Calcul pensie. Valorificare spor de şantier. Principiul contributivităţii.

Decizie 717 din 17.09.2015


Calcul pensie. Valorificare spor de şantier. Principiul contributivităţii.

Legea nr. 263/2010: art. 165 alin.2

Principiul contributivităţii este reiterat în Legea nr.263/2010, fiind preluat din Legea nr.19/2000.

Pornind de la acest principiu, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr.717/17 septembrie  2015.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Alba la data de 03.10.2014 sub dosar nr…/107/2014 formulată de contestatorul H.N. în contradictoriu cu intimata C.J.P A.  s-a solicitat: anularea deciziei nr. 224293/05.02.2013, iar pe cale de consecinţă obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, prin valorificarea la stabilirea punctajului mediu anual a adeverinţei nr…/16.04.2010 şi adeverinţei nr…/10.08.2010.

În expunerea de motive, contestatorul arată că în mod eronat intimata nu i-a valorificarea la calculul pensiei grupa de muncă şi sporul sistematic, cuprinse în adeverinţele nr…/16.04.2010 şi nr…/10.08.2010.

Intimata nu avea nici o competenţă de a proceda la verificarea şi cenzurarea datelor atestate de adeverinţă, privind activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă, atâta timp cât nu s-a solicitat anularea actelor respective, ele având deplină putere doveditoare şi trebuie valorificate.

Astfel, atât timp cât adeverinţa sus enunţată nu a fost declarată falsă, ea produce efecte juridice şi atestă faptul că salariatul a lucrat în grupa a II-a de muncă, cu consecinţe asupra drepturilor de pensie cuvenite prin Legea nr.263/2010, iar casa judeţeană de pensii nu are dreptul să cenzureze situaţia de fapt atestată prin adeverinţele respective.

Susţine că atestarea şi acordarea grupei de muncă s-a făcut în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societăţii, cunoscându-se atât prev. art. 288 şi 289 Cod penal, referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât şi prev. legislaţiei de reglementare a pensiilor din sistemul public potrivit cărora angajatorul/deţinătorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Raportat la aceste dispoziţii legale, răspunderea pentru împrejurările atestate o are emitentul documentului, aşa cum se stipulează la pct.4 din Ordinul nr. 50/2008 privind eliberarea adeverinţelor pentru grupa I şi a II-a de muncă.

Invocă în acest sens prev. Ordinului nr.50/1990, şi practica judiciară.

În drept: art. 2, lit. c din Legea nr. 263/2010, Decizia nr.19/2012 a ÎCCJ, art.453 NCPC.

Pârâta a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică si nelegală, arătând că prin Hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii nr…/30.11.2011 a fost obligată la revizuirea deciziei …/29.04.2011 sub următoarele aspecte: 1)valorificarea salariului de 2800 lei în perioada 01.03.1988-01.07.1988; 2)nevalorificarea procentului de 25% reprezentând sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de muncă în perioada 03.08.1979-30.11.2000; 3)valorificarea perioadei 01.07.1988-10.08.1992 în condiţii normale de muncă. Hotărârea C.C.C. a rămas definitivă, fiind respinsă acţiunea promovată de reclamant în dosar nr…/107/2012.

Referitor la adeverinţa nr…/16.04.2010 a fost valorificată grupa II de muncă pe perioada 03.08.1979-01.07.1988.

În ceea ce priveşte perioada 01.07.1988-10.08.1992 cât a lucrat în funcţia de şef depozit la S.C H.  S.A. nu poate fi valorificată ca şi grupa II de muncă conform H.G. nr.1223/1990 şi adresei M.M.P.S. 43G/662/18G03G1998.

Adeverinţa nr…/10.08.2010  a fost valorificată în ceea ce priveşte sporul de conducere şi sporul de vechime.

Referitor la sporul pentru lucru sistematic menţionat în adeverinţele nr. …/16.04.2010 şi nr.../10.08.2010 acesta nu se poate valorifica motivat de faptul că durata zilei de muncă în activitatea de construcţii sau muncă de şantier era stabilită la 10 ore/zi, păstrând retribuţia de încadrare lunară corespunzătoare funcţiei pentru 8 ore, plata salariului făcându-se pentru timpul efectiv lucrat de 10 ore, iar aceste sporuri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Această majorare a salariului cu 25 % corespunzătoare celor 2 ore lucrate peste durata normală de 8 ore a timpului de lucru reprezintă plata salariului pentru timpul efectiv lucrat, neavând nici o legătură cu sporul pentru lucru sistematic peste programul normal.

Ca urmare, programul de 10 ore/zi din activitatea de construcţii nu se utilizează la calculul punctajului mediu anual.

În drept, a invocat art. 205 C.P.C.

TRIBUNALUL ALBA, prin sentinţa civilă nr.../07.01.2015 pronunţată în cauză a admis contestaţia formulată de către contestatorul  H.N. împotriva intimatei C.J.P.  A. şi în consecinţă:

A anulat decizia nr…/5.02.2013.

A fost obligată intimata la emiterea unei noi decizii de pensiei pentru limită de vârstă, cu uzitarea la determinarea punctajului mediu anual şi a stagiului de cotizare realizat de către contestator, conform adeverinţei nr…/16.04.2010 şi  a  adeverinţei nr…/10.08.2013, cu plata pensiei lunare astfel stabilită, începând cu data de 3.10.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel Tribunalul, a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, respectiv art.158, 159 din Legea 263/2010, art.126 din Hotărârea nr.257/2011 de aprobare a Normelor de aplicare  a  Legii nr.263/2010, art.125  din  Ordinul nr. 590/2008, că atâta timp cât în speţă adeverinţele emise contestatorului conform legii atestă stagiul de cotizare realizat în perioada înscrisă în acestea, în mod nelegal intimata a refuzat valorificarea acestor perioade cu ocazia verificării îndeplinirii condiţiilor pentru înscriere la pensie.

Au fost înlăturate apărările intimatei potrivit cărora emiterea deciziei atacate s-a întemeiat pe Hotărârea nr…/30.11.2011 a Comisiei Centrale de Contestaţii, rămasă definitivă prin respingerea contestaţiei petentului prin sentinţa civilă  nr…/2012 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. …/107/2012 întrucât, în primul rând, contestaţia a fost respinsă ca rămasă fără obiect ca urmare a emiterii unei noi decizii de către intimată, instanţa neanalizând deci pe fond criticile aduse de petent nici în ce priveşte decizia iniţială de respingere a cererii de pensionare, nici în ce priveşte legalitatea hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii.

În al doilea rând,  potrivit art.149 alin.2 din  Legea nr.263/2010, procedura de examinare a deciziilor supuse contestării în faţa Comisiei reprezintă procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, instanţa nefiind ţinută deci în prezenta contestaţie de cele statuate anterior în procedura administrativă în faţa Comisiei Centrale de Contestaţii.

De altfel, în raport de dispoziţiile art.16 din Ordinul nr.1453/2011 Comisia nici nu putea dispune revizuirea din oficiu a deciziei de pensie în defavoarea contestatorului în propria sa cale de atac, cu depăşirea limitelor investirii şi peste dispoziţiile acestui text de lege care prevede expres şi limitativ soluţiile pe care le poate adopta comisia în soluţionarea contestaţiilor.

Prin urmare, revizuirea deciziei intervine ca o consecinţă obligatorie a admiterii totale sau parţiale a contestaţiei, în sensul celor statuate de comisie, legea nepermiţând o soluţie de revizuire din oficiu în cazul respingerii contestaţiei împotriva deciziei de pensie atacate.

Faţă de aceste considerente, reţinând că prin nevalorificarea adeverinţelor în litigiu, intimata în mod nelegal nu a acordat contestatorului pensia pentru limită de vârstă, Tribunalul a admis contestaţia, cu consecinţa anulării deciziei atacate şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii de pensie pentru limită de vârstă cu valorificarea stagiului conform adeverinţelor nr…/2010 şi nr.…/2010 şi plata pensiei lunare astfel stabilită, începând cu data de 03.10.2014 (data înregistrării prezentei contestaţii) – conform solicitării contestatorului, instanţa fiind ţinută de principiul disponibilităţii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, C.J.P. A. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamant.

În expunerea de motive apelanta pârâtă susţine că în mod eronat instanţa de fond a dispus anularea deciziei pentru limită de vârstă şi a obligat-o la valorificarea adeverinţelor nr…/16.10.2010 şi nr…/10.08.2010, fără să ţină cont de următoarele aspecte:

Referitor la adeverinţa  nr…/16.04.2010 nu s-a valorificat ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, perioada 01.07.1988-10.08.1992, în care reclamantul a avut funcţia şef depozit, având în vedere adresa MMPS nr.43/662/18G03G1998 care precizează că nu pot fi încadraţi în grupa a II-a de muncă…şefii de depozit dacă prin natura atribuţiilor nu îşi desfăşoară activitatea cel puţin 70% din programul de lucru în condiţii de şantier. Acest aspect a fost reţinut de Comisia Centrală de Contestaţii în Hot. nr…/30.11.2011 ce a format obiectul dosarului …/107/2012.

Adeverinţa nr…/10.08.2010 a fost valorificată în ceea ce priveşte sporul de conducere şi sporul de vechime.

Referitor la sporul pentru lucru sistematic menţionat în adeverinţele nr…/16.04.2010  şi  nr…/10.08.2010 acesta nu poate fi valorificat motivat de faptul că durata zilei de muncă în activitatea de construcţii sau munca de şantier  era stabilită la 10 ore/zi, păstrând retribuţia de încadrare lunară corespunzătoare funcţiei de 8 ore, plata salariului făcând-se pentru timpul efectiv lucrat de 10 ore, iar aceste sporuri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Această majorare a salariului cu 25% corespunzătoare celor 2 ore lucrate peste durata normală de 8 ore a timpului de lucru reprezintă plata salariului pentru timpul efectiv lucrat, neavând nici o legătură cu sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.

Ca urmare, programul de 10 ore/zi din activitatea de construcţii nu se utilizează la calculul punctului mediu anual.

În drept: art. 466 din CPC.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situaţie de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Apelul este nefondat.

Potrivit art.1 din Dec. nr.92/1976 ”carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în  funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta.

Art.7 alin.2 din decret: „Înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat, de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atestă alte situaţii decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă”.

Art. 11 alin.1 din decret: „Datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, aşa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităţi pe baza scriptelor pe care le deţin”.

Art. 20 - (1) din decret „Conducerile unităţilor răspund de întocmirea, completarea, păstrarea şi evidenţa carnetelor de muncă. (…)”.

În acelaşi sens art. 125 din NORMELE de aplicare  a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind  sistemul unitar de pensii publice „Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie”.

Totodată, cu referire la Ordinul nr.50/1990, potrivit pct. 6 din ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de conducerea unităţilor împreună cu sindicatele din unităţi, iar art. 2 din H.G. nr.1223 din 30.11.1990 dispune că nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa a II-a de muncă se face de consiliile de administraţie împreună cu sindicatele libere din unităţi.

Conform disp.art.15 din  Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării „dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale”.

Toate aceste reglementări legale prevăd expres că încadrarea personalului în condiţii de grupă de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, precum şi responsabilitatea acestuia în exactitatea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscrie în baza documentele pe care le deţine, în carnetul de muncă sau adeverinţele pe care le eliberează pentru a fi depuse la dosarul de pensie al asiguratului, iar puterea doveditoare a carnetului de muncă este de asemenea menţionată expres de legiuitor de „act oficial”. În acest caz, casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura menţiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă sau din adeverinţele emise de angajator pe baza documentelor originale pe care le deţine.

În speţă, adeverinţa nr…/16.04.2010 emisă de S.C. H. S.A. atestă desfăşurarea activităţii de către reclamant în perioada 01.07.1988-10.08.1992-şef de depozit, în grupa a II-a de muncă,  în procent de 100% conform H.G. nr.1223/1990 din timpul normal de muncă..

Deci, desfăşurarea activităţii de către intimat în grupa a II-a de muncă în perioada în litigiu este, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, pe deplin dovedită în condiţiile legii, iar susţinerile apelantei cu trimitere la adresa MMPS nr…/662/18G03G1998 nu justifică refuzul acesteia de valorificare a datelor reflectate de acest înscris. 

Nici în ceea ce priveşte  sporul  peste programul  normal de lucru de care a beneficiat reclamantul în perioada în discuţie, în baza Legii  nr.57/1974, art.71, H.C.M. nr.1546/52 şi O.U.G. nr.4/2005 aşa cum reiese din adeverinţa nr…/16.04.2010 emisă de SC H. şi sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru în perioadele menţionate în adeverinţa nr…/10.08.2010 emisă de  S.C. F. S.A. Deva refuzul intimatei de valorificarea acestuia nu este justificat.

Astfel, potrivit art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după  data  de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu pentru valorificarea unor sporuri este ca acestea să aibă caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi să fie înscrise în carnetul de muncă sau să fie dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi.

Cele două adeverinţe respectă dispoziţiile legale, fiind menţionat temeiul legal al acordării sporurilor şi totodată, se menţionează faptul că pentru sumele plătite reclamantul s-au plătit sumele reprezentând CAS–ul conform legislaţiei în vigoare în perioada respectivă.

Cu privire la sporurile realizate din munca prestata peste programul normal de lucru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate in considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusa.

Astfel, prin  Decizia nr.5/2010  dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. 1 si 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilesc ca: Sumele plătite pentru munca prestata de foştii salariaţi in regim de lucru prelungit, in condiţiile art.1 si 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public.

Se reţine în considerentele acestei decizii, că trebuie subliniat faptul ca pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece  Decretul  nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea aceasta sarcina asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nici o distincţie. Or, potrivit principiului contributivităţii, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se in temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Faptul ca aceste venituri trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat si de prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.4/2005.Acest articol prevede ca sporurile, indemnizaţiile si majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt cele prezentate în anexa care face parte integranta din actul normativ in discuţie. Or, potrivit pct. IV din anexa la ordonanţa, intra în categoria sporurilor, indemnizaţiilor și majorărilor de retribuţii tarifare si acele sporuri acordate de către ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidenţiate împreună cu salariile aferente în statele de plata și pentru care s-a datorat  și s-a virat contribuţia de asigurări sociale. De asemenea, în aceasta categorie intră și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.

În acelaşi sens, prin Decizia nr.19/2012, tot în recurs în interesul legii, ICCJ a stabilit că „principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat”.

Faţă de cele reţinute de instanţa supremă,  argumentele rămânând actuale şi după abrogarea Legii nr.19/2000, rezultă că în condiţiile în care pentru  sporurile menţionate în adeverinţă s-a achitat contribuţia de asigurări sociale, ele trebuie luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei.

Mai mult decât atât, principiul contributivităţii este reiterat în Legea nr. 263/2010, fiind preluat din Legea nr.19/2000.

Pornind de la acest principiu, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. A adopta soluţia contrară, ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume ce au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, echivalează cu încălcarea principiului contributivităţii, având  drept consecinţă,  pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a legii.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.480 alin.(1) din NCPC a respins ca nefondat apelul promovat de pârâtă.