Procedura insolvenţei

Potrivit disp. art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, ,,creanţele care beneficiază de un drept de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2347 din Codul civil, şi /sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă’’.

Prin urmare  nu se impune aplicarea art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, ci a prevederilor art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014.

Prin Decizia civilă nr. 1087/A/26.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 816/07.09.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 831/108/2015/a2, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa antemenţionată Tribunalul Arad a respins contestaţia la tabelul preliminar formulată de contestatoarea creditoare D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad în contradictoriu cu intimaţii: debitorul S.A. Ş - în insolvenţă, şi T.I.E. SPRL, privitoare la tabelul de creanţe preliminar întocmit pentru debitorul S.A. Ş şi publicat în B.P.I. la data de 16.07.2015, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că la data de 23.06.2015, contestatoarea creditoare D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad a formulat contestaţie la tabelul de creanţe preliminar întocmit şi publicat în B.P.I. la data de 16.07.2015, solicitând admiterea contestaţiei şi modificarea tabelului preliminar al creanţelor debitoarei în sensul admiterii cererii de înscriere în tabelul preliminar în calitate de creditor garantat pentru suma de 36.326 lei, conform art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2015 şi în calitate de creditor bugetar pentru suma de 70.905 lei, conform art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, din totalul creanţei de 107.231 lei solicitată.

Contestatoarea a învederat că a fost înscrisă în tabelul preliminar ca şi creditor bugetar pentru suma de 107.231 lei, încălcându-se prevederile art. 110 şi art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014; că la momentul înregistrării declaraţiei de creanţă, a anexat acesteia titlurile executorii în baza cărora a solicitat înscrierea la masa credală, anexând şi Procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6828/11.04.2012 pentru suma de 36.326 lei, aspect care reiese şi din adresa nr. 9381 din 26.05.2015 emisă de Serviciul Fiscal Orăşenesc Lipova, înregistrată în temeiul art. 230 din O.G. nr. 92/2003. În consecinţă, creanţa este garantată fiind notată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, conform avizelor de garanţie iniţiale.

Mâi mult, în urma solicitării de înscriere a ipotecii, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad - OCPI Lipova nu a putut da curs înscrierii ipotecii deoarece pe teren este proprietar Statul Român iar clădirile nu sunt înscrise în Cartea Funciară, conform adresei nr. 11937/2i .07/2015 emisă de Serviciul Fiscal Orăşenesc Lipova. Astfel, a considerat că administratorul judiciar trebuie să dea eficienta dispoziţiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea insolvenţei nr. 85/2014.

Referitor la împrejurarea că lichidatorul judiciar a trecut toată creanţa ca fiind bugetară în Tabelul preliminar, contestatoarea a apreciat că acest caracter garantat al creanţei rezultă din avizele de garanţie iniţiale, din procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6828/14.04.2012, precum şi din actele normative invocate, aşa încât lichidatorul judiciar avea obligaţia legală să înscrie instituţia în Tabelul preliminar al creditorilor ca şi creditor garantat pentru suma de 36.326 lei şi creditor bugetar pentru suma de 70.905 lei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 30.07.2015 debitoarea S.A. Ş prin administratorul judiciar T.I.E. SPRL a solicitat respingerea contestaţiei ca nedovedită şi netemeinică, susţinând în esenţă, că a respins cererea AJFP Arad de înscriere a sa în calitate de creditor garantat în tabelul preliminar pentru suma de 36.326 lei deoarece nu există dovada existenţei unei cauze de preferinţă.

Administratorul judiciar şi-a motivat refuzul de a trata creanţa respectivă ca fiind una privilegiată prin aceea că nu s-a făcut dovada înscrierii avizului la arhiva electronică, respectiv că  simpla înscriere în arhivă  nu conferă creanţei un privilegiu, în sensul legii insolvenţei.

Judecătorul sindic a apreciat ca fiind incidente în cauză dispoziţii art. 154 al. 5-10 din O.G. nr.  92/2003, art. 2386, art. 2377 al. 1, art. 2346, art. 2328 C.civ., art. 153 din Legea nr. 71/2011, art. 1560, al.1 şi art. 453 al.1 C.pr.civ.

Astfel instanţa de fond a apreciat că sechestrul aplicat de executorul fiscal valorează ipotecă legală, fiind astfel supus, inclusiv pentru a putea produce efectele specifice unei ipoteci,  înscrierii  sale în C.F.

Împrejurarea că bunul imobil asupra căruia poartă această garanţie ipotecară cu caracter legal, nu este înscris în C.F. pe numele proprietarului său faptic, nu justifică, astfel cum greşit a susţinut contestatoarea (fără a şi dovedi cele invocate), că ar avea posibilitatea de a-şi conserva garanţia sa imobiliară, prin înscrierea ei în arhiva de garanţii mobiliare, ci, eventual, o îndreptăţea pe aceasta ca, în condiţiile art. 1560 C.civ., pe calea unei acţiuni oblice, să fi procedat, din 2012, când s-a aplicat  sechestrul care valorează ipotecă legală, şi până în 2015, când a fost deschisă procedura de insolvenţă, la intabularea în C.F. a imobilului, proprietatea debitoarei, pentru a-şi putea conserva în mod real şi legal, garanţia care, înscrisă în C.F., ar fi îndreptăţit-o pe aceasta să solicite înscrierea respectivei creanţe ca şi creanţă privilegiată.

În lipsa înscrierii în C.F., şi  nu  în arhiva reală de garanţii mobiliare a ipotecii legale, judecătorul sindic a constatat, în temeiul art. 2377 al. 1 C.civ. că, acea creanţă a creditoarei nu este privilegiată, ci doar bugetară, astfel că a respins contestaţia formulată  în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea DGRFP Timişoara – AJFP Arad, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei sale, respectiv înscrierea în tabelul preliminar a creanţei solicitate ca fiind garantată astfel cum a solicitat prin declaraţia de creanţă.

În motivarea apelului se arată că instanţa de fond în mod greşit a respins contestaţia sa împotriva tabelului preliminar, dând astfel o sentinţă neîntemeiată, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a interpretat în mod eronat prevederile art. 230 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ce dispun: „Pentru creanţele fiscale administrate de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, acesta este autorizat ca operator care, prin unităţile sale teritoriale, ca agenţi împuterniciţi, să înscrie creanţe cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare."

Consideră că acest text legal autorizează creditorul-contestator să înscrie creanţa sa la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare indiferent de voinţa debitorului, fără însă a conferi creanţei calitatea de creanţă garantată.

Articolul 2328 din Codul civil prevede că preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale, iar o asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi, articolul fiind o normă de trimitere la legea specială, în cazul de faţă aceasta fiind Legea nr. 85/2006 care reglementează ordinea de preferinţă şi concursul între creditori cu acelaşi rang de preferinţă. Articolul 2333 Cod civil defineşte noţiunea de privilegiu nefiind util în soluţionarea contestaţiei, iar articolul 151 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală stabileşte ce bunuri ale debitorului pot fi urmărite silit în vederea recuperării creanţei şi posibilitatea instituirii sechestrului asupra acestora, aliniatul 8 al acestui articol prevăzând că: „(8) Prin sechestru înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun." Conform art. 2482 Cod civil, publicitatea gajului bunurilor mobile se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Deci pentru a fi înscris în tabelul creanţelor cu ordinea de preferinţă prevăzută de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, creditorul trebuia să aibă indicate la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare bunurile asupra cărora s-a instituit sechestru. Doar astfel puteau fi individualizate bunurile grevate în favoarea creditorului şi fondurile obţinute din vânzarea acestora precum şi sumele cuvenite acestuia din aceste fonduri.

Apelanta susţine că, creanţa sa este garantată fiind notată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, conform avizelor de garanţie iniţiale ataşate în probaţiune şi, chiar dacă la momentul actual prevederile Titlului VI din Legea nr. 99/1999 au fost abrogate prin Legea nr. 71/2011, dispoziţiile mai sus menţionate au fost preluate de noul Cod civil în art. 2328 potrivit căruia preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ - teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale - O.G. nr. 92/2003 şi art. 2333 potrivit căruia privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale. Mai mult, în urma solicitării de înscriere a ipotecii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad - OCPI Lipova nu a putut da curs înscrierii ipotecii deoarece pe teren este proprietar Statul Român, iar clădirile nu sunt înscrise în Cartea Funciară, conform adresei nr. 11937/21.07/2015 emisă de Serviciul Fiscal Orăşenesc Lipova, astfel că administratorul judiciar trebuie sa dea eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

În concret, apelanta arată că pentru CF nr. 302361, CF vechi 468 Şoimoş, nr. top 8381-8384/a, apelanta deţine o ipotecă legală pentru suma de 36.326 lei, conform procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6828/14.04.2012 întocmit de SFO Lipova, iar lichidatorul judiciar avea obligaţia legală să o înscrie ca şi creditor garantat pentru suma de 36.326 lei şi creditor bugetar pentru suma de 70.905 lei în Tabelul preliminar al creditorilor.

În drept, invocă art. 466 şi art. 480 alin. 2 C.pr.civ.; art. 110, art. 111, art. 159 alin. 1 pct. 3 şi art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, art. 2328 şi art. 2333 din Codul civil.

Intimatul T.I.E. SPRL, în calitate de administrator judiciar al S.A. Ş., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea ca temeinica şi legala a sentinţei atacate.

În motivarea întâmpinării se arată că atât apelul cât şi contestaţia sunt nedovedite şi netemeinice, având în vedere că nu exista dovada existenţei unei cauze de preferinţa, apreciind ca AJFP Arad deţine o creanţa bugetara, iar pentru a beneficia de o creanţa garantata în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii fiscali trebuie sa instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului şi sa înscrie un aviz de ipoteca în arhiva electronica de garanţii reale mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate în cazul bunurilor mobile şi prin înscrierea ipotecii în cartea funciară în cazul bunurilor imobile. În speţă, nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte înscrierea vreunui aviz de ipoteca în arhiva electronica de garanţii reale mobiliare şi nici un extras de carte funciară din care să rezulte înscrierea dreptului de ipotecă, fiind netemeinice susţinerile apelantei că şi-a conservat garanţia sa imobiliară prin înscrierea unui aviz de ipotecă în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare, deoarece imobilul proprietatea debitoarei este construit pe terenul proprietatea Statului Român, iar clădirea nu este intabulată în CF, neputând din aceasta cauză, să-şi înscrie ipoteca. Consideră că apelanta contestatoare avea la îndemâna calea acţiunii oblice pentru intabularea în CF a imobilului şi ulterior a ipotecii sale, pentru a-şi putea conserva în mod legal garanţia sa.

Astfel, cum apelanta contestatoare nu-şi poate invoca propria culpă manifestată prin pasivitatea în constituirea şi conservarea garanţiei sale, pentru a putea beneficia de o cauza de preferinţa faţă de ceilalţi creditori, administratorul judiciar solicită respingerea apelului.

Examinând apelul declarat de creditoare, prin prisma motivelor de apel şi a disp. art. 480 şi urm. C. pr. civilă şi art. 47 din Legea nr. 85/2014, Curtea constată apelul este nefondat, următoarele considerente:

Apelanta arată că prin sentinţa civilă apelată, Tribunalul Arad în mod greşit a respins contestaţia formulată de creditoare împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei şi nu a fost înscrisă ca şi creditor garantat pentru suma de 36.326 lei, încălcându-se astfel prevederile art. 230, art. 151 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Analizând p-v de sechestru pentru bunuri imobile nr. 6828/11.04.2012 pentru suma de 36.326 lei emis de creditoarea A.J.F.P. Arad, aflat la filele 4 - 5 dosar fond, în baza căruia a solicitat înscrierea la masa credală ca şi creditor bugetar pentru suma de 36.326 lei lei, Curtea constată că acesta nu a fost înregistrat în temeiul art. 230 din OG nr. 92/2003 la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, astfel că garanţiile invocate nu îndeplinesc condiţia de publicitate cerută de disp. art. 36 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.

Din adresa nr. 11937/21.07.2015, emisă de apelantă aflată la fila 7 dosar fond reiese că, imobilele sechestrate de apelantă, constând în clădiri nu sunt înscrise în Cartea Funciară, drept pentru care ipoteca nu a putut fi înscrisă în evidenţele OCPI.

Apelanta nu a depus nici un înscris din care să rezulte înscrierea avizului de ipotecă în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare şi nici un extras de carte funciară din care să rezulte înscrierea dreptului de ipotecă, fiind neîntemeiate susţinerile apelantei că şi-a conservat garanţia sa imobiliară prin înscrierea unui aviz de ipotecă în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare.

Creanţa invocată de către apelantă ca fiind garantată nu întruneşte condiţiile prev. de disp. art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014, care prevăd că ,,creanţele care beneficiază de un drept de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2347 din Codul civil, şi /sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă’’.

În raport de aceste dispoziţii legale, Curtea apreciază că apelanta nu a făcut dovada existentei unei creanţe garantate, aşa cum prevede art. 5 pct. 15 din Legea 85/2014, respectiv a existentei unei creanţe care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, astfel că în speţă nu se impune aplicarea art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014, ci a prevederilor art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, fiind o creanţă bugetară.

Creanţa invocată de către apelantă este o creanţă bugetară, conform disp. art. 5 pct. 14 din Legea nr. 85/2014, astfel că în mod corect a fost înscrisă în tabelul preliminar al debitoarei potrivit art.161 alin. 1 pct.5 din lege.

Pentru considerentele expuse şi în baza temeiurilor de drept indicate, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare