Condiţii speciale. Acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. unic din Legea nr.380/2013 prin care s-a modificat şi completat Legea nr.263/2010.

Condiţii speciale. Acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. unic din Legea nr.380/2013 prin care s-a modificat şi completat Legea nr.263/2010.

 Legea nr. 263/2010: art.55, 158

Aceste prevederi legale vizează reducerea vârstei standard de pensionare în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii de grupă de muncă şi în nici un caz nu pot constitui temei pentru recunoaşterea unor condiţii speciale/deosebite de muncă după data de 01.04.2001, în contextul în care nu s-a urmat procedura legală în acest sens.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr.227/30 aprilie 2015.

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 3573/107/2014 reclamantul C.I. a chemat în judecată pârâta SNTFM CFR MARFĂ S.A.–CENTRUL ZONAL DE MARFĂ B.,  solicitând ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constate că reclamantul a fost încadrat în cadrul societăţii pârâte - din data de 01.01.1991 până la data de 1.01.2011, având meseria mecanic maşini utilaj vagoane, lăcătuş montator agregate, respectiv revizor tehnic vagoane, iar în perioada  01.011991-31.12.1997,  respectiv 03.02.1999-01.04.2001  a fost încadrat în grupa I de munca  în procent de 100%, potrivit menţiunilor din carnetul de munca-conform prevederilor Ordinului nr.125/1990, în data de 01.04.2001 dispunându-se încetarea activităţii în grupa I de munca în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000;

- să se constate că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.380/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010, persoanele care au realizat stagii de cotizare în grupa I de munca, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiţii speciale;

- să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui înscris de unde să rezulte că în perioada 01.04.2001–1.01.2011 reclamantul a avut locul de muncă şi a muncit efectiv în cadrul societăţii pârâte, munca efectivă fiind în condiţii speciale aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr.380/2013, iar în caz contrar sentinţa ce o va pronunţa instanţa să ţină loc de înscris autentic, valabil la Casa Judeţeană de Pensii.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost încadrat în muncă în cadrul societăţii pârâte -S.N.T.F.M. C.F.R. MARFA S.A.- CENTRUL ZONAL DE MARFA B., la punctul de lucru R.V.C., având meseriile mai sus menţionate.

În perioada 01.01.1991 - 31.12.1997, respectiv 03.02.1999 - 01.04.2001 a fost încadrat în grupa I de munca, iar începând cu data de 01.04.2001, societatea pârâtă a dispus încetarea activităţii în grupa I de munca, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000, însă ulterior acestei date, prin intrarea în vigoare a Legii nr.380/2013 s-a statuat faptul că persoanele care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, sunt încadrate în condiţii speciale.

 Consideră astfel că activitatea sa desfăşurată în perioada 1.04.2001-1.01.2011, trebuie încadrată conform Legii nr.380/2013, în condiţii speciale de muncă.

In drept, invocă: art. unic din Legea nr.380/2013, art.55 din Legea nr. 263/2010.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivând că  Legea nr.380/2013 nu cuprinde nici o prevedere în sensul afirmat de reclamant, si anume ca persoanele care au realizat stagii de cotizare în grupa I de munca, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale. Menţionează că, la punctul 7 din Anexa 2 din Legea nr.263/2010 care cuprinde lista cu locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, este menţionată „activitatea desfăşurată de personalul din siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor", ori, astfel cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantului, acesta nu a desfăşurat niciodată astfel de activităţi.

In drept, art. 205  Noul Cod de procedură civilă, Legea nr.263/2010, Legea nr.380/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2426/19.11.2014 pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia Civilă s-a respins acţiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

În scopul aplicării dispoziţiilor  Legii nr.3/1977 privind  asigurările sociale de stat şi în conformitate cu prev.art.2 din Decretul Lege nr.68/1990 s-a emis Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii, şi ulterior Ordinul nr.125/1990 pentru stabilirea locurilor de muncă, a activităţilor şi categoriilor de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, cu implicaţii asupra reducerii stagiilor de cotizare la asigurările sociale şi pensionarea înainte de împlinirea vârstei standard.

Potrivit acestor dispoziţii, încadrarea în grupele  I şi II se face proporţional cu timpul efectiv lucrat în locurile de muncă incluse în aceste grupe, stabilite după criteriile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.261/2001, care a fost adoptată în aplicarea Legii nr.19/2000.

De asemenea, stabilirea perioadei de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi a activităţilor ce se încadrează în grupa I şi II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din Carnetul de Muncă, sau pe baza scriptelor şi actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situaţie lipsită de echivoc şi care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieşit din fişa postului şi specificul meseriei şi funcţiei în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă şi nu doar perioade din program, temporar şi ocazional petrecute în executarea aceloraşi servicii, în mai multe locuri de muncă.

În carnetul de muncă depus în probaţiune la dosar au fost consemnate condiţiile de muncă, respectiv încadrarea activităţii desfăşurate de reclamant în perioada anterioară datei de  01.04.2001 în grupa I de munca şi procentul din timpul normal de lucru în care munca prestată s-a încadrat în aceste condiţii.

Potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de munca si activităţile ce se încadrează în grupele I si a II-a de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca, potrivit metodologiei de completare a acestuia.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr.92/1976, "carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiţii deosebite, retribuţia tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ în aceasta".

În aceste condiţii, reclamantul nu justifica un interes actual prin promovarea unei acţiuni ce tinde la obţinerea unui înscris, câtă vreme există menţiuni exprese în carnetul de muncă prin care ar putea dovedi această încadrare, în eventualitatea în care ar urmări obţinerea unui drept de asigurări sociale.

De altfel şi Legea nr.263/2010 reglementează la art. 159 (1) modalitatea de dovedire a vechimii în munca, astfel.

Art. 17 alin. (1) din aceeaşi Lege se refera expres si la stagiul de cotizare reprezentat de vechimea în munca suplimentară acordata în baza legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 pentru grupele I si a II-a de muncă:

"Constituie stagiu de cotizare si perioada suplimentară la vechimea în munca sau la vechimea în serviciu acordata în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a (...)".

Una dintre condiţiile de exerciţiu ale unei acţiuni civile este aceea ca reclamantul sa justifice un interes legitim, juridic, interesul sa fie născut si actual, personal si direct. Interesul invocat de reclamant din cauza de faţă l-a reprezentat susţinerea privitoare la eliberarea unei înscris privitor la grupa de muncă pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.

Susţinerea aceasta nu justifica existenta unui interes născut şi actual în promovarea unei acţiuni, cu atât mai mult cu cât menţiunile din carnetul de munca şi atitudinea procesuală constantă a angajatorului a fost aceea de achiesare la susţinerile reclamantului în ceea ce priveşte constatarea grupei I de muncă pentru perioada 01.04.2001-01.01.2011.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului privind constatarea condiţiilor speciale pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001 în baza Legii nr.380/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr.263/2010, instanţa a reţinut următoarele:

Începând cu 01.04.2001 nu s-au mai aplicat dispoziţiile  Ordinului  MMPS  nr.50/1990 şi ale Ordinului nr.125/1990, iar  încadrarea locurilor  de muncă în condiţii speciale s-a realizat  în temeiul  Legii nr.19/2000 şi HG nr.1025/2003 care stabileşte metodologia  şi criteriile de  încadrare a persoanelor  în locuri de muncă  în condiţii speciale.

În anul 2006 a fost adoptată şi  a intrat în vigoare Legea nr.226 privind încadrarea  unor locuri de muncă  în condiţii speciale .

Potrivit art.1 din acest act normativ, începând cu 01.04.2001 sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa  nr.1, cu precizarea din alin. 2 că aceste  locuri de muncă sunt cele din unităţile cuprinse în anexa 2, care au obţinut avizul pentru  îndeplinirea procedurilor şi criteriilor  prevăzute de H.G. nr.1025/2003.

Din acest text de lege, rezultă că după 01.04.2001 sunt încadrate în  condiţii speciale de muncă locurile de muncă ce îndeplinesc două  criterii:1) să fie  cuprinse în anexa 1 a legii; 2) locurile de muncă din anexa 1 să fie  în cadrul  acelor  unităţi ce au obţinut avizele conform  H.G. nr.1025/2003,  respectiv în cadrul unităţilor cuprinse în anexa 2 din lege.

Unitatea pârâtă se regăseşte în anexa 1 pct.7 în ceea ce priveşte activitatea încadrată în condiţii speciale „7. Activitatea desfăşurată de personalul din siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor.” iar ca şi unitate se regăseşte în anexa 2 la poziţia 18 din  Legea nr.226/2006.

Legea nr.226 din 7 iunie 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale a fost abrogată de art.196  din  Legea nr. 263/2010 în vigoare de la 1 ianuarie 2011.

Potrivit art. 30 din Legea  nr.263/2010,  în sensul prezentei legi locurile de  muncă în condiţii speciale sunt cele: - „lit. e  activităţile şi unităţile prevăzute în anexele  2 şi 3”.

Unitatea pârâtă se regăseşte în anexa 2 pct.7 în ceea ce priveşte activitatea încadrată în condiţii speciale „7. Activitatea desfăşurată de personalul din siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor.”  iar ca şi unitate se regăseşte în anexa 3 la poziţia 18 din  Legea nr.263/2010.

Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute la art.30 alin. 1 lit. e din  Legea nr.263/2010, adică activităţile să fie prevăzute în anexa II şi unităţile să fie prevăzute în anexa III.

Analizând Anexa II a Legii  nr.263/2010, în care sunt nominalizate activităţile privind încadrarea în condiţii speciale, în conformitate cu  prevederile H.G. nr.257/2011, se observă că activitatea prestată de reclamant în favoarea unităţii pârâte, respectiv încadrarea pe „manevrant vagoane, respectiv şef manevră”, nu se regăseşte în această Anexă.

La punctul 7 din anexa II la Legea nr.263/2010 sunt menţionate expres activităţile încadrate în condiţii speciale :„Activitatea desfăşurată de personalul din siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor", ori, astfel cum rezultă din carnetul de muncă şi din susţinerile reclamantului, acesta nu a desfăşurat niciodată activităţi dintre cele menţionate mai sus.

Legea nr.380/2013 pe care îşi întemeiază cererea reclamantul completează art. 55 alin.(l) si modifică  art.158 din  Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel:

- la art.55 alin.(l), după litera a) se introduce o noua litera, litera a^ 1 care reglementează reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1A1, in situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de munca, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin.(1), sunt încadrate în condiţii speciale;

Art.30 din Legea nr.263/2010:

(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;

c) activităţile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

d) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;

e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;

f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.

Legea nr.380/2013 nu cuprinde nici o prevedere în sensul afirmat de reclamant, şi anume că "persoanele care au realizat stagii de cotizare în grupa I de munca, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale"

Acordarea grupei I de muncă reclamantului, anterior anului 2001, nu justifică acordarea condiţiilor speciale de muncă după data de 01.04.2001, încadrare care se realizează în condiţiile anterior menţionate.

Dispoziţiile  Legii nr.380/2013 sunt aplicabile persoanelor care au desfăşurat activitate în condiţiile grupei I de muncă până la data de 01.04.2001, al căror drept la pensie se deschide sub incidenţa Legii nr.263/2010.

Aceste dispoziţii nu obligă însă angajatorul să prelungească durata de aplicare a Ordinului nr.50/1990 şi sub incidenţa Legii nr.263/2010 prin transformarea grupei I de muncă în condiţii speciale de muncă.

În acest context, solicitarea reclamantului de a se constata că a lucrat în condiţii speciale de muncă, pentru perioada 1.04.2001-1.01.2011, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamantul C.I. solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În expunerea de motive apelantul reclamant, reluând argumentele din acţiunea introductivă, consideră că activitatea desfăşurată în perioada 01.04.2001-1.01.2011 trebuia să fie încadrată de către pârâtă conform Legii nr.263/2010 coroborat cu prevederile Legii  nr.380/2013 în condiţiile grupei I de muncă.

În opinia sa, instanţa de fond a apreciat în mod eronat prevederile legale în materie şi prin urmare solicită ca în urma reanalizării atât a materialului probator în întregul său cât şi a prevederilor legale în materie să se constate că acţiunea promovată este temeinică şi legală.

În drept, invocă art.466 şi urm. Cod de procedură civilă.

Intimata SNTFM. „CFR M.” SA a depus întâmpinare în această fază procesuală, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a reţinut exact situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii şi că apelantul nu aduce nici o critică concretă sentinţei atacate.

În drept, se invocă art.471 alin.5 din Noul Cod de Procedură civilă.

CURTEA, verificând  potrivit art.479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Apelul este nefondat.

Reclamantul îşi fundamentează pretenţiile în cauză pe dispoziţiile Legii nr. 380 din 24 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea  Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

 Prin această lege s-a completat art.55 alin.(l) şi s-a modificat art.158 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel:

- la art.55 alin.(l), după litera a) se introduce o noua litera, litera a^ 1 care reglementează reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1A1, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de munca, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale;

- la art.158 alin.(l) se menţionează că „Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare".

Aşa cum reiese din cele enunţate mai sus, aceste prevederi legale vizează reducerea vârstei standard de pensionare în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii de grupă de muncă şi în nici un caz nu pot constitui temei pentru recunoaşterea unor condiţii speciale/deosebite de muncă după data de 01.04.2001, în contextul în care nu s-a urmat procedura legală în acest sens.

Astfel cum corect reţine prima instanţă, faptul că anterior datei de 01.04.2001 reclamantul a fost încadrat în grupa I de muncă nu conduce automat la recunoaşterea condiţiilor speciale de muncă după această dată, în absenţa urmării procedurii obligatorii reglementată de actul normativ incident perioadei în litigiu şi îndeplinirii criteriilor cumulative menţionate în actul normativ. Aşa cum menţionează instanţa de fond, după data de 01.04.2001 încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale a fost reglementată de următoarele acte normative în succesiunea lor: Legea nr.19/2000,  HG nr.1025/2003 care stabileşte metodologia  şi criteriile de  încadrare a persoanelor  în locuri de muncă  în condiţii speciale, Legea nr. 226/2006 privind încadrarea  unor locuri de muncă în condiţii speciale şi începând cu data de 01.01.2011  Legea nr. 263/2010 (art.30).

Raportând la cazul dedus judecăţii, art.30 din Legea nr.263/2010 lit.e) potrivit căruia „ în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) lit.e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr.2 şi 3” , se reţine că deşi unitatea intimată se regăseşte în Anexa 3 la poziţia 18 din Legea nr. 263/2010, activitatea desfăşurată de reclamant pe perioada în discuţie (mecanic maşini utilaj vagoane, lăcătuş montator agregate, respectiv revizor tehnic vagoane) nu se încadrează la punctul 7 din Anexa II a legii care se referă la „activitatea desfăşurată de personalul din siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor”.

 Or, pentru a fi incident art.30 din Legea nr.263/2010 se impuneau a fi îndeplinite ambele condiţii, atât în ceea ce priveşte încadrarea unităţii în Anexa 3, cât şi încadrarea activităţii în anexa 2 a legii.

Nu în ultimul rând, este de menţionat faptul că stabilirea condiţiilor şi nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum şi nominalizarea persoanelor revine unităţilor angajatoare. Odată stabilită situaţia juridică, evidenţierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă întocmit conform Decretului nr. 92/1976 (în vigoare până la data de 01.01.2011, când a fost abrogat prin OUG.nr.148/2008 pentru modificarea Legii nr.53/2003) sau în adeverinţa emisă de angajator ce trebuie să îmbrace forma prevăzută de lege. Aceste acte sunt întocmite pe baza evidenţelor aparţinând unităţii emitente, care poartă întreaga răspundere pentru exactitatea lor.

Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în temeiul art.480 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul promovat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare