Autoritatea părintească exclusivă

Admite acţiunea

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.03.2014 sub nr. ....., petenţii S. M. şi S. C. au solicitat consfinţirea înţelegerii la care au ajuns prin acordul de mediere încheiat la data de la data de 16.01.2014 de către Biroul de Mediator Biţoiu Magdalena Claudia, cu privire la modalitatea de desfacere a căsătoriei, prin divorţ de comun acord, la păstrarea de către soţie a numelui dobândit în timpul căsătoriei, acela de S., la stabilirea locuinţei minorului S. E. la domiciliul mamei, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minor exclusiv de către petentă, modalitatea de întreţinere a copilului de către părinţi, precum şi stabilirea unui program de vizitare al minorului în favoarea petentului.

În motivare, petenţii au arătat, în esenţă, că este în interesul minorului ca autoritatea părintească în ceea ce îl priveşte să fie exercitată exclusiv de către mamă, având în vedere afecţiunile medicale de care acesta suferă şi împrejurarea că tatăl intenţionează să plece în străinătate, unde urmează să locuiască şi să muncească.

În drept au fost invocate prevederile art. 398 şi 506 C.civ.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi întocmirea unei anchete psihosociale la domiciliul pârţilor.

La termenul de judecată din data de 30.04.2014 părţile s-au prezentat personal în faţa instanţei, arătând că aspectele cuprinse în acordul de mediere reprezintă voinţa lor liber exprimată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi s-a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul petentei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 20.08.2006 între părţi s-a încheiat căsătoria înregistrată în registrul de stare civilă al municipiului Ploieşti, judeţul Prahova, sub nr. .. (conform certificatului de căsătorie seria CD nr. ..., depus în copie la dosarul cauzei - fila 8).

În urma acestei căsătorii a rezultat minorul S.E., născut la data de 03.04.2012 (potrivit copiei de pe certificatul de naştere al acestuia, aflată la fila 16).

Din referatul de anchetă psihosocială întocmit în speţă (fila 49) instanţa reţine că, în prezent, părţile sunt despărţite în fapt, locuind la adrese diferite, iar minorul S.E. a rămas în grija petentei.

În drept, vor fi avute în vedere prevederile art. 64 din Legea  192/2006, potrivit cărora „pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la: a) continuarea căsătoriei; b) partajul de bunuri comune; c) exerciţiul drepturilor părinteşti; d) stabilirea domiciliului copiilor; e) contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor; f) orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii. Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient. Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul”.

Cu privire la desfacerea căsătoriei instanţa reţine că, potrivit art. 373 litera a C.civ., căsătoria se poate desface prin divorţ bazat pe acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ.

Potrivit art. 374 C.civ., divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de instanţa de judecată indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. În acest caz, conform art. 930 C.p.c., instanţa va pronunţa divorţul, fără a face menţiune despre culpa soţilor.

Aplicând textele de lege menţionate la datele speţei, în raport de acordul petenţilor, instanţa va dispune desfacerea căsătoriei încheiată între soţi în Ploieşti, judeţul Prahova, la data de 20.08.2006 şi înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. ..., prin acordul soţilor.

Cu privire la numele pe care îl va purta petenta S.M. după desfacerea căsătoriei, instanţa constată că între părţi a intervenit o înţelegere, în sensul că acesta îşi va păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, respectiv acela de S., pe care o va consfinţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 930 alin. 1 C.p.c. şi art. 383 alin. 1 C.civ.

Cu privire la situaţia minorului S.E. după desfacerea căsătoriei instanţa arată că, potrivit dispoziţiilor Codului civil privind efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, respectiv art. 396 C.civ. şi următoarele, instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor – raporturi care se referă, printre altele, la exercitarea autorităţii părinteşti şi la locuinţa copilului ulterior desfacerii căsătoriei.

De asemeni, instanţa are în vedere şi dispozitiile art. 2 alin. 1, art. 3 şi art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Dezvoltând acest principiu, art. 263 C.civ. dispune că orice măsură privitoare la copii, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Din dispoziţiile legale precitate rezultă că situaţia copilului minor după desfacerea căsătoriei dintre părinţii săi nu constituie o chestiune de care aceştia pot dispune fără un control judiciar aplicat în concret, astfel că instanţa nu poate valida înţelegerea părţilor în modalitatea arătată în actul de mediere fără să verifice dacă această înţelegere respectă interesul minorului.

Raportat la autoritatea părintească instanţa reţine că, potrivit art. 397 C.civ., regula este că aceasta revine în comun ambilor părinţi şi numai pentru motive întemeiate se poate dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, cu respectarea prevederilor art. 398 C.civ.

Conform art. 483 C. civ., autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, iar potrivit art. 487 C. civ., părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Totodată, faţă de specificul pricinii de faţă, trebuie avut în vedere şi art. 506 C.civ., conform căruia „cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia”.

În acest sens, trebuie observat că, potrivit înscrisurilor medicale depuse la dosar (filele 31-34), minorul S. E. a fost diagnosticat cu o serie afecţiuni grave, recomandându-se efectuarea unor evaluări periodice de specialitate.

Dând curs recomandărilor medicale, petenta a solicitat de două ori efectuarea unei evaluări psihologice a minorului S. E., fapt dovedit prin raporturile de evaluare psihologică întocmite la data de 17.01.2014, respectiv 01.10.2013 (filele 35 -42).

Prin raportul de evaluare psihologică nr. 1/01.10.2013 (fila 38) s-a concluzionat că minorul suferă de întârziere moderată neuropsihomotorie şi întârziere de limbaj receptiv şi expresiv pe fondul unei condiţii medicale. S-a recomandat cu această ocazie „observarea comportamentelor legate de ariile senzoriale, includerea în programul de Kinetoterapie, Terapie ocupaţională şi Terapie de stimulare a limbajului, realizarea unui program de intervenţie bazat pe instrumente de învăţare pentru dezvoltarea praziilor şi abilităţilor motrice fine; introducerea PECS ca sistem de învăţare a cererilor şi stimularea cu ajutorul emisiei de sunete şi a tehnicilor bazate pe comportamentul verbal”.

De asemenea, s-a recomandat reevaluarea copilului la 6 luni – petenta conformându-se acestei recomandări, potrivit raportului de evaluare psihologică întocmit ulterior, la data de 17.01.2014 (fila 38), în care se arată că minorul suferă de anumite disfuncţii senzoriale şi motorii, fiind încadrat în sfera persoanelor cu tulburări de spectru autist.

Potrivit adeverinţei nr. 1267/25.03.2014 (fila 43), începând cu data de 07.03.2014, minorul S. E. a fost inclus în programul Centrului de consiliere şi asistenţă pentru persoanele cu TSA din cadrul Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova.

În acest context, instanţa apreciază că trebuie încercat, pe cât posibil, ca minorul să fie ferit de orice efect negativ care ar putea să se producă în urma separării părinţilor săi, pentru a preîntâmpina fragilizarea psihică şi fizică a acestui copil care are, oricum, prin prisma afecţiunilor de care suferă, o slabă autonomie şi o regresie la o vârstă anterioară care se constituie într-un sistem defensiv al copilului faţă de mediul în care trăieşte.

Astfel, deşi în speţă nu s-a făcut dovada faptului că petentul S. C. va locui pe teritoriul altui stat, instanţa apreciază că este în interesul minorului S. E. părintele care îi cunoaşte cel mai bine nevoile să fie în măsură să ia decizii privind creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea sa, fără să depindă de acordul celuilalt părinte.

În acest sens, din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că mama copilului prezintă suficiente garanţii materiale şi morale pentru a exercita, în exclusivitate, autoritatea părintească în ceea ce îl priveşte pe fiul său, de creşterea şi îngrijirea căruia s-a ocupat cu responsabilitatea firească pe care o implică rolul de părinte, dar şi cu grija deosebită pe care o reclamă situaţia specială a copilului său.

Totodată, instanţa apreciază că părţile au conştientizat că interes interesul copilului lor este prioritar, în cauză neexistând niciun indiciu al voinţei petentei de a-l îndepărta pe tată din viaţa minorului.

Conchizând, faţă de textele legale evocate şi apreciind că interesul superior al minorului S. E. a fost respectat, instanţa va consfinţi învoiala părţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, care va reveni, în exclusivitate mamei - tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, potrivit art. 398 alin. 2 C.civ.

Referitor la locuinţa copilului după divorţ, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 400 alin. 1 C.civ., din interpretarea cărora reiese că la stabilirea locuinţei minorului instanţa va ţine seama de învoiala părinţilor, dacă aceasta concordă cu interesul superior al copilului.

În speţă, instanţa apreciază că acordul părţilor privind stabilirea locuinţei minorului la mamă respectă interesele copilului.

În acest sens, din referatul de anchetă psihosocială efectuată în cauză (fila 49) instanţa reţine că de la despărţirea în fapt a părţilor, minorul S.E. locuieşte împreună cu mama sa (într-un apartament aparţinând bunicilor materni, care asigură condiţii locative corespunzătoare şi stabilitatea necesară oricărui copil), aceasta ocupându-se în principal de creşterea şi educarea fiului său.

De asemenea, instanţa va ţine seama şi de faptul că petenta este cea care se preocupă îndeosebi de recuperarea şi vindecarea minorului care, aşa cum s-a reţinut în precedent, are nevoie o îngrijire deosebită.

În urma acestui raţionament, instanţa consideră că înţelegerea părţilor privind locuinţa minorului S. E. concordă cu interesul acestuia, astfel că va consfinţi acordul lor şi va stabili locuinţa copilului la mamă.

Analizând în continuare capătul de cerere privind obligarea petentului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în conformitate cu art. 402 C.civ., art. 529 C. civ., art. 44 din Legea nr. 272/2004, art. 918  alin. 1 lit. e C.p.c., instanţa apreciază că acordul părţilor cu privire la acest aspect ţine cont de nevoile copilului şi de mijloacele materiale de care dispune petentul.

În acest sens, instanţa reţine că minorul S. E., datorită vârstei fragede, nu se poate întreţine prin muncă, astfel încât se află în nevoie, în sensul art. 525 alin. 1 C.civ.

Cât priveşte situaţia financiară a petentului, instanţa consideră că acesta, fiind de acord cu plata unei pensii de întreţinere în favoarea copilului său, a recunoscut implicit că dispune de mijloacele materiale necesare în acest sens şi că o contribuţie în cuantum de 212,50 lei nu îi pune în pericol traiul.

Aşadar, instanţa va stabili în sarcina petentului, conform art. 530 al. 3 C.civ., obligaţia de plată a unei pensii de întreţiere în favoarea minorului S. E., născută la data de 03.04.2012, a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 212,50 lei, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 28.03.2014 şi până la majoratul minorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de petenţii S.M cu domiciliul in  ....... şi S. C., cu domiciliul in  ........ şi cu participarea Autoritătii Tutelare din cadrul Consiliul Local Ploieşti cu sediul in  Ploieşti, Str.Poştei, nr.4-6,  judeţul Prahova.

Ia act şi consfinţeşte înţelegerea părţilor intervenită în baza acordului de mediere încheiat la data de 16.01.2014 de către Biroul de Mediator Biţoiu Magdalena Claudia, sens în care:

Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între soţi în Ploieşti, judeţul Prahova, la data de ...... şi înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. ......, prin acordul soţilor.

După desfacerea căsătoriei, petenta îşi va păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de S.

Autoritatea părintească asupra minorului S. E., născut la data de 03.04.2012, revine în exclusivitate petentei.

Stabileşte domiciliul minorului S. E.la mamă.

Obligă petentul la plata către petentă şi în favoarea minorului S. E., născută la data de 03.04.2012, a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 212,50 lei, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 28.03.2014 şi până la majoratul minorului.

Definitivă în ceea ce priveşte divorţul

Cu drept de apel pentru petitele accesorii, care se depune la Judecătoria Ploieşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de azi, 07.05.2014. 

Domenii speta

Spete similare