produce efecte juridice decât în măsura în care ar fi fost valorificată printr-un act normativ .

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitesti sub nr. 21460/280/2014 la data de 04.09.2014, reclamanta S.C. G R S.R.L., cu sediul în mun. Pitesti, T, nr. 69, jud. Argeş a chemat în judecată pe pârâţii UAT P şi C L AL MUN. P, ambii cu sediul în mun. P, V, nr. , jud. Argeş, şi reprezentaţi prin primarul mun. P, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestora din urmă să ridice obstacolul – barieră metalică amplasat în mun. Piteşti, strada T, la cca. 350 m de sediul societăţii subscrisei, precum şi obligarea pârâţilor să nu întreprindă niciun fel de acţiune care ar avea ca rezultat împiedicarea accesului auto pe strada Teilor, către sediul şi până la limita de proprietate a societăţii subscrisei.

În motivarea cererii a precizat reclamanta că este proprietara imobilului (teren şi construcţii), situat în mun. P, str. T, nr. , pct. G R, identificat sub nr. cadastral  nr. (terenul) şi  – C1 şi  – C2 (construcţiile) înscris în cartea funciară nr. a localităţii P, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr., imobil având limitele şi configuraţia ce rezultă din documentaţia cadastrală avizată OJCGC Argeş sub nr. 7265/2001.

A susţinut reclamanta că în imobilele menţionate mai sus, îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legii, activitate autorizată, de alimentaţia publică.

A mai arătat reclamanta că locaţia descrisă are deschidere directă chiar în strada T – vecinătatea sudică, iar obiectul prezentului litigiu este generat de existenţa pe strada mai sus menţionată la cca 350 m, anterior proprietăţii subscrisei, a unui obstacol care împiedică accesul auto pe drumul public către proprietatea cesteia.

A susţinut reclamanta că obstacolul este reprezentat de o barieră metalică amplasată transversal pe drumul public, împiedicând accesul pe toată lăţimea străzii Teilor, împiedicând accesul auto pe drumul public, afectând grav posibilitatea desfăşurării activităţii subscrisei.

A subliniat reclamanta că subscrisa are peste 15 angajaţi care sunt în pericol să îşi piardă slujbele tocmai din această blocadă impusă de cei doi pârâţi, respectiv U A T P - P P,  C L M P- P P.

În drept, au fost invocate prevederile dispoz. OG nr. 43/1997.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martori, precum şi proba cu expertiză tehnică de specialitate.

În susţinere a depus la dosar înscrisuri, filele 6-20.

La data de 15.12.2014, pârâtul C  AL M P - PRIN P a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a arătat că astfel după cum rezultă din actul de proprietate al reclamantei, terenul şi construcţia au fost dobândite prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1881/06.09.2013 de la SC A – M R SRL.

A susţinut pârâtul că din conţinutul contractului de vânzare – cumpărare menţionat mai sus, reiese faptul că SC A – M R SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în urma divizării fostei Societăţii Comerciale A SA

Totodată a precizat pârâtul că proprietatea societăţii reclamante este amplasată în parcul T din mun. P, declarat zonă de agrement, conform hotărârii C L al mun. P nr. 107/27.09.2012.

A susţinut pârâtul că la momentul adoptării hotărârii C L P 107/27.09.2012, în mun. P nu exista o zonă continuă care să poată fi considerată liniştită din punct de vedere al zgomotului.

De asemenea la elaborarea hărţii strategice de zgomot a mun. P au fost studiate mai multe zone care ar putea fi declarate zone liniştite, în final Parcul T îndeplinind condiţiile şi fiind declarat zonă liniştită.

A susţinut pârâtul că zona liniştită are o suprafaţă de 5,1122 ha şi este cuprinsă între: strada T – de la D S până la S T şi strada T – de la S T  până la zona blocurilor.

A mai precizat pârâtul că pentru a îndeplini condiţiile de zonă liniştită, în parcul T, trebuie interzisă circulaţia autovehiculelor, precum şi activităţile economice şi recreative generatoare de zgomote.

Mai mult decât atât, a precizat pârâtul că interzicerea circulaţiei auto în zona parcului din P T, a avut în vedere şi o consultare publică a cetăţenilor pentru a se identifica percepţia acestora cu privire la interzicerea accesului auto în Parcul din P T.

A mai subliniat pârâtul că a avut mai multe cereri din partea I de P J A - B P R , prin care s-a solicitat închiderea barierelor care se află instalate la intrările în parc, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere ce pot fi comise de către acei conducători auto care pătrund cu autovehiculele şi motocicletele.

De asemenea a susţinut pârâtul că strada T este un bun care aparţine domeniului public al mun. P, fiind înscris în HG nr. 447/2002, anexa II, poziţia nr. 287, astfel că terenurile situate în vecinătatea proprietăţii reclamantei aparţin domeniului public, respectiv (strada T – poziţia nr. 290 şi pădurea dintre străzile T şi T – poziţia 390.

În drept au fost invocate prevederile Directivei nr. 49/2002/EC, HG nr. 321/2005.

La data de 30.12.2014, reclamanta a depus la dosar, răspuns la întâmpinare prin care a precizat faptul că nu este în interesul subscrisei ca accesul auto să se realizeze pe toate străzile ce străbat pădurea T, ci doar pe strada T şi doar până la limita proprietăţii acesteia, limită la care este montată o altă barieră de metal şi de la care se porneşte efectiv în zona de promenadă numită P T.

În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică judiciară  - specialitatea topografică, expert Mandu Lidia, (filele 57-64).

Expunerea situaţiei de fapt reţinută pe baza probelor administrate :

Din înscrisurile de la dosarul cauzei (f. 10-20  ) rezultă că reclamanta S.C. G R S.R.L. este proprietara imobilului (teren şi construcţii- Restaurant şi punct termic), situat în mun. P, str. T, nr. , pct. G R, identificat sub nr. cadastral  nr. 4597 (terenul) şi 4597 – C1 şi 4597 – C2 (construcţiile) înscris în cartea funciară nr. 89711 a localităţii P, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 12944, imobil având limitele şi configuraţia ce rezultă din documentaţia cadastrală avizată OJCGC Argeş sub nr. 7265/2001.

În data de 18/03/2012 B R din cadrul P MP a solicitat pârâtei U P , respectiv aparatului administrativ al acesteia reprezentat de P . Pi, să închidă barierele care se află instalate la intrările în parcul T din mun. P, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere ce pot fi comise de către acei conducători auto care pătrund cu autovehiculele şi motocicletele.f.71. B R din cadrul P .Pi nu şi-a întemeiat legal această solicitare.

În data de 11/04/2012 Comisia de Organizare a Circulaţiei în mun. Piteşti a organizat o întâlnire, ocazie cu care a avizat punctul 2 din ordinea de zi constând în închiderea barierelor din p T şi instalarea de indicatoare rutiere Accesul Interzis la toate căile de acces unde există instalate bariere (solicitare din partea B R din cadrul P M.P), întocmindu-se în acest sens un proces verbal la finalul căruia s-a menţionat „Comisia a stabilit să nu se mai monteze niciun adiţional  „Cu excepţia riveranilor” .”f.72-74.

Concluziile raportului de expertiză, filele 57-62, stabilesc că traseul str.T în dreptul parcului T şi a pădurii T este zonă interzisă circulaţiei  cu mijloace auto prin instalarea barierei metalice nr.1, imobilul reclamantei S.C. G R S.R.L având o deschidere  la acestă stradă de 51m. Se mai arată că reclamanta are o deschidere la str.T de 24,50m, dar accesul auto, din cauza celor trei bariere, instalate pe această stradă, în dreptul societăţii reclamante (bariera nr.5), la 240m vest (bariera nr.4) şi la 472m est (bariera nr.6) este obstrucţionat, fiind condiţionat numai pentru aprovizionare între anumite ore. Expertul mai constată că lungimea din drumul public strada T , cuprinsă între punctul amplasării obstacolului bariera nr.1 şi limita de proprietate a reclamantei S.C. G R S.R.L este de 595 m, faţă de situaţia existentă prin instalarea celor şase bariere pe cele două drumuri publice-  str.T şi str.T , care înconjoară imobilul reclamantei, în concret nu se poate accede fără restricţii auto la această societate , ocazie cu care  apreciază că pentru această măsură nu există documente legale, respectiv o hotărâre a C L AL MUN. P  care are în administrare această stradă domeniu public. S-a întocmit planul de situaţie 1:2000 de la fila 62.

Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia :

Potrivit Codului civil, obligaţia este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată.(art.1164)

Obligaţiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii.(art.1165)

Astfel, obligaţia civilă este un raport juridic, în temeiul căruia debitorul este  ţinut la o prestaţie concretă faţă de creditor, care, în caz de neîndeplinire a prestaţiei, poate folosi anumite mijloace de coerciţie ale statului prin intermediul procedurilor judiciare concrete reglementate de lege. 

Potrivit art.25 alin.1 din Constituţia României, dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

 De asemenea, la art.35 din Legea Fundamentală este reglementat dreptul la un mediu sănătos al oricărei persoane prin statuarea faptului că statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, însă statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

Mai mult, dreptul de proprietate este garantat. Conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (art.44 alin.1 teza I şi alin.2 teza I din Constituţia României).

Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate. (art.45 din Constituţia României)

Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. (art.53 din Constituţia României).

Faţă de dispoziţiile legale constituţionale invocate, în raport de principiile conţinute de acestea, legea se interpretează numai în consens cu acestea, fără a putea fi înfrânte principiile edictate.

În acest sens este şi art.4 alin.1din Codul civil care prevede că în materiile reglementate de acesta, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte.

Astfel, orice restrângere a libertăţii de circulaţie trebuie să fie prevăzută de un act normativ care să îndeplinească criteriile legale de accesibilitate şi previzibilitate, şi care să instituie norme clare şi precise pentru subiecţii de drept cărora li se adresează pentru ca aceştia să-şi adopte conduita în raport de dezideratul legal.

Potrivit ORDONANŢEI GUVERNULUI ROMÂNIEI Nr. 43 din 28 august 1997 Republicată privind regimul drumurilor : străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă etc., fiind clasificate ca drumuri de interes local ce aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află (art.8).

Autorităţile administraţiei publice locale împreună cu Poliţia rutieră au obligaţia de a reglementa circulaţia, parcarea, staţionarea şi oprirea pe străzi a vehiculelor. (art.33)

Pe drumurile publice se vor aplica măsuri de protecţie a mediului, pe baza studiilor de impact al traficului asupra acestuia. (art.36)

Pentru protecţia unor sectoare de drumuri, în condiţii justificate, administratorul acestora poate institui restricţii de circulaţie, semnalizate corespunzător, privind categoriile de transport, viteza, perioadele şi intervalele orare, masele şi/sau dimensiunile maxime admise ale vehiculelor ce pot utiliza sectorul respectiv, după informarea prealabilă, inclusiv asupra variantelor de rute alternative, a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, a poliţiei rutiere şi a utilizatorilor.

Se interzice blocarea sau amplasarea de obstacole de orice fel pe ampriza drumurilor publice, cu excepţia cazurilor autorizate de administratorul drumului şi de poliţia rutieră şi care vor fi semnalizate corespunzător. (art.44 alin.2 şi 4)

În prezenta cauză, pârâta U P nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale expuse mai sus care să justifice restrângerea dreptului de liberă circulaţie a reclamantei pe strada T din mun.P, la dosarul cauzei neexistând dovada că organul legislativ local C L AL MUN. P a reglementat printr-un act normativ această restricţie de circulaţie auto, iar în raport de apărările pârâţilor U P şi C L AL MUN. P cum că prin această restrângere a libertăţii de circulaţie a persoanelor pe drumurile publice, în cauza concretă dedusă judecăţii-instalarea barierei nr.1 pe str.T, s-a dorit protecţia mediului înconjurător prin stabilirea unei zone liniştite din aglomerare în care să se reducă zgomotul urban prin stabilirea unui nivel de zgomot mai mic de 55dB pe o suprafaţă minimă de 4,5 ha, la dosar nu există dovada că s-a efectuat studiul de impact al traficului asupra mediului înconjurător, astfel cum cer dispoziţiile art.36 din OG nr.47/1997 R, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei nu a fost depus niciun act administrativ emis de administratorul drumului şi de poliţia rutieră prin care se dispune blocarea sau amplasarea de obstacole de orice fel pe ampriza drumului public str.T.

Faţă de cele expuse, instanţa urmează să admită acţiunea şi să oblige pe  pârâţi să ridice obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. P identificat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, fila 62. Va obliga pârâţii să nu întreprindă niciun fel de acţiune care să ducă la blocarea accesului auto al reclamantei pe str. T către sediul acesteia pe traseul pe care este amplasat obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. Piteşti identificat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, fila 62. Va lua act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de către reclamanta S.C. G R S.R.L., cu sediul în mun. P, T, nr. , jud. Argeş, CUI 32211936,  în contradictoriu cu pârâţii U AD T P şi  L AL M. P, ambii cu sediul în mun. P, V, nr., jud. A, şi reprezentaţi prin P mun.P.

Obligă pârâţii să ridice obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. Piteşti identificat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, fila 62.

Obligă pârâţii să nu întreprindă niciun fel de acţiune care să ducă la blocarea accesului auto al reclamantei pe str. T către sediul acesteia pe traseul pe care este amplasat obstacolul barieră metalică nr.1 situat pe str. T din mun. Piteşti identificat în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză, fila 62.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Piteşti.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Iulie 2015

Preşedinte,

C T

Grefier,

A M S P

Red. C.T.03.09.2015

Tehn. R.P./5 ex/ 29 Iulie 2015

Domenii speta

Spete similare