Apel admis. Amânare aplicare pedeapsa

. Domeniu:

Procedură penală: cale de atac (Apel admis. Amânare aplicare pedeapsa).

In situaţia dispunerii în cauză a soluţiei amânării aplicării pedepsei, mai întâi instanţa stabileşte pedeapsa închisorii, iar apoi amână aplicarea pedepsei stabilite, pe durata termenului de supraveghere prevăzut de lege.

Amânarea aplicării pedepsei şi condamnarea sunt instituţii procesuale distincte, astfel că nu pot fi aplicate concomitent în soluţionarea laturii penale privindu-l pe acelaşi inculpat.

Prin urmare, alegând instituţia amânării aplicării pedepsei, prima instanţa trebuia să stabilească pedeapsa închisorii, iar nu să dispună condamnarea inculpatului pentru infracţiunea săvârşită.

In consecinţă, a fost admis apelul declarat de Ministerul Public, a fost desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe si, in rejudecare, a fost înlăturata din minuta şi dispozitivul sentinţei penale apelate dispoziţia referitoare la condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. si, in baza art. 83 C.pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii menţionate.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 899/A din data de 11 iunie 2015, Dosar nr. 69/329/2015)

Prin sentinţa penală nr. 73/28.04.2015 pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele în dosarul nr. 69/329/2015, s-au dispus următoarele :

În baza art. 337 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul N.S., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre  biologice.

 În baza art. 83 alin. 1 C.pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C.pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Teleorman, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probaţiune Teleorman.

În baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 88 C.pen.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 250  lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea în fapt şi în drept a sentinţei penale, Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 47/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N.S., pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere  de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.

 S-a reţinut că în seara de 25.12.2013, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismul marca Ford, model Escort, cu număr de înmatriculare P-5583-AT, mergând, împreună cu soţia sa, la locuinţa cumnatului său, J.R., în mun. Tr. M., str. A., jud. T.. Aici, fiind seara de Crăciun, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, până după miezul nopţii, după care a plecat către domiciliul său, împreună cu soţia, conducând acelaşi autoturism, de pe str. Ag. până pe str. P., unde a fost oprit de un echipaj de poliţie. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 1,11 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la camera de gardă a Spitalului Municipal Turnu Măgurele, pentru recoltarea de mostre de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.

La Spitalul Municipal Turnu Măgurele, inculpatul a refuzat recoltarea de mostre de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate că a luat la cunoştinţă că, în acest fel, săvârşeşte infracţiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută în art. 337 C.pen.

Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, că a recunoscut şi regretat fapta comisă.

În faza de urmărire penală, au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii; declaraţiile inculpatului şi ale martorului; procesul-verbal de testare cu aparatul etilotest; procesul-verbal de verificare în Registrul de Gardă al Spitalului Municipal Turnu Măgurele, judeţul Teleorman.

Prin încheierea din 24.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, cu rechizitoriul nr. 47/P/2014, al Parchetului de lângă Judecătoria Turnu Măgurele, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

În şedinţa publică din data de 21.04.2015, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu şi a solicitat judecarea după procedura simplificată.

Astfel, cauza a fost soluţionată după procedura simplificată, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în baza art. 375 alin. 1 şi 2 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut  aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz, împotrivire, sau sustragere de a se supune recoltării probelor biologice, sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, cu închisoare de la 2 ani la 7 ani.

Noul Cod penal dezincriminează refuzul de a se supune testării cu aparatul etilotest, iar potrivit art. 337 C.pen., fapta de a refuza, sau de a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

Făcând aplicarea în concret a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., prima instanţă a constatat că este mai favorabil noul Cod penal, unde limitele pedepsei închisorii au fost reduse de la 2 ani la 7 ani, la o pedeapsă cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

Prin urmare, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

La individualizarea pedepsei, prima instanţă a ţinut seama de limitele speciale ale acesteia, reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării art. 375 şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen., de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care are o ocupaţie, iar la data săvârşirii faptei nu era cunoscut cu antecedente penale.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, prima instanţă a constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 C.pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată; de asemenea, maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C.pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Împotriva acestei sentinţe penale, în data 07.05.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinţei, prin adresa nr. 594/III/2/2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 4-6 din prezentul dosar).

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în data de 27.05.2015 sub nr. unic de dosar 69/329/2015 (nr. în format vechi 1914/2015).

Motivele de apel

Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a criticat sentinţa penală apelată pe latură penală, exclusiv sub aspectul nelegalităţii soluţiei pronunţate, privind condamnarea inculpatului, în condiţiile în care a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat, în esenţă, că, în mod just a apreciat prima instanţă în sensul că, în raport de circumstanţele reale de săvârşire a faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

În mod eronat însă, prima instanţă a dispus, în baza art. 37 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Astfel, având în vedere că a ales ca modalitate de sancţionare penală a inculpatului instituţia amânării aplicării pedepsei, prima instanţă trebuia să dispună, în temeiul art. 83 C.pen., stabilirea în sarcina inculpatului a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, sub aspectul infracţiunii săvârşite. De altfel, potrivit art. 396 C.pr.pen., instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Rezultă că instituţia amânării aplicării pedepsei nu constituie o ipoteză de condamnare, ci o soluţie procesuală de natură distinctă. S-a mai apreciat că amânarea aplicării pedepsei este menită să substituie suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce era reglementată de art. 81 şi urm. din Codul penal din 1969.

În consecinţă, având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată nu a respectat dispoziţiile art. 81 alin. 2 C.pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate şi rejudecarea cauzei în sensul stabilirii pedepsei închisorii.

În drept, s-au invocat prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Curtea, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. şi art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Situaţia de fapt

Referitor la situaţia de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinţei penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanţă, la termenul din data de 27.04.2015, inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaştere a comiterii faptelor pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispoziţiile art. 374 alin. 4 şi art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind procedura recunoaşterii învinuirii, recunoscând faptele în modalitatea în care acestea au fost reţinute în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale, solicitând administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere. 

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situaţiei de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de către prima instanţă, motiv pentru care îşi însuşeşte pe deplin argumentaţia expusă de către prima instanţă, apreciind, aşadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost cercetat.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale

Curtea reţine că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii; declaraţiile inculpatului şi ale martorului; procesul-verbal de testare cu aparatul etilotest; procesul-verbal de verificare în Registrul de Gardă al Spitalului Municipal Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, mijloace de probă ce se coroborează cu depoziţiile date de inculpat.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanţa de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă.

În drept:

Curtea constată că fapta reţinută în sarcina intimatului-inculpat întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, infracţiune prevăzută de art. 337 C.pen., motiv pentru care îşi însuşeşte pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.

Analiza motivelor de apel

Prealabil analizării motivelor de apel invocate, Curtea constată că nici situaţia de fapt şi nici aspectul privind individualizarea cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepsei aplicate de către prima instanţă nu constituie motiv de apel, având în vedere faptul că sentinţa nu a fost criticată sub aspectul temeiniciei soluţiei pronunţate.

În consecinţă, Curtea nu va analiza sentinţa penală din perspectiva temeiniciei soluţiei dispuse de către prima instanţă privind cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei stabilite, ci doar din punctul de vedere al legalităţii soluţiei dispuse.

Totodată, Curtea constată că nici aspectul referitor la stabilirea legii penale mai favorabile - ca fiind Legea nr. 286/2009 privind Codul penal - nu constituie motiv de apel, împrejurare în raport de care Curtea va analiza cauza având în vedere cele statuate de către prima instanţă în acest sens.

În acest context, Curtea constată faptul că apelul declarat în cauză a fost formulat în favoarea inculpatului, potrivit art. 418 alin. 2 C.pr.pen.

Potrivit art. 83 alin. 1 lit. a C.pen., instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite mai multe condiţii, printre care şi aceea ca pedeapsa stabilită să fie închisoarea de cel mult 2 ani.

De asemenea, sub aspectul laturii penale a cauzei, conform art. 396 alin. 1 C.pr.pen., instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Prin urmare, având în vedere că, alegând instituţia amânării aplicării pedepsei, trebuia să stabilească pedeapsa închisorii, iar nu să dispună condamnarea inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală.

În acest sens, din coroborarea art. 396 alin. 1 - 6 C.pr.pen. şi art. 83 C.pen., Curtea constată că amânarea aplicării pedepsei şi condamnarea sunt instituţii procesuale distincte, astfel că nu pot fi aplicate concomitent în soluţionarea laturii penale privindu-l pe acelaşi inculpat.

Rezultă, aşadar, că, în situaţia dispunerii în cauză a soluţiei amânării aplicării pedepsei, mai întâi prima instanţă stabileşte pedeapsa închisorii, iar apoi amână aplicarea pedepsei stabilite, pe durata termenului de supraveghere prevăzut de lege.

În consecinţă, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune în consecinţă.

Analiza celorlalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate

În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât şi în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanţa de control judiciar să analizeze toate dispoziţiile luate de prima instanţă în soluţionarea cauzei, dar şi faptul că instanţa de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt şi de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.

Astfel, Curtea constată că în mod just a aplicat prima instanţă prevederile art. 84, art. 85 şi art. 86 C.pen., art. 404 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 88 C.pen., incidente în cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei, precum şi art. 274 alin. 1 C.pr.pen.

În consecinţă, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că soluţia pronunţată de către Judecătorie este nelegală exclusiv sub aspectul soluţiei dispuse în cauză prin raportare la dispoziţiile exprese ale art. 83 alin. 1 lit. a C.pen.

Soluţia ce va fi pronunţată de către instanţa de control judiciar

În consecinţă, în raport de ansamblul motivelor de fapt şi al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele împotriva sentinţei penale nr. 73/28.04.2015, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele în dosarul nr. 69/329/2015.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând:

Va înlătura din minuta şi dispozitivul sentinţei penale apelate dispoziţia referitoare la condamnarea inculpatului N.S. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

În baza art. 83 C.pen., va stabili pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea de către inculpatul N.S. a infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Potrivit art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare