Nevalorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a adeverinţei privind sumele reprezentând munca prestată în regim de lucru prelungit

La data de 14.02.2013, N.M a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr 174074/31.10.2011 emisă de C J P Dolj precum şi a Hotărârii CCC din cadrul Casei Naţionale de Pensii, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea acestei decizii şi să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii de pensie cu valorificarea adeverinţelor nr 256/07.12.2010 emisă de SC CIROMET SA CRAIOVA, nr 1/14.01.2011 emisă de SC CONCRETE SA SLATINA, nr 776/13.11.2010 emisă de SC APOLODOR SA Turnu Severin( prin lichidator judiciar VISAL CONSULTING SPRL) şi nr 1355/27.04.2010 emisă de SC ARCOM SA BUCURESTI.

In fapt, a arătat că prin Decizia nr 174074/31.10.2011, C J P Dolj i-.a respins cererea înregistrată sub nr 16405/31.03.2011 cu motivarea că sporul peste programul normal de lucru nu se ia în calcul deoarece nu face parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei. Totodată, s-a făcut precizarea că au luat în calcul sporurile di n adeverinţa nr 776/2010 dar este vorba doar de sporul de şantier şi nu de cel pentru program prelungit.

In conformitate cu art. 149 din Legii 263/2010, a contestat în termen legal decizia, contestaţie ce a fost înregistrată la unitatea pârâtă sub  nr. 46956/09.11.2011, iar la CCC a fost înregistrată la data de 11.01.2012.

Aşa cum rezultă din toate cele trei adeverinţe  enumerate, ca şi din  carnetul său de muncă, şi-a desfăşurat activitatea din anul 1970 şi până la data pensionării în funcţie de maistru constructor, având ca puncte lucru şantiere aparţinând fostului Trust de Construcţii Industriale din Balş,Slatina,Turnu Severin, Craiova, Turceni, în condiţiile specifice muncii în construcţii – montaj.

In toată această perioadă a lucrat sistematic peste programul normal de lucru de 8 h, precum şi în zilele nelucrătoare şi de sărbători legale, orele lucrate în aceste condiţii fiind  retribuite ca ore normale în baza HG 1546/1952 cu modificările ulterioare şi Decretului nr 175/1973, fără a beneficia ulterior de recuperarea acestui timp lucrat. Mai mult decât atât, aceste ore au fost evidenţiate distinct în Statele de salarii ca ore şi ca sume şi au constituit, pe lângă celelalte drepturi salariale, sume contributive, la care au fost stabilite şi virate la buget contribuţiile de asigurări sociale conform  legislaţiei în vigoare.

In aceste sens şi potrivit principiului contributivităţii consacrat de dispoziţiile art 2 lit c) din Lg nr 263/2010, a solicitat să se constate că sumele menţionate în adeverinţele despre care a făcut vorbire reprezintă plata efectivă a muncii prestate de el, au fost incluse în drepturile salariale primite şi implicit asupra lor au fost stabilite şi virate contribuţiile la bugetul de asigurări sociale motiv pentru care a solicitat obligarea unităţii pârâte la luarea în calcul a acestor drepturi atestate prin cele 3 înscrisuri emanate de la angajatorii la care şi-a desfăşurat activitatea.

Un alt motiv pentru care înţelege să conteste Decizia nr 174074/31.10.2011 îl reprezintă faptul că unitatea pârâtă nu a luat în calcul la stabilirea stagiului de cotizare în grupa I de muncă.

Adeverinţa nr 1355/27.04.2010 emisă de SC ARCOM SA BUCURESTI, prin care se atestă că în perioadele 14.06.1977 – 18.05.1979 şi 16.01.1982 – 26.03.1983 a lucrat în Siria şi respectiv Libia, fiind detaşat de la T.C.Ind Craiova la Filialele ARCOM din aceste ţări cu clima greu de suportat ce intră sub incidenta Decretului nr 112/1965, art I lit c). Potrivit acestei adeverinţe s-a atestat ca pentru  perioadele mai sus arătate, s-au reţinut contribuţiile de asigurări sociale potrivit legislaţiei în vigoare, stagiul realizat în condiţiile de lucru din ţările cu climă greu de suportat urmând a fi majorat cu 6 luni pentru fiecare an lucrat, ceea ce corespunde încadrării în grupa I de muncă.

A depus la dosar în copie :  decizia nr .174074/2011, carnetul de muncă, adeverinţa nr. 776/13.11.2010 emisă de SC APOLODOR SA, adeverinţa nr. .256/07.12.2010 emisă de SC CIROMET SA CRAIOVA, adeverinţa nr. 1/14.01.2011 emisă de SC CONCRETE SA LATINA, adeverinţa nr. 1355/27.04.2010 emisă de SC ARCOM SA BUCURESTI, dovada depunerii contestaţiei.

La data de 20 iunie 2013, C J P Dolj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate.

In fapt, contestatorul a depus la C J P Dolj cererea nr 16405/31.03.2011, prin care a solicitat valorificarea sporurilor cuprinse în adeverinţele  menţionate în acţiune.

In ceea ce priveşte adeverinţele a căror valorificare se cere, consideră  că în mod corect nu a avut în vedere la calculul punctajului mediu anual sporurile cuprinse în acestea şi pentru următoarele considerente :

Adeverinţa nr. 256/2010 eliberată de SC CIROMET A cuprinde perioada  01.03.1986 – 01.11.1989, perioadă în care reclamantul a lucrat peste programul normal de 8 ore pe zi.

Acest spor nu a fost valorificat la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât, conform anexei nr. 15 din Normele de aplicare ale Legii 263/2010 care prevede ce sporuri cu caracter permanent pot fi valorificate la stabilirea la stabilirea punctajelor medii, se face menţiunea expresă faţă de sumele primite în acord global, în sensul că acestea nu pot fi valorificate întrucât, nu au făcut parte din baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat.

Legislaţia care a stabilit sporurile cu caracter permanent care fac parte din baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale(pensie suplimentară) a fost Lg 3/1977, art 10 şi 64.

Atât anterior datei de 01.04.2001 cît şi după această dată, pe lângă contribuţia plătită de către unitatea angajatoare, orice angajat a plătit sau plăteşte o contribuţie individuală la bugetul asigurărilor sociale de stat. Anterior datei de 01.04.2001  această contribuţie era denumită contribuţie pentru pensie suplimentară, era reglementată de Lg 3/1977 şi se reţinea de la angajat pentru sumele încasate drept salarii de bază la care se  adaugă sporurile cu caracter permanent prevăzute la art 10 din acelaşi act normativ,.

După 01.04.2001, odată cu abrogarea acestui act normativ, noţiunea de pensie suplimentară s-a transformat în contribuţie individuală de asigurări sociale. Această  contribuţie este reglementată de prevederile Lg 19/2000 se plăteşte de către angajat asupra salariilor brute realizate conform art 23 din Lg 19/2000.

Adeverinţa nr 1355/27.04.2010 eliberată de ARCOM SA  cuprinde menţiuni la perioada 14.06.1977 – 18.05.1979 în care reclamantul a fost detaşat în Siria şi 16.01.1982 – 26.03.1983 în care a fost detaşat în Libia.

Pentru această perioadă aşa cum este menţionat şi în adeverinţa, în conformitate cu prevederile art. 1 lit. c din Decretul nr. 112/1965, angajaţii trimişi să lucreze în ţări cu clima greu de suportat beneficiază de acordarea unui adaos la vechimea în muncă, pentru drepturile de asigurări sociale, de 6 luni la fiecare an lucrat, fără ca acest act normativ să facă referire la încadrarea în grupe de  muncă, aşa cum în mod greşit susţine contestatorul.

Mai mult, în chiar cuprinsul adeverinţei nr. 1355/2010 se menţionează faptul că Decretul nr. 112/ 1965 nu stabileşte acordarea de sporuri salariale, ci mărirea vechimii în muncă  şi că nu s-au plătit sporuri salariale cu caracter permanent care să conteze pentru calcularea pensiei.

Astfel, contestatorul confunda sporul de 6 luni pentru fiecare an de muncă realizat în grupa I de muncă cu acordarea adaosului prevăzut de Decretul nr 112/1965, acestea fiind, în fapt, două sporuri diferite, reglementate de acte normative diferite şi instituite pentru situaţii diferite.

A depus la dosar în copie : cererea nr. 16405/31.03.2011, adeverinţa nr 1355/27.04.2010 eliberată de SC ARCOM SA, adeverinţa nr. 1/14.01.2011 eliberate de SC CONCRETE SA SLATINA, adeverinţa nr 776/13.11.2010 eliberată de SC APOLODOR  SA, adeverinţa nr. 256/07.12.2010 eliberată de SC CIMORET SA, decizie de respingere nr. 174074/31.10.2011.

In ceea ce priveşte orele lucrate peste programul de lucru normal, aşa cum au fost ele atestate prin adeverinţa nr 776/13.11.2010 emisă de SC APOLODOR SA Turnu Severin, a solicitat să se ia act că înţelege să renunţe la valorificarea acestei adeverinţe, întrucât a constatat că au fost luate în calcul de C J P Dolj la stabilirea drepturilor sale de pensie.

Cu privire la celelalte două adeverinţe a căror valorificare a solicitat-o, respectiv nr 257/07.12.2010 emisă de SC CIMORET SA Craiova şi nr. 1/14.01.2011 emisă de SC CONCRETE SA Slatina, a arătat că, în ciuda tuturor eforturilor sale de a identifica reprezentanţii acestor unităţi în vederea obţinerii copiilor de pe ştatele de plată solicitate, este în imposibilitatea de a  prezenta aceste înscrisuri , întrucât cele două unităţi s-au desfiinţat, nu mai au sediile la adresele cunoscute şi nu a putut identifica nici o persoană deţinătoare de arhivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele::

Contestatorul a contestat decizia de pensie  nr. 174074/31.102011 având în vedere, că intimata nu i-a luat în considerare la recalcularea pensiei  sumele  cuprinse  în adeverinţa nr. 256/07.12.2010 emisă de  SC Cimoret SA nr 776/13.11.2010 emisă de SC APOLODOR SA, adeverinţa nr. 1/14.01.2011 emisă de SC CONCRETE SA LATINA şi adeverinţa nr 1355/27.04.2010 emisă de SC ARCOM SA BUCURESTI .

În cuprinsul adeverinţei nr. 256/07.12.2010 emisă de  SC Cimoret SA se atestă că în perioada 01.03.1986 – 01.11.1989,  contestatorul a beneficiat de ore lucrate peste programul normal de 8 ore/zi conform HCM 1546/1952 cu modificările şi completările ulterioare şi Decretului 175/1973, drepturile băneşti acordate sunt evidenţiate distinct (ca ore şi ca sume).

În cuprinsul adeverinţei nr .776/13.11.2010 emisă de SC APOLODOR SA(fila9),  se atestă că în perioada aprilie 1971- iulie 1972;mai 1983- ianuarie 1986  contestatorul a beneficiat drepturi băneşti conform Legii 10/1972 şi Decretului 175/1973 pentru lucrul sistematic peste programul de 8 ore , drepturile băneşti acordate sunt evidenţiate distinct (ca sume).

În mod similar şi în adeverinţa nr. 1/14.01.2011 emisă de SC CONCRETE SA LATINA (fila-7), se confirmă că în perioada 01.01.1970-01.08.1977 contestatorul a beneficiat drepturi băneşti conform Legii 10/1972 şi Decretului 175/1973 pentru lucrul sistematic peste programul de 8 ore , drepturile băneşti acordate sunt evidenţiate distinct (ca sume).

Prin decizia de pensie  intimata C.J.P. Dolj nu  a valorificat aceste categorii de drepturi menţionate în adeverinţe , cu motivarea că sumele regim de lucru prelungit nu s-au  valorificat întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform dispoziţiilor Legii 263/2010 şi a  prevederilor Anexei 15 din  HG 257/2011.

Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestaţie , ce a fost soluţionată prin  Hotărârea 10699/06.04.2015(fila-93) emisă de către Comisia Centrală de soluţionare a Contestaţiilor cu motivarea  că "în mod corect prin  decizia 174074/31.10.2011 nu au fost valorificate veniturile reprezentând regim de lucru prelungit sistematic, regim de 10 ore şi orele lucrate peste programul normal de 8 ore/zi.

Potrivit prevederilor art. 165 alin. 2 din legea 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin 1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare”.

Aceste dispoziţii sunt întărite prin reglementările articolului 127 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, ce statuează asupra categoriilor de sporuri cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, respectiv cele enumerate în Anexa 15.

Aceeaşi este situaţia  salariatului care a prestat muncă în regim de lucru prelungit obţinând venituri salariale  pentru această muncă asupra cărora angajatorul a virat CAS şi a cotizat  pentru pensie suplimentară conform reglementărilor în vigoare .

Pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea aceasta sarcina asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.

Potrivit Deciziei nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, instanţelor judecătoreşti, în exercitarea  deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse  de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut  sau nu  parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.

Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior adoptării legislaţiei speciale a pensiilor începând cu anul 2001.

ÎCCJ prin Decizia nr. 5/2010 a  statuat  că " In interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. 1 si 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilesc că "sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, in condiţiile art. 1 si 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public."

Instanţa supremă a reţinut că " veniturile realizate din munca prestata peste programul normal de lucru, potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate in considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei pentru munca depusă. Trebuie subliniat faptul ca pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea aceasta sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.

Or, potrivit principiului contributivitatii, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se in temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Deşi aceste decizii rezolvă aspecte de interpretare a Legii 19/2000 şi OUG 4/2005, acte normative abrogate în prezent, argumentele juridice referitoare la aplicarea „principiului contributivităţii” în sistemul asigurărilor sociale de stat sunt pe deplin valabile şi  în contextul legislativ actual.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi Normele Metodologice de aplicare, adoptate prin HG nr. 257 din 20 martie 2011 reiau o parte din vechile reglementări statuând la nivel de principiu contribuţia la sistemul asigurărilor sociale de stat,  calculată inclusiv în raport de veniturile suplimentare obţinute din munca în acord şi în regim  de lucru prelungit  şi incluse în salariul de bază brut .

Ca atare, prin raportare la adeverinţele prezentate de contestator, care prezintă în mod defalcat  aceste venituri ,  instanţa constată că sumele încasate de acesta în calitatea sa de salariat  la cele trei unităţi au inclus şi  venituri salariale  pentru munca prestată în regim de lucru prelungit reprezentând venituri conform Decr. 175/1973  si CCM şi , respectiv  conform Legii 57/1974 art. 12 alin 1 lit a şi CCM  pentru care s-au achitat cotele CAS  şi s-a cotizat pentru pensie suplimentară conform reglementărilor în vigoare.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj trebuia să ia în considerare integral  adeverinţele eliberate de foştii angajatori, care a confirmat faptul că a plătit lunar cotele de contribuţie de asigurări sociale şi contribuţia la pensia suplimentară şi în funcţie de veniturile suplimentare realizate de contestator.

În acest mod, prin respectarea si aplicarea principiului contributivităţii, Casa Judeţeană de Pensii Dolj urmează să includă în calculul drepturilor la pensie cuvenite contestatorului, aceste venituri pentru care, în condiţiile legii s-a făcut dovada plătii contribuţiilor de asigurări sociale.

Pentru aceste considerente, instanţa a anulat decizia nr. 174074/31.10.2011 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj , şi Hotărârea 10699/06.04.2015 şi a  obligat intimata să emită o nouă decizie, cu luarea în considerare a adeverinţelor invocate de contestator privind sumele reprezentând munca prestată în regim de lucru prelungit: 256/7.12.2010 emisă de SC CIMORET SA, a adeverinţei 1/14.01.2011 emisă de SC CONCRETE SA şi a adeverinţei 776/13.11.2010 emisă de SC Apolodor SA doar pentru "regimul prelungit sistematic".

În privinţa adeverinţei nr. 1355 /27.04.2010 emisă de SC ARCOM SA BUCURESTI, instanţa a reţinu că potrivit  Decretului art. 1 lit. c "angajaţii trimişi să lucreze în ţări cu climă greu de suportat beneficiază de:… acordarea unui adaos la vechimea în muncă, pentru drepturile de asigurări sociale, de 6 luni la fiecare an lucrat".

Această dispoziţie legală specială nu echivalează  cu încadrarea în grupa I-a de muncă , cum a solicitat contestatorul şi nici cu încadrarea în grupa II-a  cum a procedat intimata . Legislaţia specifică ( Ord 105/1976 şi Ord 210/1977)  în vigoare la acea dată prevedea condiţiile , categoriile de activităţi care justificau acordarea grupelor de muncă. Prin urmare , singurul beneficiu acordat contestatorului este acela de a beneficia de un adaos la vechime de câte 6 luni la fiecare an lucrat în Siria şi în Libia. Sub acest aspect, instanţa a respins cererea de acordare a grupei I-a de muncă , formulată de către contestator .

Domenii speta

Spete similare