Acţiune formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect art. 138 din Legea insolvenţei

Acţiune formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect art. 138 din Legea insolvenţei privind angajarea răspunderii organelor de conducere ale debitorului . Renunţarea reclamantului –lichidator judiciar la judecata cererii. Condiţii de admisibilitate.

Având în vedere art. 149 din Legea nr. 85/2006, care  stabileşte că dispoziţiile acestui act normativ se completează cu cele ale Codului de procedură civilă ...numai în măsura compatibilităţii lor - instanţa a reţinut  că lichidatorul are poziţia procesuală de  mandatar în procedură ,  acţiunea în răspundere  nu este formulată în nume propriu pentru a putea fi aplicate exclusiv disp. art. 246 din c.pr.civilă , acesta a  formulat acţiunea în răspundere în baza concluziilor raportului cauzal prev. de art. 59 din legea insolvenţei, supus aprobării adunării creditorilor. În măsura în care s-a promovat  acţiunea în răspundere conform art. 138 alin.1 , acţiunea formulată, concomitent, în acord cu prevederile art. 138 alin.3 din lege,  este inadmisibilă în condiţiile în care lichidatorul şi-a exprimat deja un punct de vedere. În cauză, lichidatorul a formulat acţiune în răspundere , mandatar al procedurii fiind , astfel că renunţarea la judecată, din partea acestuia,  este condiţionată de  aprobarea creditorilor şi de concluziile raportului cauzal prin care să se revină la concluziile raportului ce a stat la baza promovării acţiunii.

Sentinţa nr. 1244/F/30.10.2014 pronunţată în dosarul nr. 595/1259/2011/a1

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :

Prin acţiunea formulată de reclamantul C IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. T SRL, a chemat în judecată pe  pârâţii L F şi TM  administratori ai debitorului , solicitând atragerea răspunderii personale materiale a acestora până la concurenţa sumei de ... lei, în temeiul art. 138 alin.1 din Legea 85/2006.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă că  prin încheierea din data de ...  s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei  în forma simplificată, a debitoarei SC SRL, a fost desemnat lichidator judiciar provizoriu C , care, în exercitarea atribuţiilor, a depus la dosar tabelul definitiv al creanţelor şi a întocmit raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă.

Lichidatorul a depus la dosar raportul prevăzut de art. 59 din lege, completat, din cuprinsul acestuia rezultând că persoanele vinovate de ajungerea debitorului în insolvenţă sunt pârâţii care au deturnat/ascuns o parte din activul persoanei juridice . S-a apreciat , pe baza actelor depuse că starea de insolvenţă a fost cauzată de pârâţi care, au folosit societatea ca intermediar în transferurile de active de la SC P SRL la alte societăţi, deturnând o mare parte din activul persoanei juridice şi generând astfel obligaţii bugetare ce nu au mai putut fi achitate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 138 alin.1 lit e) din legea insolvenţei, art. 73 lit e) din Legea nr. 31/1990, art. 998-999 Cod civil, respectiv art. 1349, art. 1357 NCC.

S-a apreciat, cu privire la raportul cauzal, că lichidatorul judiciar desemnat a dat dovadă de rea credinţă.Pe fondul cererii, s-a  prezentat situaţia de fapt, în sensul încheierii unor contracte de prestări servicii, respectiv de colaborare privind activitatea de transport, pentru executarea cărora, debitorul a  preluat mijloace de transport şi utilaje de la SC P SRL.

După preluarea bunurilor, a intervenit rezilierea contractelor de prestări servicii, imposibilitatea continuării activităţii, urmare a insolvenţei cocontractantului SC  M SRL, situaţie în care pârâţii administratori au vândut o parte din mijloacele de transport , în scopul de a desfăşura activitatea în condiţii normale . S-a precizat în continuare că vânzarea s-a realizat la preţul pieţei, iar sumele au fost folosite exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor debitorului 

Cu privire la cele două hotărâri judecătoreşti invocate de lichidatorul judiciar s-a apreciat că soluţia de admitere a acţiunii în anulare a transferurilor patrimoniale , în contradictoriu cu debitorul falit, a fost cauzată de lipsa de diligenţă a lichidtorului judiciar, în dosarele respective.

Concluzionând, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, astfel cum sunt reglementate de art. 138 din legea insolvenţei.

Pe parcursul judecăţii, lichidatorul judiciar a formulat cerere de renunţare la judecata acţiunii, şi a precizat că din motive neimputabile debitorului, contractele de prestări servicii nu au mai fost derulate, astfel că s-a recurs la înstrăinarea mijloaceler auto, în vederea continuării activităţii.

S-a prorogat discutarea cererii de renunaţare la acţiune, iar în dosarul de fond, instanţa a dispus lichidatorului convocarea adunării creditorilor, aducerea la cunoştinţa acestora a poziţiei exprimată şi precizarea dacă , în temeiul art.138  alin.3 din lege, creditorii continuă acţiunea sau dacă sunt de acord cu cererea lichidatoruluii de renunţare la judecată.

La termenul următor, reclamantul a reiterat cererea de renunţare la judecată, iar pârâta prezentă a solicitat ca judecătorul sindic să ia act de renunţarea la judecată, creditorii având posibilitatea de a formula acţiune potrivit art. 138 alin.3 din lege, astfel că manifestarea de voinţă a lichidatorului reclamant nu produce nici un prejudiciu creditorilor. 

 Instanţa a constatat că acţiunea în răspundere  a fost formulată pe baza raportului cauzal,  în care au fost reţinute elemente de răspundere ale organelor de conducere, potrivit art. 138 alin.1 lit e) din legea nr. 85/2006 , respectiv „ folosirea societăţii debitoare ca un intermediar în transferurile de active de la SC  P SRL , deturnând astfel o mare parte  din activul persoanei juridice şi generând obligaţii bugetare care nu au mai putut fi achitate”.

A constatat că acest raport nu a fost completat în sensul precizării elementelor care au condus la schimbarea poziţiei lichidatorului judiciar faţă de răspunderea administratorilor, în sensul precizării cauzelor obiective , neimputabile debitorului, care au impus înstrăinarea bunurilor menţionate în raport , în scopul continuării activităţii.

În dosarul de fond s-a pus  în vedere lichidatorului judiciar , să indice concret actele privind înstrăinarea bunurilor,  transferurile patrimoniale care vizează toate mijloacele de transport indicate în adresa Primăriei C, suma obţinută şi modul în care au fost utilizate  sumele în  scopul achitării datoriilor dabitorului  , dacă aceste operaţiuni au fost înscrise în contabilitatea debitorului , urmând ca raportul completat să fie depus la ORC , conform art. 59 alin.6 din Legea insolvenţei .

Lichidatorul confirmat nu a depus raport completator în sensul precizat iar la ultimul termen de judecată a precizat că nu mai susţine cererea de renunţare la judecată.

Cu privire la solicitarea pârâtei - având în vedere cererea, precum şi art. 149 din Legea nr. 85/2006, care  stabileşte că dispoziţiile acestui act normativ se completează cu cele ale Codului de procedură civilă ...numai în măsura compatibilităţii lor - instanţa a reţinut  că lichidatorul are poziţia procesuală de  mandatar în procedură ,  acţiunea în răspundere  nu este formulată în nume propriu pentru a putea fi aplicate exclusiv disp. art. 246 din c.pr.civilă , acesta a  formulat acţiunea în răspundere în baza concluziilor raportului cauzal prev. de art. 59 din legea insolvenţei, supus aprobării adunării creditorilor. În măsura în care s-a promovat  acţiunea în răspundere conform art. 138 alin.1 , acţiunea formulată, concomitent, în acord cu prevederile art. 138 alin.3 din lege,  este inadmisibilă în condiţiile în care lichidatorul şi-a exprimat deja un punct de vedere. În cauză, lichidatorul a formulat acţiune în răspundere , mandatar al procedurii fiind , astfel că renunţarea la judecată, din partea acestuia,  este condiţionată de  aprobarea creditorilor şi de concluziile raportului cauzal prin care să se revină la concluziile raportului ce a stat la baza promovării acţiunii.

Sub aspectul fondului dedus judecăţii, judecătorul sindic, a examinat probele administrate în cauză, a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, astfel cum sunt reglementate de art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006  , raportat la art. 998-999 Cod civil, aplicabil speţei, precum şi  art.  73 din Legea nr. 31/1990 R , astfel că a admis acţiunea şi a obligat pârâţii, în solidar, să aducă la masa credală a debitorului suma precizată în acţiune.

Domenii speta

Spete similare